English
Între acţiuni militare tot mai violente şi reuniuni politice la vîrf, încheiate cu semnături puse pe diferite înţelegeri, Ucraina se destramă de la o zi la alta. La ce mai sunt bune acordurile de încetare a focului, pentru care diplomaţia cheltuie eforturi, dar pe care actorii politici şi militari implicaţi pe teren nici măcar nu le iau în seamă? Ori, pe care fiecare semnatar le citeşte şi le invocă, cum vrea şi cînd vrea, în radicală opoziţie faţă de lectura celuilalt. Ce rol mai joacă negocierea în conflictualitatea internaţională actuală, atît de atipică, din punctul de vedere al dinamicii şi formelor în care se împletesc politica şi violenţa armată?
Expresia "We agree to disagree!" (Am căzut de acord că nu suntem de acord)" este un bun început al drumului pe care am putea găsi răspunsul la întrebările noastre. Formula diplomatică, devenită celebră în perioada războiului rece, a fost utilizată de nenumărate ori în marginea atîtor încercări eşuate ale Consiliului de Securitate al ONU de a iniţia rezoluţii pe orice arie de contencios sovieto-american; a fost utilizată, nu de puţine ori, în marginea lungilor şi aproape neîntreruptelor sesiuni de negocieri bilaterale SUA-URSS, în domeniul critic al armamentelor nucleare, după cum s-a auzit şi în mediul de negociere al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, mai ales în perioada critică 1977-1985. Şi, cu toate acestea, formula nu este deloc lipsită de valoare, aşa cum ar putea să pară. Într-o negociere, stabilirea "perimetrului poziţiilor" şi înţelegerea clară a ariilor de dezacord, neutre, de comunalitate, respectiv de potenţial al comunalităţii este partea cea mai laborioasă a oricărei negocieri. În conflictul din Ucraina, eforturile politice şi diplomatice au ajuns de mai multe ori, pînă acum, dincolo de stadiul "We agree to disagree" şi, cu toate acestea, realitatea "alunecă" alături cu acordurile abia semnate, de fiecare dată. De ce? A cui este vina: a diplomaţiei, a politicii, ori a războiului? Răspunsul este simplu: a fiecăreia dintre cele trei componente şi a tuturor, la un loc! Motivul pentru care conflictul din Ucraina, ca şi altele asemănătoare, sunt atît de "rezistente" la "terapiile" politico-diplomatice este acela că mecanismul pus, teoretic, să le "stingă" este cel care în realitate le alimentează focarul!! R. Bradbury (Farenheit 451) ilustrează perfect aberaţia "pompierilor" a căror misiune nu este să stingă, ci să pună focul! Aberaţie pentru noi, naivii care suntem învăţaţi şi condiţionaţi să credem, de fiecare dată cînd vedem costumele de pompier, că cetăţenii cu pricina fac ceea ce credem noi că trebuie să facă! Există însă "lumi", "situaţii", circumstanţe, în care lucrurile stau pur şi simplu pe dos!
Pentru ca politica şi diplomaţia să poată contribui la stingerea conflictelor, cîteva condiţii-reguli sunt necesare. Prima şi cea mai importantă condiţie, pentru ca negocierea să poată avea un rol în reglementarea conflictului este ca operaţiunile militare, de pe teren, să fie îngheţate înainte de începerea negocierii. Acesta este momentul magic al "încetării focului", cînd părţile convin să părăsească mecanismul deciziei pe cîmpul de luptă şi să (re)deschidă calea soluţiilor negociate. Ceea ce vedem astăzi, inclusiv în conflictul din Ucraina este tocmai încălcarea acestei condiţii. Rezultatul este că cele două "lumi", cea a conflictului armat de pe teren şi cea a negocierii, tind să comunice din ce în ce mai puţin, ajungînd, la limită, să se ignore cvasi total! Negocierea devine un scop în sine, un fel de pandantiv pe care politicienii să şi-l poată atîrna la gît, ca o medalie, pentru a arăta lumii îngrijorate că ei susţin eforturile diplomatice, pentru rezolvarea situaţiei. A doua regulă-condiţie este ca soluţia negociată de diplomaţie să fie adoptată şi acoperită politic. Este, din nou, evident că în cazul conflictului din Ucraina, rezultatele muncii negociatorilor sunt tratate de politicienii responsabili ai situaţiei ca nişte "meniuri" de pe care îşi pot alege felul preferat cînd au chef. Dincolo de nişte semnături, pe care nimeni nu mai are de ce să dea vreun ban, rezultatele negocierii diplomatice nu mai primesc nici un fel de garanţie politică de implementare. Iar buna credinţă a părţilor este departe de a fi ceva pe care să te poţi baza suficient! Vestea încă şi mai rea este că politicienii au învăţat şi practică intensiv, încă de pe la începuturile războiului rece, un fel de "şarlatanie diplomatică". Cu bună ştiinţă, diplomaţia şi negocierea sunt folosite doar ca paravan, fie pentru a masca