Despre votul preferenţial (din nou)

Zilele trecute, doamna Alina Mungiu-Pippidi a acordat un lung interviu unui cotidian central. De regulă, eu nu comentez afirmaţiile altora, prefer să mă concentrez asupra problemelor în sine. Acum am să fac însă o excepţie, pentru că un pasaj din interviu mi-a atras atenţia:

"Ce propuneri de reformă să facem cu vot preferenţial, că noi am făcut un experiment în circumscripţiile noastre. Pui de la A la Z, ăla cu A o să se aleagă, nu stă nimeni să se uite că ăla de la M e mai bun".

Cum subsemnatul a susţinut cu deosebire sistemele de vot preferenţial, trebuie să mărturisesc că paragraful acesta din interviul d-nei Mungiu-Pippidi m-a intrigat. Nu ştiu la ce "experiment" se referă, dar mă bucură să ştiu că cineva experimentează la noi sistemele de vot. Nu ştiu nici care sunt "circumscripţiile noas­tre" - sper că e vorba despre secţii de votare adunate într-un eşantion reprezentativ. Dar ce ştiu sigur este că votul preferenţial rămâne o idee solidă.

Mai întâi, să lămurim ce este acest vot, preferenţial. Atunci când mergem la alegeri - locale, naţionale etc. - noi selectăm un candidat. Punem o ştampilă în dreptul numelui acestuia (sau al partidului, când votul este pe listă blocată).

Sistemele de vot preferenţiale extrag mai multă informaţie de la alegător. Votul preferenţial presupune că exprimăm o ordine a preferinţelor. Spre exemplu: 1-Popescu, 2-Geor­gescu, 3-Vasilescu.

Există mai multe formule prin care este decis câştigătorul (sau câştigătorii, în cazul alegerilor "de listă"). Nu este nevoie să intrăm acum în detalii. Important este că alegătorii pot exprima mai "fin" gradul de sus­ţinere pentru fiecare dintre candidaţi. De aceea, mulţi teoretici­eni recomandă sis­teme­le de vot preferenţiale.

Înţeleg din pasajul din interviu că d-na Mungiu-Pippidi nu este de aceeaşi părere. Mai înţeleg că acest scepticism este bazat pe "experimentul" desfăşurat în "circumscripţiile noas­tre".

Cum stau lucrurile? Sistemele preferenţiale au, într-adevăr, o mică problemă. În Australia, unde este folosit doar votul preferenţial, fenomenul se numeşte "votul măgarului". Un alegător intră în cabina de vot. Posibil fără chef, pentru că în Aus­tralia votul e obligatoriu. Şi atunci ce face? Marchează la rând, în ordine, buletul de vot, aşa cum îl găseşte. Dacă John este primul pe buletin, atunci îl pune pe John pe primul lor. Dacă urmează Mary, atunci o votează pe Mary pe locul 2. Ş.a.m.d.

Spun că problema e minoră pentru că doar circa 1% din buletinele de vot sunt astfel afectate. Aş fi mirat dacă d-na Mungiu-Pippidi ar fi des­coperit procente mult mai mari, eventual o majoritate, în "experimentul" la care se referă.

Dar încă şi mai mirat sunt să constat că d-na Mungiu-Pippidi nu menţionează că "votul măgarului" are o soluţie. Foarte simplă. Tot australiană. Se numeşte "rotaţia Robson". Buletinele de vot sunt tipărite în seturi diferite. Pe unele John este pe primul loc, pe altele Mary etc. Prin urmare, alegătorii care votează "măgăreşte" nu pot influenţa notabil câştigătorul.

Pasajul despre votul preferenţial - dacă îl înţeleg bine - mai semnalează o a doua problemă, reală, a sistemelor preferenţiale. Este vorba de "trunchierea" buletinelor de vot. Pentru a înţelege despre ce este vorba, să examinăm un asemenea buletin. Avem numele candidaţilor: Anton, Bogdan, Cristian. Cum votăm? Indicăm ordinea preferinţelor. Spre exemplu: 2-Anton, 3-Bogdan, 1-Cristian.

Până acum e simplu. Dar dacă eu, alegătorul, vreau să maximizez şansele favoritului meu, Cristian? Atunci depun un buletin de vot trunchiat. Scriu cifra 1 în dreptul lui Cristian şi las celelalte nume (Anton şi Barbu, în ex. nostru) nemarcate.

Înţelegeţi trucul. Nemarcând res­tul numelor, evit să produc opţiuni care apoi vor fi transferate, la numărătoare, asupra oricărui alt candidat. Bănuiesc că şi la acest fenomen se referea d-na Mungiu-Pippidi.

Dacă este aşa, atunci am o veste bună. Există soluţii. Tot foarte simple. Una, practică, din Australia: doar buletinele complet marcate sunt valabile. Alta vine din lumea teoriei: MBC (Modified Borda Count) - un sistem prin care punctele candidaţilor sunt numărate pornind de la zero, astfel încât buletinele contează cu atât mai puţin cu cât sunt mai trunchiate. În paranteză fie spus, am susţinut, cu alte ocazii, avantajele MBC.

Nu aş vrea ca intervenţia aceasta să fie considerată drept o critică generală a interviului d-nei Mungiu-Pippidi, care de altfel merită citit. Semnalez şi aprecierea pozitivă din interviu la adresa Estoniei. Am opiniile mele cu privire la unele afirmaţii, dar acum am, vorba francezului, "d'autres chats à fouetter".

Pe de-o parte, salut aducerea în discuţie a votului preferenţial. Este un sistem (sau mai precis un set de sisteme) susţinut de imensa majoritate a teoreticienilor alegerilor. Însă dacă tot o facem, atunci să propunem argumente corecte. Şi să avem încredere că atât teoria, cât şi practica bine temperată, chiar dacă vin din Australia, ne oferă soluţii eficiente.