De ce plâng bancherii când viaţa nu este dreaptă?

Viaţa nu este dreaptă. Afirmaţia vă poate fi confirmată de nenumăraţii debitori care nu îşi mai pot plăti creditele şi au rămas sau riscă să rămână pe drumuri. Dar nedreptatea este, pur şi simplu, strigătoare la cer când băncile sunt cele afectate de interesele politice nemiloase.

Recent a avut loc la Viena adunarea generală a acţionarilor Erste Bank, unde, pe lângă obişnuitele plângeri referitoare la taxele suplimentare impuse băncilor austriece, Andreas Treichl a lansat acuzaţii deosebit de grave la adresa autorităţilor bancare europene, deoarece au "politizat" testele de stres din acest an. Un articol recent de la Bloomberg arată că "Erste Group Bank AG va lupta împotriva caracterului «politic» al testelor de stres, care favorizează băncile din Italia şi alte naţiuni sudice în detrimentul economiilor mai sănătoase din Estul Europei".

Nemulţumirea celei mai mari bănci din Austria vine, conform exemplului oferit de Bloomberg, de la ipoteza contracţiei economiei Cehiei cu 10,1% în cazul unui scenariu pesimist, în timp ce Italia s-ar confrunta doar cu o scădere a PIB-ului de 6,1%.

Dar are dreptate Treichl, alături de alţi "revoltaţi", în ceea ce priveşte scenariile elaborate de autorităţile europene? Nici pe departe. Situaţia din Est nu este comparabilă cu cea a periferiei falimentare din zona euro, iar băncile ar fi trebuit să realizeze, până acum, că falimentul nu mai este demult o condiţie economică, ci una politică.

De unde vine lipsa de comparabilitate? De la statutul de vasal al naţiunilor estice acceptate în UE începând cu 2004. Ţările estice, cu o eventuală excepţie acordată Poloniei, au ajuns aproape în situaţia unor colonii monoindustriale, care sunt mult mai fragile în faţa unor dislocări majore ale comerţului internaţional.

Poate că acum se înregistrează o aparenţă a stabilităţii, dar economiile europene emergente, a căror restructurare a fost blocată de aderarea la UE, pe fondul atenuării presiunilor competitive stimulate de "ajutoarele" financiare, sunt mult mai fragile în cazul unei reizbucniri a crizei.

Pentru Italia favorizată în testele de stres problema este mai puţin gravă. De ce? Pentru că "europenii" au scăpat de Berlusconi, iar acum la Roma se află un guvern, la fel de neales ca şi cele conduse de Enrico Letta sau Mario Monti, dar dedicat idealurilor europene.

Apoi nu trebuie să uităm că multe bănci vestice care au ales să se extindă prin "migrarea" către estul Europei se află acum în poziţia de a-şi reduce expunerile, ca urmare a presiunilor exercitate de autorităţile europene de supraveghere şi reglementare.

Ce rămâne în urma lor? Insolvenţe din economia reală, de exemplu. Un astfel de caz s-a înregistrat chiar zilele trecute la noi, unde Grupul Marex din Brăila a cerut intrarea în insolvenţă, ca urmare a unei crize de lichiditate generate de restrângerea unei linii de credit de la BCR, conform declaraţiilor directorului general preluate de presa financiară. Acum efectele insolvenţei Marex se vor propaga la nivelul sistemului bancar, în condiţiile în care şi alte bănci importante au expuneri faţă de grupul din industria cărnii, asta fără a mai aminti şi de lanţul său de furnizori şi clienţi.

Oare decizia BCR a fost determinată de presiunile centrului de la Viena pentru reducerea expunerilor riscante, în contextul apropiatului test de stres al EBA (European Banking Authority), sau a fost o acţiune strategică pentru crearea unor dificultăţi majore competitorilor?

Când statul austriac a acordat asistenţă financiară Grupului Erste, în urmă cu câţiva ani, nu l-am auzit pe Andreas Treichl să se plângă. De ce o face acum, când rezultatele testului de stres pot arăta, în cel mai rău caz, nevoia unui capital suplimentar? Nu era, oricum, necesară această majorare, în condiţiile în care directorul executiv de la Erste se aşteaptă la "mari bucurii" pe termen mediu, mai ales în România, conform declaraţiilor sale de la Adunarea Generală a Acţionarilor de la Viena? Şi totuşi, după atâţia ani la conducerea uneia dintre cele mai importante bănci europene, de ce se mai miră conducătorul Erste Bank de politizarea pieţei financiare?

