Despre relativitate, bogăţie şi inegalitate

Încă un aparent paradox: deşi sărăcia scade peste tot în lume, inegalităţile cresc. Şi cresc cu atât mai mult cu cât ne îndepărtăm de secolul al XX-lea. Aceasta este concluzia pe care au prezentat-o într-un raport dat publicităţii săptămâna trecută celebrul economist francez Thomas Piketty (autorul best-seller-ului, tradus şi în româneşte, Capitalul în secolul al XXI-lea) împreună cu Lucas Chancel, care au coordonat efortul de cercetare a peste o sută de economişti provenind de pe toate continentele, inclusiv de la Berkley şi Stanford. World Inequality Lab, aşa cum se numeşte această întreprindere ştiinţifică, a analizat creşterea diferenţelor de venituri de după revoluţia neoconservatoare din anii 1980. Iar concluzia de etapă este că doar Europa occidentală a reuşit să evite, până acum, creşterea distanţei dintre cei mai bogaţi şi cei mai săraci.

Spre deosebire de cartea sa, unde s-a ocupat doar de cei cu venituri mari, în acest raport, Piketty şi colegii săi au detaliat atât situaţia celor cu veniturile medii, cât şi a celor cu cele mai scăzute, evaluând atât dinamica bogăţiei private, cât şi a evoluţiei statelor emergente. Şi, cu toată scădere accelerată a sărăciei, cu toată evoluţia pozitivă a Chinei sau a altor ţări emergente, inegalităţile nu au făcut decât să crească.

Dacă în datele World Inequality Lab nu se găsesc informaţii despre România, în schimb un instrument interesat, accesibil pe internet oricui, pus la dispoziţie de echipa lui Piketty este World Wealth and Income Database. Prezentată pentru prima dată în ianuarie 2011 de Piketty împreună cu Anthony Barnes Atkinson (un cunoscut economist de la Oxford care a murit pe 1 ianuarie 2017) la Şcoala de Economie din Paris (PSE: Paris School of Economics/Ecole d'economie de Paris) şi pus apoi în aplicare în cele două cărţi "Top Incomes over the XXth Century" (apărută în 2007 la Oxford University Press) şi "Top Incomes: a Global Perspective" (apărută în 2010 la aceeaşi editură), această bază de date mondială privind bogăţia şi veniturile permite celor interesaţi să acceseze date la nivel global, şi, acolo unde se poate, la nivel naţional, privind evoluţia bogăţiei şi veniturilor. Această bază de date a fost sursa lui Piketty pentru "Capitalul în secolul al XXI-lea". Ori, rezultatele prezentate în aceste cărţi dar şi pe site, dincolo de controversele pe care le-a provocat teoria lui Piketty mai ales în mediile neoliberale, au modificat în mod semnificativ cunoştinţele despre dinamica inegalităţii. În cazul inegalităţilor, baza de date conţine indicatori care acoperă aproximativ 30 de ţări urmând ca încă 40 de ţări să adauge în faza funcţie momentul în care datele culese vor fi suficiente. De altfel, cu ocazia primei conferinţe a WID.world care s-a desfăşurat pe 14 şi 15 decembrie 2017 la Paris a fost prezentat şi raportul privind inegalitatea.

Ori, chiar dacă nu cuprinzătoare, datele din World Wealth and Income Database permit o serie de analize comparative din care rezultă că - împotriva curentului politic şi mediatic dominant astăzi de un iliberalism care încearcă să deraieze România de la cursul ei european - evoluţia economică a României a fost mai mult decât pozitivă. Spre exemplu, o statistică bazată pe PIB, calculat la valoarea euro din 2016, ne relevă că dacă ierarhia mondială a statelor celor mai dezvoltate nu s-a modificat semnificativ în ultimul sfert de secol, în ceea ce priveşte primii clasaţi, dar a cunoscut o schimbare semnificativă în ceea ce priveşte statele emergente, între acestea şi România. În 2016 PIB-ul SUA pe cap de locuitor adult era de 61.183 euro, al Germaniei de 44.996, al Marii Britanii de 42.251 sau al Franţei de 40.202. În acelaşi timp China, considerată un actor important ajungea la doar 16.424 de euro, pe când România avea deja 21.523 de euro.

În context zonal - iar o comparaţie se poate face mai ales ţinând cont de aceste caracteristici specifice - doar Ungaria, cu un PIB de 27.611 euro pe cap de locuitor adult în 2016, era înaintea României, celelalte state vecine fiind mult în urma ţării noastre: Bulgaria cu 18.962 de euro, Moldova cu 4.724 de euro, Ucraina - 7.701 de euro sau Serbia - 13.492 de euro. Un caz special în Balcani îl reprezintă Grecia, multă vreme un model pentru statele din regiune, care în 2016 avea un PIB pe cap de locuitor adult de 24.415 euro, dar cu un deceniu mai devreme, în 2006, avea 34.044 de euro.

Pentru a aprofunda comparaţia, în anul 2000, când România ieşea dintr-o lungă şi dureroasă criză economică, socială şi politică şi începea drumul său european prin demararea proceselor de aderare, PIB-ul ţării noastre pe cap de locuitor adult era de 11.283 de euro. Atunci China avea un PIB pe cap de locuitor adult de doar 4.434 de euro, în vreme ce SUA (54.281 de euro), Germania (38.877 de euro), Regatul Unit (37.992 de euro) sau Franţa (37.587 de euro) erau cam tot acolo. Pe de altă parte, se poate observa cum distanţa dintre Germania şi Franţa s-a accentuat în această perioadă, explicaţiile putând fi atât de natură economică, cât şi politică. Acolo unde Germania a reuşit să găsească un model social pentru o tranziţie dificilă, îngreunată de unirea cu RDG, pentru a asigura pacea socială, Franţa, cu un sistem politic produs de scrutinul majoritar absolut (în două tururi) nu a putut (re)găsi consensul necesar unei tranziţii line spre noul model de societate impus de evoluţia rapidă a tehnologiei.

Analizând datele putem observa că, în această zonă a Europei, cu excepţia Greciei şi Ucrainei, toate celelalte state au regăsit, după 2010 trendul crescător, dar cu ritmuri foarte diferite. Iar aceste diferenţe ţin de sistemul lor instituţional, dar şi de apartenenţa sau nu la UE. Pentru cei care sunt mai degrabă sceptici în legătură cu efectele integrării europene, datele sunt elocvente: cu toate consecinţele crizei economice începute în 2007, când România avea un PIB de 16.982 de euro, am ajuns la 21.553 de euro anul trecut. În acelaşi timp Ungaria avea un PIB de 23.964 de euro, Bulgaria de 14.894 de euro, Serbia de 12.619 iar Moldova de 3825 de euro. În vreme ce la noi PIB-ul a crescut în medie cu 4.541 de euro, în Bulgaria a crescut cu 4068 de euro, în Ungaria cu 3.647 de euro, în Moldova cu 959, iar Serbia cu 843 de euro, iar în Grecia a scăzut cu 10.487, la fel ca în Ucraina unde a scăzut cu 1549 de euro. Qui habet aures audiendi, auditat!