De ce le este teamă balticilor de băncile suedeze?

Cele mai mari bănci din Scandinavia, în special cele suedeze, au obţinut rezultate foarte bune la ultimul test de stres al Autorităţii Bancare Europene (ABE). Cele patru bănci din Suedia au înregistrat o rată medie a capitalizării de 18,1% în condiţiile scenariului pesimist, ocupând astfel primul loc într-un clasament al sistemelor bancare europene, la o distanţă considerabilă faţă de următoarele clasate, Norvegia (14,1%) şi Danemarca (14%).

Cu toate acestea, Financial Times scrie despre îngrijorarea autorităţilor din Ţările Baltice referitoare la dependenţa prea mare faţă de băncile nordice.

Însuşi Stefan Ingves, guvernatorul Băncii Suediei, a declarat, în cadrul unei conferinţe din iulie 2016, că "Ţările Baltice sunt îngrijorate de piaţa imobiliară din Suedia", în condiţiile în care "băncile din Suedia nu mai pot fi considerate a fi bănci comerciale, deoarece au devenit bănci ipotecare" (n.a. vezi şi articolul "Suedia a uitat lecţiile crizei financiare din anii "90 şi este condamnată la recesiune", BURSA, 17.06.2016).

Nu este ironică această răsturnare a situaţiei, după ce băncile nordice au avut probleme semnificative cu expunerile faţă de Ţările Baltice în perioada acută a crizei financiare globale, când autorităţile suedeze erau îngrijorate de efectele unui colaps al pieţei imobiliare în Estonia, Lituania şi Letonia?

Ironia nu se opreşte aici. Conform articolului din Financial Times, "controlul străin aproape total al activelor bancare din Ţările Baltice este rezultatul politicii deliberate a autorităţilor de încurajare a transparenţei, competiţiei şi de eradicare a corupţiei".

Acum motivul îngrijorării îl reprezintă bula imobiliară din Suedia, care este fără precedent istoric în ţara nordică, dar şi excesele speculative din Danemarca sau Norvegia, alimentate de dobânzi negative sau aflate la minime istorice.

Economistul şef al celei mai mari bănci ipotecare din Danemarca, Nykredit Realkredit, a avertizat recent clienţii să se pregătească pentru posibile scăderi de preţuri pe piaţa imobiliară, astfel încât "să nu fie şocaţi când se întâmplă acest lucru", după cum scrie Bloomberg.

Este greu de crezut că avertismentele vor fi auzite, atât timp cât băncile centrale nu vor trece la normalizarea dobânzilor, "semnalele" având doar rolul de a pasa vina pentru ceea ce va urma către "consumatorii" de credite.

"În cazul unei crize există posibilitatea retragerii banilor din Lituania pentru acoperirea pierderilor din Suedia", a declarat un oficial lituanian pentru Financial Times. După cum mai arată FT, autorităţile din Lituania caută soluţii alternative pentru atenuarea efectelor unui astfel de scenariu, printre care se regăsesc reformarea sistemului cooperativelor de credit şi stimularea companiilor din sectorul FinTech, dar şi a sistemului bancar din umbră. De asemenea, autorităţile de la Vilnius au luat în considerare şi stimularea investiţiilor locale ale fondurilor de pensii.

Dar, totuşi, de ce le este teamă balticilor de băncile suedeze? Nu au încredere în testele de stres ale autorităţilor europene?

Poate că nu, iar aceasta este o dovadă de prudenţă, deoarece testele de stres ale ABE au "ignorat", se pare, informaţii îngrijorătoare referitoare la cea mai mare bancă din Scandinavia, Nordea.

Cotidianul Svenska Dagbladet a scris, relativ recent, că Nordea îşi subestimează riscul la nivelul portofoliului de credite acordat companiilor şi ar avea nevoie de capital suplimentar, care se ridică la aproape 10 miliarde de euro. Estimările provin dintr-un document confidenţial al Autorităţii de Supraveghere Financiară din Suedia (FSA).

Nordea a negat că ar avea nevoie de capital suplimentar şi a subliniat că rata de adecvare a capitalului de rang 1 la sfârşitul T1 2016 a crescut până la 16,7%, de la 15,6% în aceeaşi perioadă a anului trecut. Conform articolelor din presa internaţională, Nordea s-a confruntat în ultimele luni şi cu numeroase acuzaţii de facilitare a evaziunii fiscale şi a spălării banilor. Autorităţile din Suedia şi Danemarca au amendat banca pentru nerespectarea reglementărilor privind prevenirea spălării banilor, iar numele instituţiei financiare a apărut şi în scandalul "Panama papers".

Ultimele estimări ale Centrului pentru Managementul Riscului din cadrul Universităţii Lausanne arată că Nordea ar avea un deficit de capital de 17,4 miliarde de euro în cazul unei scăderi a burselor internaţionale cu 40%, într-un interval de 6 luni.

Nimic din toate acestea nu a oprit banca să precizeze, într-un comunicat de presă, că "testul de stres al ABE a confirmat poziţia puternică a băncii şi modelul său de afaceri".

Aşa să fie oare? Raportul foarte ridicat dintre credite şi depozite, de 176% la sfârşitul anului trecut, arată dependenţa semnificativă a celei mai mari bănci din Scandinavia de finanţările de pe piaţa de capital. În plus, finanţările în dolari reprezintă 23% din totalul resurselor atrase, iar cele în euro 26%. Cea mai mare parte a datoriilor în monedă străină nu au şi un corespondent de valoare apropiată pe partea de active.

Cele mai mari semne de întrebare referitoare la capitalizarea Nordea, dar şi a celorlalte mari bănci din Suedia, apar, însă, ca urmare a unei analize a Băncii Suediei (n.a. "Capital requirements for the major Swedish banks - the Riksbank's view").

În raport se arată că autorităţile de supraveghere au decis, în 2011, să ridice pragul minim pentru rata de adecvare a capitalului de rang 1 la 12%, semnificativ peste cerinţele din Acordul de Capital Basel II.

Marile bănci s-au "conformat" relativ uşor, în condiţiile în care au trecut la aplicarea modelelor interne de evaluare a riscului, al căror efect, nu doar în Suedia, a fost reducerea ponderilor de risc aplicate activelor bilanţiere şi, implicit, creşterea ratei de adecvare a capitalului.

Din păcate pentru stabilitatea financiară, "aceasta înseamnă că o creştere a ratei de capitalizare nu este însoţită şi de o creştere similară a rezistenţei bancare", după cum mai arată analiza de la Banca Suediei. Pentru remedierea situaţiei, Riksbank propune introducerea unor cerinţe suplimentare de capital, stabilirea unui prag minim al ponderilor de risc şi introducerea unui grad minim de leverage pentru instituţiile financiare.

Toate aceste propuneri se regăsesc şi în variantele preliminare ale noului acord de capital Basel III, a cărui aplicare a fost amânată până în 2019, însă lobby-ul bancar luptă pentru meţinerea modelelor interne.

Concluziile raportului de la Riksbank arată că autorităţile baltice au motive foarte serioase să fie îngrijorate de stabilitatea sistemului bancar suedez, iar reducerea dependenţei de băncile străine trebuie să se regăsească în primele locuri ale unui top al priorităţilor guvernamentale.

Oare problema unei posibile utilizări a resurselor financiare din sistemul nostru bancar, pentru acoperirea pierderilor la nivelul băncilor-mamă, preocupă şi autorităţile României, mai ales în condiţiile în care mari bănci străine de pe piaţa noastră au obţinut rezultate slabe în testele de stres europene? Oare BNR mai ştie ce este prudenţa?