La intervenţia unui cititor care a afirmat că "birocraţii din Bruxelles apără euro cu orice preţ pentru a-şi păstra privilegiile", consultantul financiar Martin Armstrong a confirmat că "totul se reduce acum la păstrarea puterii cu orice preţ", iar "guvernele îi exploatează pe bancheri şi îşi îndreaptă atenţia către cei bogaţi". Dar este această exploatare în sensul clasic al cuvântului sau doar o reglare de conturi între două "familii" (n.a. guverne şi bănci) a căror poleială de respectabilitate nu mai rezistă vremurilor?

Se pare că mai există încă mulţi conducători de bănci prea mari pentru a falimenta care, la şapte ani de la declanşarea crizei financiare globale, încă nu au reuşit să-i determine adevăratele implicaţii.

O vorbă mai veche spune că "nu ai ce căuta în bucătărie dacă nu suporţi căldura". Oare nu a venit vremea să asistăm la o migraţie în masă a vechii gărzi bancare europene către Bermude, unde vremea este mult mai blândă, iar uraganele sunt, de obicei, anunţate din timp, astfel încât până şi bancherii pot să se protejeze?

Opinia Cititorului ( 7 )

1. fără titlu
(mesaj trimis de Un barbar în data de 23.05.2014, 08:55)
Domnule Bestea, asteptam un comentariu pertinent.
2. Alternativa este la cheremul tututor.
(mesaj trimis de Toma Necredinciosu' în data de 23.05.2014, 10:26)
Alternativa la sistemul bancar "afectat vai Doamne" de criza mondiala, este la cheremul nostru, al tuturor. Este piata de capital, singura care face ca fluxurile de capital care mai sunt disponibile sa mearga direct in economica reala, facandu-ne pe noi toti actionari direct in societatile care au activitate si vor sa se dezvolte. Asta a demonstrat lumea dezvoltata. Deocamdata, ne facem ca nu vedem sau ca nu vrem asta. Politicienii nostri nu vor transparenta in actul decizional si in cel administrativ. Iar piata de capital functioneaza bine doar cand participantii furnizeaza si primesc transparenta. Hotii isi ascund furaciunile, iar politicienii romani isi ascund hotiile. Cand o sa avem administratori publici care sa nu fie hoti sau reprezentanti ai hotilor, atunci acestia n-o sa se sperie de transparenta decizionala. Atunci, oamenii vor avea incredere si vor investi. Bineinteles daca vor fi si putin stimulati, ca vor ocoli de fapt cateva bucle financiare, adica banii lor nu vor mai trece prin banci (taxate prin diferenta de dobanda) si prin bugetul tarii (prin taxe de tot felul). Investitorii vor cumpara direct actiuni la societatile comerciale si vor impune un mod eficient de administrare al acestora, care sa le aduca dividende sau care sa determine dezvoltarea respectivelor intreprinderi. Iar sistemul bancar nu va furniza decat eventuale lichiditati pe termen scurt, necesare productiei. Oricum, va castiga si sistemul bancar, dar in mod rezonabil. Deocamdata, acest lucru nu se intampla la noi. Si tot bancherii, care au determinat criza mondiala, tipa ca au probleme. Ce probleme au? Ca nu mai crediteaza economia reala, dezvoltarea antreprenoriala, pe nicaieri, nu numai la noi in tara. Ce naiba suntem asa de prosti, noi romanii? Ungaria s-a trezit putin, a agitat putin lumea cu deciziile ei. Se vor indrepta putin, vor iesi apoi nationalistii de la putere si lucrurile vor fi mai bune. Dar la noi ce se intampla? Suntem in continuare sclavii impotentei sistemului bancar camataresc si inapoiat si al papusilor lor (a)politice?
3. Altii sunt de vina ...nu noi
(mesaj trimis de Banc ...herul în data de 23.05.2014, 11:30)
Treichl nu si-a asumat niciodata greseala de a plati pe BCR (adica portofoliu cu probleme si "cladiri"in RO peste Eur 4 mld. A continuat in RO s afaca greseli peste greseli (vezi miile de procese cu proprii clienti) doborand activul cel mai important al banncii - INCREDEREA. Tot timpul a cautat vinovatii din afara bancii si nu i-a vazut pe cei din interior si continua s afaca acelasi lucru - oricum acum culege ...ce a semnat dar pare ca nu prea are ce mai culege.
