De unde vin, de ce nu mai vin şi de ce nu mai ştim să "facem" bani?

Am fost invitat, în urmă cu câteva săptămâni, să le vorbesc elevilor din clasa a IV-a în cadrul orei de "Educaţie financiară". După o poveste introductivă şi discuţii despre importanţa economisirii, i-am întrebat dacă au auzit de criza financiară. Cum răspunsul a fost afirmativ, am forţat nota cu o întrebare despre cauze.

Unul dintre elevi mi-a răspuns, fără întrebări ajutătoare sau alte "indicaţii", că "oamenii s-au îndatorat prea mult".

Oare cum este posibil ca un copil de zece ani să se gândească la aşa ceva, în timp ce băncilor centrale le-a luat aşa de mult timp pentru a recunoaşte că îndatorarea excesivă a fost factorul hotărâtor al crizei? Iar dacă recunosc, de ce insistă pentru reluarea creditării prin orice mijloace?

Având în vedere dezechilibrele uriaşe de la nivelul economiei mondiale, cu un specific aparte în Europa, dezechilibre pe care autorităţile doresc să le menţină (n.a. politicile monetare ultrarelaxate din ultimii ani nu pot fi explicate decât prin intenţia menţinerii structurii economice şi financiare existente), reluarea creşterii economice pe baze sustenabile nu se poate face decât prin reformarea sistemului monetar global, prin schimbarea însăşi a naturii banilor.

De ce? Pentru că banii la nivel global, în cea mai mare parte, sunt rezultatul creditării. În cartea "De unde vin banii?", Tony Greenham şi Josh Ryan-Collins, de la New Economics Foundation din Marea Britanie, scriu despre "funcţia economică vitală a procesului de creare a banilor pentru alocarea puterii de cumpărare".

În zilele apuse ale banului-marfă (n.a. reprezentat, mai ales, de aur şi argint), cine dorea să facă bani trebuia să desfăşoare o activitate considerată utilă de societate sau trebuia să sape, la propriu, după ei. În ambele cazuri era vorba de muncă, fizică sau intelectuală, iar banul era o variabilă endogenă sistemului economic.

Acum, "banii" apar doar prin apăsarea unei taste de calculator, însă puterea lor de cumpărare este cât se poate de reală. În cazul Marii Britanii, numerarul existent sub formă fizică, rezultat din tiparniţele băncii centrale, reprezintă mai puţin de 3% din totalul banilor din economie, restul fiind alcătuit din creditul acordat de către băncile comerciale, alături de depozitele corespunzătoare, după cum scriu autorii.

Aşa cum am arătat şi într-un articol mai vechi (n.a. "Iluzia redresării prin crearea banilor din nimic se apropie de sfârşit", BURSA, 09.10.2012), "băncile nu trebuie să aştepte depozite de la clienţi înainte să acorde credite", ci procesul este exact invers.

"Acordarea unui credit conduce la crearea unui depozit în numele clientului respectiv", scriu Greenham şi Ryan-Collins.

Să fie acesta unul dintre motivele principale care determină incapacitatea firmelor, fie că sunt de la noi sau din străinătate, de a face bani, pe fondul unei crize financiare interminabile?

"Puterea băncilor comerciale de a crea noi bani are implicaţii multiple asupra prosperităţii economice şi a stabilităţii financiare", arată Greenham şi Ryan-Collins. Principalele implicaţii sunt enumerate în continuare, alături de caracteristicile sistemului nostru bancar.

1. "Cerinţele impuse pentru adecvarea capitalului nu restricţionează capacitatea de creare a banilor, deci nu impun limite asupra expansiunii bilanţurilor bancare".

2. "Creditul este raţionalizat de către bănci, iar determinantul principal al volumului creditării nu este dobânda, ci încrederea că datoria va fi plătită, precum şi încrederea în lichiditatea şi solvabilitatea altor bănci din sistem". Această afirmaţie a autorilor descrie foarte bine ceea ce s-a întâmplat pe piaţa noastră bancară.

