Desfiinţarea Federal Reserve, o perspectivă realistă într-un viitor nu foarte îndepărtat?

"Modelele sale nu sunt de încredere, politicile sunt eratice, iar ghidarea în avans provoacă confuzie", scria, în august 2016, Kevin Warsh, fost guvernator al Federal Reserve, despre cea mai importantă bancă centrală din lume.

În articolul publicat pe site-ul Hoover Institution, Warsh mai arată că "Fed-ul tratează adesea pieţele financiare ca pe nişte fiare care trebuie îmblânzite, ori ca pe nişte pui care trebuie îngrijiţi sau ca pe o piaţă care trebuie manipulată".

Kevin Warsh a ocupat diferite posturi, inclusiv de conducere, la Morgan Stanley între 1995 şi 2002, iar apoi a devenit consilier economic al preşedintelui George W. Bush până în 2006, când a fost numit membru al Consiliului Guvernatorilor la Federal Reserve. Warsh a demisionat în 2011 şi a intrat în mediul academic, la Hoover Institution din cadrul Universităţii Stanford. Kevin Warsh este membru al Grupului celor 30 şi a fost membru al Consiliului Director al Grupului Bilderberg.

Recent, fostul guvernator şi-a extins critica, în cadrul unei întâlniri organizate de Federal Reserve Bank of Dallas, până la un prag neverosimil pentru un fost membru al conducerii executive a Federal Reserve.

Modul în care este înţeleasă independenţa băncii centrale şi "gândirea de turmă" din cadrul instituţiei au fost principalele ţinte ale criticii lui Warsh. Cea din urmă este considerată o caracteristică definitorie a economiştilor din cadrul Federal Reserve, care suprimă orice opinie critică referitoare la înţelegerea mecanismelor economice.

"Ultima oară când am întâlnit o astfel de uniformitate a opiniilor la nivelul bancherilor centrali, la nivelul mediului academic şi la nivelul analiştilor de pe piaţă a fost în urmă cu puţin peste un deceniu", a mai declarat Warsh.

În ceea ce priveşte independenţa, fostul guvernator a declarat că "Federal Reserve nu este aşa de independentă precum cred cei mai mulţi", şi a subliniat că "banca centrală trebuie să răspundă în faţa Congresului, deoarece singurul loc în care independenţa este meritată şi legitimă îl reprezintă politica monetară". De asemenea, Warsh a mai spus că Federal Reserve nu mai trebuie să răspundă oricărei sugestii venite din partea Congresului cu proteste în care se subliniază încălcarea independenţei, pentru că "suntem supuşi voinţei poporului".

Cu circa o lună în urmă, Warsh a criticat dur influenţa Fed-ului asupra pieţelor de capital.

"Trebuie să permitem preţurilor activelor financiare să fie o sursă independentă pentru înţelegerea fenomenului economic şi un factor de disciplinare", a declarat Kevin Warsh, conform unui articol de la Zerohedge.

În opinia fostului membru al conducerii executive a băncii centrale americane, "Fed-ul se poate confrunta cu riscul desfiinţării dacă nu face schimbările necesare din interior", după cum scrie Wall Street Journal. "Ideea că Federal Reserve reprezintă o componentă permanentă în economie este greşită", a mai declarat Warsh şi a amintit că Fed-ul reprezintă cel de-al treilea experiment al naţiunii cu banca centrală, deoarece primele două "nu au mers aşa de bine".

De ce sunt importante declaraţiile lui Kevin Warsh, nu doar pentru Fed ci şi pentru celelalte bănci centrale? Pentru că numele său se află pe lista foarte scurtă a candidaţilor pentru ocuparea postului de preşedinte al Federal Reserve din ianuarie 2018.

Robert Kaplan, gazda şi moderatorul întâlnirii, în calitate de preşedinte al Federal Reserve Bank of Dallas, a precizat că nu este de acord cu unele dintre punctele de vedere şi criticile exprimate de Kevin Warsh, însă consideră că "dezbateri de această natură sunt folositoare pentru întărirea Fed-ului", după cum mai scrie WSJ.

Declaraţiile lui Warsh au apărut la foarte scurt timp după ce Zerohedge a publicat fragmente dintr-o analiză recentă a lui Albert Edwards, economist la Societe Generale, cu titlul "Din nou despre furt: cetăţenii îşi vor întoarce în curând furia către bancherii centrali".

"În epoca incertitudinii radicale, cât va mai trece până când cetăţenii furioşi vor obosi să dea vina pe un sistem politic impotent şi se vor întoarce către principalii vinovaţi pentru sărăcirea lor - bancherii centrali care nu au fost aleşi şi care nu răspund pentru nimic?", se întreabă Edwards.

"Dovezile impactului nebuniei monetare asupra preţului activelor financiare se regăsesc pretutindeni", mai precizează analistul de la Societe Generale, pentru care este evident că "inegalitatea avuţiilor a crescut ca urmare a politicilor de relaxare cantitativă şi a banilor oferiţi gratis de băncile centrale".

În aceste condiţii, Albert Edwards scrie că "nu sunt singurul care consideră că bancherii centrali, care nu au fost aleşi şi care nu răspund pentru nimic, dar care sunt principalii responsabili pentru sărăcirea oamenilor muncii, sunt cei cărora li se va cere socoteală la criza următoare".

Lordul Acton spunea, în secolul al XIX-lea, că "puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut". În ultimele decenii, la nivelul democraţiilor occidentale din Vest, dar nu numai acolo, nimeni nu s-a apropiat mai mult decât băncile centrale de "idealul" puterii absolute, iar "marşul" a fost "supervizat" de celelalte autorităţi ale statelor, care au permis crearea unui cadru juridic din care responsabilitatea directă şi materială lipseşte cu desăvârşire.

Într-un articol de la începutul anului trecut, "Trecerea de la planificarea centralizată la economia descentralizată: mai avem nevoie de băncile centrale?", profesorul Richard Werner arată că "nu avem nevoie de băncile centrale", în condiţiile descentralizării economice şi a faptului că "97% din masa monetară este creată de băncile comerciale prin acordarea de credite". Werner consideră că sistemul băncilor cooperatiste nonprofit din Germania a reprezentat, în ultimii 200 de ani, un exemplu de cadru instituţional adecvat unei economii puternice.

Oare băncile centrale vor aştepta să se îndeplinească prognoza lui Edwards sau îşi vor schimba radical comportamentul şi vor realiza, măcar din instinct de autoconservare, că puterea pe care o au trebuie să fie însoţită şi de o responsabilitate pe măsură?

Sau autorităţile politice vor ajunge la concluzia profesorului Werner şi vor cere desfiinţarea lor, nu atât ca urmare a incompatibilităţii dintre existenţa băncilor centrale şi existenţa pieţelor libere, ci pentru că vor "primi" rolul ţapului ispăşitor în următoarea criză?