De ce doar leul e seismograful crizei politice nu şi bursa?

Cine urmărea declaraţiile politicienilor privind criza declanşată prin refuzul premierului de a demisiona remarca refrenul îngrijorărilor privind impactul asupra economiei şi a cursului de schimb. Cei care îl sprijineau pe Grindeanu sau doreau doar să lovească în PSD vorbeau de o "prăbuşire" a cursului. Care prăbuşire? Dacă ne uităm pe închiderile de la BNR de săptămâna trecută, avem o "prăbuşire" de 2 bani, sub 0,5%, având în vedere că impactul moţiunii de cenzură s-a concretizat printr-o apreciere a euro de la 4,56 lei la 4,58 lei. Nimeni n-a pomenit însă de bursă, de parcă doar moneda naţională e pedepsită de investitori în cazul în care apar motivele de îngrijorare în România în timp ce BVB ar fi prin definiţie o oază de stabilitate indiferent ce mai apare prin politică (cam la fel a fost în 2012). De ce se întâmplă asta?

Un prim motiv ţine de impact. În anii trecuţi, existau mult mai mulţi posesori de credite în valută decât investitori la bursă în mod direct (portofoliu semnificativ de acţiuni - să îi lăsăm de-o parte pe "rezidualii" de la SIF-uri) sau indirect (prin fondurile mutuale). Cum diferenţa era de la câteva milioane, în prima tabără, la câteva sute de mii, în cea de a doua, cine dorea să tragă spuza pe turta lui politică sublinia că acţiunile celeilalte tabere au efect asupra economiei şi depreciază leul, fiiind convins că debitorii în valută vor avea motive să se inflameze. Nici cei care cumpără din hipermarketuri nu sunt fericiţi când creşte preţul importurilor numai că asta se vede în timp, pe când ratele se plătesc fără amânare. Un al doilea motiv ar fi că fluctuaţiile pe curs sunt mult mai vizibile, fiind anunţate în mai toate jurnalele economice, în timp ce soarta indicilor BVB este mediatizată doar la variaţii foarte mari. În sfârşit, bursa este mult mai volatilă decât piaţa valutară iar cine trage concluzii pripite după 1-2 şedinţe de scăderi ar putea să primeacă una peste nas în următoarea şedinţă, când piaţa ar putea recupera integral deprecierea, plus un bonus de optimism.

Se mai justifică însă în 2017 obstinaţia cu care ne raportăm doar la cotaţiile leului cum o făceam în 2009-2012? Multe credite în valută (în special cele de consum fără garanţii şi cele de consum cu ipotecă pe 10 ani) au ajuns la scadenţă, fiind luate pe vârful bulei din 2006-2008. Grosul debitorilor ipotecari are acum credite în lei, pe fondul schimbării politicilor de creditare şi apariţiei programului Prima Casă, iar creditele de consum se dau, de asemenea, în lei. În acelaşi timp, BVB cochetează cu postura de piaţă emergentă, volumele au crescut în ultimul timp, odată cu numărul micilor investitori şi pentru că bursa e mult mai darnică cu participanţii la piaţă dacă ne raportăm la raportul dividende/dobânzi. De acord, micii acţionari nu sunt la fel de nervoşi ca speculatorii pe valute, dezinvestirea se face după mai multă chibzuită aşa cum şi intrarea în poziţii se face după o analiză elaborată şi o perioadă de observaţie. Cu toate astea, bursa are dreptul să fie inclusă în indicele percepţiei asupra crizei politice, măcar într-o pondere minoritară raportat la cursul valutar. Aviz amatorilor de declaraţii politice apocaliptice cu referire la economie. E drept, stigmatele vor fi mai greu de pus (ce te faci dacă bursa creşte şi leul scade?), dar şi dezinformările şi propaganda vor pierde din viteză.