Creditul a crescut exploziv înainte de criza globală, în ciuda dobânzilor ridicate, iar acum înregistrează contracţii semnificative, pe fondul unor dobânzi mult mai reduse. În aceste condiţii, apar numeroase semne de întrebare legate de adevăratul nivel al încrederii pe care îl manifestă instituţiile financiare faţă de lichiditatea şi solvabilitatea celorlalţi parteneri din sistemul bancar.

3. "Băncile decid unde alocă creditul în economie, iar stimulentele şi facilităţile oferite de reglementări le determină să acorde un tratament favorabil creditării pe baza garanţiilor, în locul creditării pentru noi investiţii în producţie".

Din nou, afirmaţia descrie foarte bine ceea ce s-a întâmplat în ultima decadă pe piaţa noastră bancară, unde instituţiile financiare au acordat foarte puţină atenţie capacităţii reale de rambursare a creditelor, concentrându-se, aproape exclusiv, asupra "calităţii" garanţiilor.

După cum scriu Greenham şi Ryan-Collins, concentrarea asupra garanţiilor "conduce la alocarea noilor bani către piaţa imobiliară şi speculaţii financiare, cu efect economice profunde pentru societate". Din păcate, ocupate cu extinderea cotei de piaţă şi maximizarea profiturilor, băncile au acordat prea puţină importanţă faptului că tocmai standardele slabe de creditare au umflat "valoarea" garanţiilor, într-un cerc vicios ale cărui efecte sunt deosebit de grave în perioda de cădere din ciclul creditării.

Acum, sistemul bancar din România se află, încă, în perioada de ajustare, de data aceasta în jos, a valorii garanţiilor, iar efectele sunt extrem de negative în ceea ce priveşte perspectivele reluării creditării.

Florin Georgescu, prim-viceguvernator al BNR, arăta, în prezentarea "Intermedierea financiară în România: provocări şi soluţii", că "ajustarea valorii garanţiilor s-a reflectat în majorarea indicatorului LTV pentru creditele ipotecare ale populaţiei" (n.a. LTV, Loan-to-Value, reprezintă raportul dintre valoarea creditului şi valoarea activului care a fost achiziţionat prin credit; cu cât raportul LTV este mai mare, cu atât este mai riscant creditul pentru instituţia financiară).

În timp ce valoarea medie a indicatorului LTV a crescut până la 87% în 2013, gradul de îndatorare pentru creditele ipotecare ale populaţiei, exprimat ca raport între datorii şi venit, a crescut până la 50%. Şi atunci, de unde încredere, când gradul de îndatorare creşte chiar în condiţiile menţinerii tendinţei de scădere a intermedierii financiare?

Mai mult, ultimele date de la Institutul Naţional de Statistică arată că investiţiile nete din economie au scăzut cu 9,3% în 2013 faţă de anul precedent, pe fondul unei scăderi anuale de 15,4% în T4 2013.

Cauzele posibile sunt mai multe, pornind de la neîncrederea în perspectivele economice sau lipsa cererii şi ajungând până la cadrul fiscal deosebit de ostil. Rezultatul este, însă, acelaşi: românii nu vor face bani. Iar motivul nu este, nicidecum, neştiinţa lor, după cum declara recent Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, ci povara imensă a datoriilor.

Responsabilitatea le revine, desigur, dar aceeaşi responsabilitate trebuie asumată şi de bănci. Din păcate acest lucru nu se întâmplă, instituţiile financiare aflându-se încă în negocieri cu BNR în ceea ce priveşte modalităţile prin care creditele neperformante pot fi scoase în afara bilanţului, dar cu păstrarea dreptului de recuperare în viitor. Adică se caută orice fel de soluţii, inclusiv prin interpretarea "creativă" a standardelor internaţionale de contabilitate (IFRS), astfel încât pierderile să nu fie recunoscute şi asumate, recunoaştere însoţită, obligatoriu, de majorarea capitalului.

Fenomenul miraculos prin care băncile creează banii explică şi necesitatea menţinerii tendinţei de creştere a volumului creditului, deoarece debitorii se vor găsi, altfel, în imposibilitatea rambursării împrumuturilor.