1. 3.1.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de Barbarul în data de 23.05.2014, 19:59)
  Nu-in el de vina ci cei care nu l-au taxat cand a gresit; pesemne a bagat sufficient in buzunarele actionarilor din moment ce-l inghit de atata vreme.
  Cred ca domnul Bestea (oare pe unde o fi?) ne poate lamuri mai bine.
  3.2.  la apel, cetatean mioritic reprezentativ (răspuns la opinia nr. 3.1)
  (mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 23.05.2014, 21:39)
  pentru natiunea noastra, dragul meu Barbar.
  Astazi a fost o editie festiva a publicatiei Bursa unde am putut fi informati asupra unor evenimente interesante din perspectiva macroeconomica. Desi pana acum eram convins ca pentru domnul Braun(cel care si-a exprimat nemultumirea fata de presedinte la Arad) este foarte necesar sa primeasca un abonament la acest ziar, pentru a afla intr-adevar "WIE DER HASE LÄUFT" :-) Totusi luand cunostiinta de cerinta domnului Treichl de a fi fost informat de catre actionari atunci cand se afla in offside cu politica manageriala, am ajuns la concluzia potrivit careia si dansului ar fi necesara publicatia Bursa. In ceea ce priveste Romania domnul Treichl nu a gresit cu nimic. Totusi la fel ca si domnul Isarescu, domnia sa nu reuseste sa exprime intotdeauna variabilele care sunt in ecuatia asupra careia se apleaca. Pe scurt, domnul Treichl nu s-a inselat deloc asupra acelei caracteristici numite RETURN ON EQUITY de 35% pana in anul 2009. Daca luam in considerare ca in 2007,2008,2009 a avut valorile : 40,8%, 53,4% si 13,4% nu as vrea din nou sa reiterez idea ca daca cineva gaseste o institutie financiara bancara care are un ROE mai mare de 50% atunci am incredere ca pot sa concurez pe Victor Viorel pentru postul de cel mai bun glumet. BCR are cea mai buna pozitie dintre toate filialele, singura care ar face concurenta fiind doar cea din Cehia. Acolo insa situatia este simpla, deoarece nu au fost date niciun fel de credite in valute straine. Acest lucru se va observa atunci cand BCR va fi listata la Bucuresti. Singura problema care o pot observa este aceea a amortizarii goodwillului cu incredibila suma de 669 milioane de euro in anul in care Romania a avut o crestere economica de 2.5%(corectata ulterior la 2.2%). Daca fraza IN ESENTA IDENTIC pentru decizia UE in cazul Oltchim am reusit sa o inteleg cat de cat, totusi aceasta amortizare echivalenta cu aproximativ pretul de cumparare a participatiei la PETROM in 2004 inca este greu de inteles. Poate eventual domnul Ionescu o sa ma poata lamuri. O seara placuta si sper ca de asemenea la intorcerea domnului Roiss din barlogul ursului sa aiba amabilitatea sa modifice la pagina 117 a propriului letopiset "aktiven und ehemaligen
  Dienstnehmern" in "aktiven und ehemaligen Mitarbeitern" pentru a profita si lucratorii "obisnuiti cu brutalitate" de un consiliu de intreprindere si de o pensie ocupationala asa cum frumos a spus doamna Gheorghe " inspirat din bunele practici europene", tinand cont de faptul ca OMV este prezent in " Kernländer Rumänien und Österreich", O seara placuta tie, draga Barbar Mioritic...
  3.3.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.2)
  (mesaj trimis de Barbarul în data de 24.05.2014, 10:29)
  Multumesc frumos dar mai mult m-ati incurcat; vorbiti de listarea BCR la Bucuresti (la BVB Bucuresti), chiar credeti ca vor face austriecii aceasta? ce interes ar avea acum si de ce nu s-au tinut de obligatile contractuale in 2009 (sper ca n-am gresit anul), ce interes ar avea acum cand sunt storsi si de "politica manageriala a domnului Treichl si de criza?.
  Unele voci spun ca "trag tare sa cosmetizeze banca ptr a o vinde"; despre aceasta ce spuneti?
  Un multam, mioritic.
  3.4.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.3)
  (mesaj trimis de anonim în data de 27.05.2014, 22:51)
  Unde esti tu, Bestea doamne?.....