De ce trebuie împărţită Europa în "deştepţi" şi "idioţi"?

Liniile de fractură dintre "fraţii" din Estul şi Vestul Europei s-au lărgit semnificativ în ultimele săptămâni. Pe lângă problema refugiaţilor, unde est-europenilor li se cere să accepte o parte importantă a costurilor asociate unui fenomen pentru care nu sunt responsabili, un nou factor a apărut zilele trecute.

Este vorba despre acordul dintre Gazprom şi un consorţiu de firme din Vestul Europei pentru extinderea magistralei de gaze Nord Stream, după cum scrie Bloomberg. Consorţiul este alcătuit din companiile E.ON (Germania), BASF/Wintershall (Germania), OMV (Austria), ENGIE (Franţa) şi Royal Dutch Shell (Olanda), iar acordul prevede mărirea capacităţii de transport a gazului cu 55 de miliarde de metri cubi pe an.

Nord Stream-2 va deveni funcţional în 2019, când va expira actualul acord de tranzit dintre Rusia şi Ucraina, după cum scrie Bloomberg.

În prezent, doar o treime din gazul rusesc exportat către Europa mai trece prin Ucraina, în scădere de la două treimi până în 2011, când a fost finalizat Nord Stream.

După cum se observă, negocierile dintre Rusia şi puterile Vestice au fost deosebit de fructuoase, în ciuda sancţiunilor economice şi a declaraţiilor privind necesitatea "solidarităţii" şi "unităţii" în faţa pericolului rusesc.

Aşa arată solidaritatea europeană? Dacă răspunsul este afirmativ, atunci cât va mai dura până când est-europenii se vor trezi, în sfârşit, şi vor trece la acţiune pornind de la adevărata natură a Uniunii Europene, nu doar de la declaraţiile propagandistice tot mai neruşinate?

Slovacia este unul dintre "fraţii" europeni afectaţi direct de acordul dintre marile companii vestice şi Gazprom.

Taxele de tranzit ale gazului rusesc către Vestul Europei reprezintă venituri importante pentru Slovacia şi Ucraina, iar pierderile cumulate determinate de extinderea Nord Stream sunt de ordinul miliardelor de euro, conform estimărilor premierului slovac Robert Fico. În cazul Ucrainei este vorba de pierderi de circa 2 miliarde de euro anual, suma fiind de ordinul sutelor de milioane pentru Slovacia.

"De mai multe luni s-a discutat la nivelul Consiliului European despre necesitatea ajutării Ucrainei pentru a rămâne o ţară de tranzit a gazului", iar acum "a apărut anunţul neaşteptat al Gazprom privind semnarea unui contract cu partenerii vestici pentru extinderea magistralei Nord Stream", a declarat Fico în cadrul unei conferinţe de presă după o întâlnire cu premierul Ucrainei la Bratislava.

"Ne iau drept idioţi", a fost concluzia primului-ministru al Slovaciei, care a mai adăugat că "ei au trădat un membru al UE". Fico a fost premier şi în perioada 2006 - 2010, pe fondul unei creşteri economice accelerate, care a permis aderarea ţării la zona euro în 2009. Oare a văzut doar acum "lumina" care vine de la Apus?

La fel de nemulţumit este şi Washington-ul, deoarece "acordul apropie şi mai mult Europa de orbita energetică a Moscovei", conform unui articol de pe site-ul de ştiri EurActiv.com.

Poate că autorităţile europene au ajuns la concluzia că alinierea cu poziţia administraţiei Obama faţă de Moscova a fost o mare greşeală. Dar nu se poate repara aceasta şi altfel? Trebuie să li se amintească mereu membrilor est-europeni ai UE că sunt "cetăţeni" de rangul al doilea sau poate chiar mai scăzut?

În condiţiile în care Arseni Iaţeniuk, premierul Ucrainei, a declarat că "proiectul este anti-ucrainian şi anti-european", Andrzej Duda, preşedintele Poloniei, şi-a exprimat, de asemenea, nemulţumirea. "Proiectul neglijează complet interesele poloneze şi afectează unitatea UE în faţa agresiunii lui Putin din Ucraina", a precizat Duda, după cum scrie Bloomberg.

Încercările agenţiei de ştiri de a obţine comentarii din partea companiilor implicate nu au avut succes. Purtătorul de cuvânt al gigantului petrolier Shell a amintit doar o declaraţiei anterioară a directorului executiv, unde se arăta că "noile proiecte sunt necesare pentru acoperirea cererii de energie, mai ales pe fondul scăderii producţiei de gaze din Europa". Dar de ce are nevoie Europa de cantităţi tot mai mari de gaze naturale? Nu sunt suficiente centralele solare şi eoliene?

Pe fondul contradicţiilor tot mai evidente dintre vorbe şi fapte la nivel european, un articol de la Zerohedge descrie cel mai bine situaţia: "Atunci când este vorba de declaraţii măreţe privind stabilizarea situaţiilor geopolitice, urmate apoi de acţiuni complet destabilizatoare, Vestul nu are egal".

De asemenea, Zerohedge aminteşte şi de "perdelele de fum" menite să distragă atenţia de la poziţia privilegiată a Gazprom în relaţiile cu partenerii occidentali, în condiţiile în care "UE încearcă să-şi acopere urmele prin intermediul anchetelor şi acuzaţiilor referitoare la practicile anti-concurenţiale ale companiei".

Doar o scurtă privire asupra arhivei online a cotidianului Financial Times oferă informaţii în acest sens cel puţin din 2012.

Ultima anchetă a UE referitoare la practicile anti-concurenţiale ale Gazprom a fost deschisă în primăvara acestui an, însă Pierre Noel, economist în cadrul Institutului Internaţional pentru Studii Strategice din Singapore, arată în FT că "politicile de preţ ale Gazprom nu fac decât să reflecte piaţa disfuncţională a gazului din Europa", iar "Bruxelles-ul nu trebuie să dea vina pe Gazprom pentru propriile eşecuri".

Cu peste un an în urmă, Günther Oettinger, comisarul european pentru energie, a declarat, în cadrul unei conferinţe din Polonia, că "jocul de divizare şi stăpânire urmărit de Moscova nu poate şi nu va fi acceptat de statele UE", după cum scria Financial Times.

"Estul Europei acuză Vestul în condiţiile în care magistrala de gaz a lui Putin divizează UE" este titlul articolului de la Bloomberg unde este prezentat acordul dintre Gazprom şi consorţiul de firme vest-europene.

Observaţi "firul roşu"? Ar fi deosebit de greu, dar şi nerealist, să afirmi că Rusia nu urmăreşte stăpânirea prin divizare, însă "partenerii" săi vest-europeni tocmai au deschis larg uşa în faţa Moscovei.

"Lumina" care trece prin această uşă, atât de la Răsărit cât şi de la Apus, prinde Estul Europei la mijloc, iar ţările din regiune vor plăti probabil scump încrederea oarbă într-o Uniune împărţită în "deştepţi" şi "idioţi".