Bineînţeles că băncile centrale cunosc situaţia şi încearcă, prin orice mijloace, să repornească creditarea. Motivul a fost explicat, încă din 1966, în cartea "Tragedie şi speranţă: O istorie a lumii din timpul nostru", publicată de editura Macmillan. Acolo, profesorul Carroll Quigley scrie că "puterile capitalismului financiar au un obiectiv pe termen lung, acela de a crea un sistem global al controlului financiar privat, capabil de a domina sistemul politic al fiecărei ţări".

Cum? Prin intermediul băncilor centrale. "Sistemul va fi controlat într-o manieră feudală de băncile centrale, care vor acţiona concertat prin intermediul înţelegerilor secrete", mai arată profesorul Quigley. Această afirmaţie ne dezvăluie şi motivul pentru care băncile centrale luptă pentru "independenţa" lor.

Acum se explică uşor de ce "românii nu ştiu să facă bani", la fel cum nu mai ştiu nici persoanele fizice sau companiile din străinătate care nu beneficiază de privilegiul accesului direct la tiparniţele băncilor centrale: gradul de îndatorare este extrem de ridicat, iar orice venit trebuie să meargă către bănci pentru plata dobânzilor, dobânzi datorate în urma creării din neant a unor "bani" de către băncile comerciale.

"Studiul banilor, dincolo de orice alt domeniu economic, este domeniul în care complexitatea este folosită pentru deghizarea sau ocolirea adevărului şi nu pentru dezvăluirea acestuia". (John Kenneth Galbraith, economist american)

•

"Îmi este teamă că cetăţeanului de rând nu îi va plăcea să i se spună că băncile şi Banca Angliei pot crea şi distruge banii." (Reginald McKenna, Ministru de Finanţe al Marii Britanii, 1915 - 1916)

Opinia Cititorului ( 17 )

