Despre înţelepciunea grădinarilor

Noul an îşi are rădăcinile în anul ce tocmai s-a încheiat. Dar şi în cei ce l-au precedat. În aceste condiţii n-ar avea cum să fie posibilă vreo schimbare radicală, dar s-ar putea, foarte bine, confirma unele tendinţe. Dar care? Cele pozitive sau cele negative? Şi, în fond, ce înseamnă pozitiv sau negativ? Totul depinde de lectura evenimentelor şi de grila de interpretare.

Pe cât de negru părea unora orizontul la începutul anului 2017, pe atât de senin pare să fie astăzi. Anul 2016 se încheiase cu un bilanţ ce părea multora negativ: se votase Brexitul, Donald Trump devenise preşedintele SUA, fascismul - într-o nouă vestimentaţie, adaptată timpului - era din nou de actualitate. Demonii trecutului erau eliberaţi de orice bariere şi inhibiţii. Europa părea să fi uitat că al doilea război mondial fusese posibil datorită extremismelor, naţionalismelor şi fascismelor care au "vrăjit" societăţile europene, inclusiv societatea românească, dintre cele două războaie mondiale. Ştirile contrafăcute, celebrele, de acum, fake news - care pornind de la ceva adevărat falsifică "realitatea" - au devenit regula, iar nu excepţia, iar "adevărurile alternative" au fost revelate ca adevărurile profunde. Poporul a fost pus în opoziţie cu elitele "trădătore", iar conspiraţia statului paralel (deep state, l'Etat profond) a fost "dezvăluită". Dacă privim dinspre aceste elemente, putem vedea că pe parcursul anului trecut aceste tendinţe au continuat: extremiştii au câştigat scoruri importante în Olanda, Germania sau Austria, aşa că Angela Merkel nu poate forma guvernul, iar în Austria neo-fasciştii din Partidul Libertăţii s-au instalat la guvernare din decembrie 2017.

Pe de altă parte, situaţia poate fi privită şi din altă perspectivă. Aceleaşi fapte pot duce la concluzii diametral opuse. Extremiştii nu au obţinut mai mult de 12% în Olanda şi Germania, iar în Austria Partidul Libertăţii s-a clasat pe locul al treilea, cu 22%. Sigur, Rusia pare să fi reuşit să facă posibilă alegerea unui "candidat manciurian" la Casa Albă, dar capacitatea sa de manipulare a informaţiilor şi de penetrare a publicului popular a fost devoalată şi, într-o oarecare măsură, contracarată. Poate mai puţin în România, unde radicalismul şi fundamentalismul sunt puternic susţinute de o parte a clasei politice sau de culte religioase care par să facă, mai mult sau mai puţin involuntar, jocul Rusiei putiniste. Şi tot în 2017 iliberalismul s-a consolidat în Ungaria şi Polonia şi a câştigat România. Dar nu e la fel de sigur că mai există grupul de la Vişegrad, iar Ungaria a pierdut procesul cu Comisia Europeană privind mecanismul de redistribuire a refugiaţilor. Dacă este o certitudine că în 2018 Vladimir Putin va câştiga alegerile prezidenţiale din Rusia, este la fel de adevărat că sigurul candidat care nu avea vreo legătură cu Putin a câştigat, detaşat, alegerile prezidenţiale în mai 2017 şi apoi în iunie 2017 şi pe cele parlamentare din Franţa. Emanuel Macron, precum primul ministru canadian Justin Trudeau, reprezintă pe scena politică mondială expresia modelului tânărului politician "liberal" al secolului al XXI-lea, pe când Donald Trump, Vladimir Putin sau Xi Jinping sunt figuri ale secolului trecut care continuă în secolul nostru. În vreme ce Viktor Orban se felicită de căderea "liberalismului", urmând calea unor lideri autoritari precum Putin sau Erdogan, care nu fac din democratizare sau combaterea corupţiei priorităţi, iar Liviu Dragnea pare să se fi inspirat din această linie, noii politicieni caută să găsească cel mai mare numitor comun şi să reabiliteze moderaţia.

Voltaire, unul dintre cei ce au lansat revoluţia Luminilor, voia să-şi cultive grădina. Or, mergând pe o idee a Chantal-ei Delsol din "Ura din lume. Totalitarisme şi post-modernitate" ("La haine du monde", apărută în 2016 la Edition du CERF), clivajul secolului nostru nu va mai fi între stânga şi dreapta, ci între două viziuni antitetice, a celor ce vor să schimbe sau să refacă lumea (fie să o transforme radical, fie să o readucă în acelaşi loc în care susţin că era mai bine) şi celor ce vor să construiască. Altfel spus, să cultive grădina. Iar în 2018, la un secol de la sfârşitul primului război mondial, cu care debuta "secolul tenebrelor", şi începeau totalitarismele, am putea să ne eliberăm de trecut. Or, din contră, s-ar putea ca trecutul să ne invadeze, dar, orice ar fi, depinde de noi să ne construim viitorul.