1. pe inteles
(mesaj trimis de EU în data de 07.03.2014, 00:27)
Ce vrea sa spuna Calin in acest articol este ca pe de o parte populatia lumii are o idee despre bani, total rupta de realitate, iar bancile centrale folosesc banii pe care ii creeaza intr-o alta realitate, necunoscuta publicului utilizator! NU VA MAI DURA MULT!
1. 1.1. Treichl e cel mai bun profesor .... (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 07.03.2014, 08:55)
  cei din est sunt invatati cu brutalitatea....concluzia----- --------intindem coarda atat de mult pana in momentul in care ne permitem. Domnul Vasilescu a intiuit foarte bine de ce cele 7 milioane de alegatori au avut o anumita orientare politica: Daca ar fi stiut cum se fac banii, adica nu ar fi fost brute, poate ar fi iesit altfel :.)
  1.2. nu conteaza (răspuns la opinia nr. 1.1)
  (mesaj trimis de EU în data de 07.03.2014, 13:27)
  Est sau vest, nu are nici o importanta, sistemul functioneaza la fel peste tot, inclusiv la americani si la englezi.
2. Sa-l scoatem de la naftalina?
(mesaj trimis de Oarecare în data de 07.03.2014, 07:27)
Fara ironie, sa vedem ce zicea "invatatorul popoarelor".
Un mic copy-paste din Lenin, cu referire la "Capitalul financiar şi oligarhia financiară":
"Monopolul, o dată format şi mînuind miliarde, pătrunde cu inevitabilitate absolută în toate domeniile vieţii publice, indiferent de regimul politic şi de toate celelalte „aspecte particulare“
"Imperial ismul, sau dominaţia capitalului financiar, este treapta cea mai înaltă a capitalismului, pe care această separare atinge proporţii uriaşe. Precumpănirea capitalului financiar asupra tuturor celorlalte forme de capital înseamnă predominarea rentierilor şi a oligarhiei financiare, înseamnă desprinderea din rîndul statelor a catorva state care dispun de „putere“ financiară. Proporţiile acestui proces pot fi apreciate după datele statisticii emisiunilor, adică a punerii în circulaţie a tot felul de hîrtii de valoare."
Adica "putere" financiara prin tiparnitza:))
Cam prea vizionar tov. Lenin, nu? :)
1. 2.1. Cu o singura observatie (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de EU în data de 07.03.2014, 08:38)
  Imperialismul financiar nu mai tine de state. Statele sunt prizoniere deja.
3. Pentru datorii neplatite se facea puscarie
(mesaj trimis de Theodor în data de 07.03.2014, 09:12)
Asta aflam din beletristica secolului XIX,dar cineva(socialistii,cumva?)au scos aceasta pedeapsa inumana din codurile penale.
O fi bine,o fi rau?
1. 3.1. Normal ca nu se mai face puscarie, nu, nu! (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de costin stirbu în data de 07.03.2014, 10:34)
  E ca si cum ai elibera sclavul daca il bagi in puscarie. El trebuie sa fie "liber" ca sa produca pentru stapan. Iar din puscarie tre' sa-i mai platesti si intretinerea...
  Nu e bine domnilor bancheri, nu e bine!
4. Frumos articol.
(mesaj trimis de Toma Necredinciosu' în data de 07.03.2014, 14:09)
Interesant articol, despre bani si creatia lor. Ar trebui sa concluzioneze mai clar: scopul si utilizarea banilor conteaza, nu masa lor monetara. Atunci cand creditul este folosit pentru consum, nu se mai poate plati inapoi. Cand este folosit pentru investitii, trebui "capacit" cu grija, pentru ca dupa o anumita limita investitia nu mai produce bunuri utile si vandabile. Iar acum, in lume, se pare ca lacomia si supra-productia a atras problemele globale. Se pare ca sunt oameni care au prea multi bani si nu-i mai pot multiplica, pentru ca nu mai este loc de consum. De aceea s-au cautat, s-au cumparat, s-au acaparat de catre statele dezvoltate toate pietele de consum. Cand s-a atins limita, balonul s-a tot umflat si a explodat. Iar acum el este inca spart, incercandu-se umflarea lui printr-o presiune mai mare decat cea a gaurii prin care iese aerul. Adica se creeaza masa monetara intr-un ritm mai mare decat capacitatea ei de a se reproduce in dobanzi. De fapt, gaura prin care rasufla excesul de presiune, este chiar inflatia manifestata la nivelul preturilor activelor financiare, lucru care se observa pe burse, unde indicii bursieri au atins niveluri cu peste 180% mai mari de cele cele atinse in timpul crizei. Deci, presiunea a fost "canalizata" doar catre un anumit domeniu, ceea ce n-a fost rau. S-a incercat si canalizarea catre "gaura economiei reale", prin intermediul creditului, dar se pare ca bancile nu prea au "cuplat", iar economia reala este inca sub-turata... sau in sfarsit, turata la nivelul normal al consumului, nu la nivelul dorit de mult-prea-bogatii lumii, care vor in continuare o sporire de avere invers proportionala cu micsorarea consumului.
Uitati-va cu atentie ca profita de aceste lucruri doar economiile cu coruptie putina si cu un capitalism echilibrat, democratic si orientat catre o intelepciune adanca si concreta.
5. Oameni buni, si domnule Rechea !
(mesaj trimis de doru stoian în data de 07.03.2014, 20:27)
Supraindatorarea este o fictiune = un fals menit tocmai pentru a frana creditarea ..... ceea ce s-a si intamplat partial.
De ce a franat creditarea doar partial si nu total ?
Pai daca supra_indatorarea nu-i reala ?
1. 5.1. Si daca ar fi adevarat ce spuneti si/sau citati pe (răspuns la opinia nr. 5)
  (mesaj trimis de doru stoian în data de 07.03.2014, 20:34)
  .... altii - precum ca s-ar tipari bani cu nemiluita - asta ar arata si mai mult faptul ca:
  1) raportata la o masa monetara intr-o crestere continua;
  2) si indatorarea ar fi trebuit - si ar fi fost si posibil - ca sa fie crescuta si nicidecum n-ar fi trebuit sa fie redusa.
6. Articolul asta este cel mai prost dintre toate
(mesaj trimis de doru stoian în data de 07.03.2014, 20:36)
... articolele publicate de Dvs.
Cred ca pe viitor nu veti mai putea scrie - nici daca va chinuiti - un articol la fel de prost !
7. Cum poate fi falsificata supraindatorarea ?
(mesaj trimis de doru stoian în data de 07.03.2014, 20:52)
Si din ce motiv ?
Motivul:
1) pentru ca debitorii initiali sa ajunga sa fie executati silit cat mai rapid;
2) iar activele sa poata fi eliberate de o sarcina, care sa fie inlocuita cu o sarcina noua, mult mai grea decat prima, pentru ca deh:
"CEREREA excede OFERTA", nu ???
Cum se falsifica supraindatorarea ???
Prin exagerare !!!!
Exagerarea cui ????
Exagerarea scaderii - FORTATE - a valorii "de piata" a activului cumparat prin creditul acordat initial.
Debitorii intiali fiind adusi astfel - in mod ARTIFICIAL - in INCAPACITATE DE PLATA A CREDITULUI INITIAL:
DEOARECE ACESTA A FOST MAJORAT CU DIFERENTA-SCADEREA DE VALOARE "DE PIATA", NECESARA PENTRU:
RE_INTREGIREA GARANTIEI (si cu alte bunuri in afara celor aflate deja in garantie) PANA LA NIVELUL CREDITULUI ACORDAT INITIAL.
Ceea ce a dus in unele cazuri chiar la DUBLAREA RATELOR.
Daca Barack Obama si Bernanke n-ar fi amenintat bancherii cu puscaria pentru practicarea unor asemenea escrocherii:
in America ar fi fost astazi RAZBOI CIVIL !
1. 7.1. Va inteleg domnule Rechea, ca v-a fost frica (răspuns la opinia nr. 7)
  (mesaj trimis de doru stoian în data de 07.03.2014, 20:55)
  ...... sa le spuneti unor copii faptul ca:
  1) exista parinti spurcati;
  2) care isi invata copiii ca sa manance de vii alti copii.
8. Aaaa, si parca va vad c-o sa le spuneti copiiilor
(mesaj trimis de doru stoian în data de 07.03.2014, 21:21)
..... ca ar fi normal - NATURAL - ca valoarea de piata sa scada:
1) chiar si cu 99%;
si mai ales
2) si peste noapte = intr-un timp DUBIOS DE SCURT !
Ati omis probabil sa le spuneti si faptul ca "PIATA":
1) este facuta preponderent din intermediari la care bancile erau ACTIONARI MAJORITARI, adica din "persoane" juridice foarte bazate financiar;
si care
2) ADMINISTRAU CONTURI DISCRETIONARE PENTRU CLIENTII LOR;
si care
3) AU DAT PANA LA PAMANT CU VALOAREA ACTIVELOR CLIENTILOR LOR (credite, depozite, actiuni, etc.), TOCMAI CA SA LE RAS_CUMPERE ELE PE NIMIC.
9. clasa a IV-a
(mesaj trimis de George în data de 08.03.2014, 03:34)
hm... deci copiii de clasa a IV-a din ziua de azi inca stau sa asculte povesti? Sigur ati fost la ora de Educaţie financiara? Nu ati fost cumva la ora de Religie ca sa le propovaduiti iminenta Apocalipsei?
10. Sentinta
(mesaj trimis de Arbitrul în data de 08.03.2014, 09:28)
De ce nu mai vin, de ce nu mai stim sa facem bani? simplu:Make cu al sau articol traznit este de vina.
11. Dezinformare
(mesaj trimis de gigi în data de 09.03.2014, 18:49)
Oare nu BNR cu buna stiinta a lasat bancile comerciale sa supraindatoreze populatia,oare nu stia BNR -ul ca oamenii au cite 7 credite la banci diferite,oare nu stia mister Mugurel si dl.Comandant ca, criza subprime ajunge pe tot globul cind au anuntat in 2007 pentru 2008 ca vom avea crestere economica de 7% sau in 2005 nea Vasilescu a batut darabana sa mizam pe leu si dupa o luna leul s-a devalorizat cit casa si nu a mai revenit,oare supraindatorarea nu a fost facuta cu buna stiinta?