operaţiunile de pe teren, fie pentru a servi de acoperire şi plasă de siguranţă pentru pielea politicienilor, fie pentru amîndouă motivele! Este exact cazul conflictului din Ucraina! Negocierile şi acordurile sunt pentru "ochii presei" şi pentru "alegătorii de acasă", care trebuie să vadă cît de mult se străduie politicienii să găsească soluţia. Între timp, pe teren, fiecare parte face ceea ce-i permite să facă resursa de care dispune, din punct de vedere militar. Politicul se mişcă, apoi, imediat în spate, pentru a modifica lista cererilor, condiţiilor şi solicitărilor, pentru a lansa acuze la adresa celeilalte părţi, pentru a face circul "necesar". O lună mai tîrziu, cînd situaţia a fost încă o dată modificată, negociatorii o iau de la capăt. În sfîrşit, diplomaţia a învăţat, din asemenea situaţii, să producă texte de acorduri al căror limbaj lasă cu bună ştiinţă loc pentru "lecturi" diferite, la limită, radical diferite. Acordul a fost semnat, n-au decît să se spele pe cap politicienii cu implementarea! Evident, în loc să contribuie la stingerea conflictului, asemenea "performanţe" diplomatice şi de negociere nu fac decît să arunce alte surcele pe foc. Speranţa că statele şi guvernele implicate în conflicte armate, în lumea de azi, vor reveni la respectarea condiţiilor clasice, sine qua non, ale negocierii şi diplomaţiei este pur şi simplu fără fundament. De aceea, diplomaţia ideală, componenta de negociere a conflictelor care afectează pacea şi securitatea internaţională, ar trebui să conţină o soluţie de "instituţionalizare-neutră". Obligaţia părţilor, state sau formaţiuni non-statale, de negociere în cazul conflictelor militare ar trebui formalizată în documente universale de tipul Cartei ONU, iar "camerele de negociere" ar trebui organizate după principii asemănătoare Curţilor Internaţionale speciale ale ONU. Abia atunci, poate, diplomaţia şi negocierea ar putea redeveni instrumente puternice în limitarea şi stingerea conflictelor militare.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. nu sunteti singur
(mesaj trimis de Salomeea în data de 20.02.2015, 10:26)
Sunt multi bahaí cuprinsi in organizatiile internationale. Ar trebui promovate global propunerile dv. La Landegg International University, univerisate de inspiratie bahaí, am mers sa studiez Rezolvarea conflictelor fara conflict in relatiile internationale, concept inventat de DR Danesh care nu a studiat RI dar a invitat un profesor specialst sa predea despre acest subiect impreuna cu alti profesori si rectori de la diferite universitati de prestigiu, nu toti erau baha,í. Dr Lerche nu era...
1.1. Imi place ideea (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 20.02.2015, 21:14)
"Solutia integrarii pasnice printr-o federatie la nivel regional si apoi global este cea ideala.", dar, consider ca federalizarea n-are nici o sansa daca se cauta a se diminua rolul natiunilor, sau, mai grav, a le face partase doar la pierderi, nu si la beneficii.
Actiunile umane nascute din "liberul arbuitru" pot fi de tot felul, benefice sau daunatoare. Consider ca omul normal n-are "liber arbitru".
1.2. aveti dreptate (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de salomeea în data de 21.02.2015, 11:55)
Intr-o societate puternic ierarhizata...tinuti sub papuc nu mai ai liber arbitru...cel mai mare cadou facut omului de catre divinitate....
In legatura cu federeatia mondiala ar fi ideal sa mai lucram la acest concept de federatie inainte sa fie implementat la nivel global. Elitele globale influenteaza statele nationale, mai precis cumpara elitele politice nationale, acestea nefiind decat o curea de transmisie al dictaturii internationale financiare. Daca din punct de vedere...
1.3. mironosita Salomeea (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 21.02.2015, 12:47)
Sinaxar 3 August
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Salomeea mironosita, care cu pace s-a savârsit.
Sf. SalomeeaSotie a lui Zebedeu si mama a Sfintilor Apostoli Iacob si Ioan, Salomeea, al carei nume evoca pacea, era rudenie cu Prea-Sfanta Maica a Domnului. Ea l-a urmat pe Mântuitorul pe tot parcursul predicii si lucrarii Lui. Intr-o zi, neîntelegând adevaratul sens al misiunii Domnului et crezând ca El a venit sa intemeieze o imparatie pamânteasca, ea I-a cerut sa acorde...
1.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 22.02.2015, 20:13)
Hopa, ai pus coada la pruna.
Liberul arbitru, este cea mai periculoasa optiune.
1.5. Dreams are over (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Gheorghe în data de 23.02.2015, 12:30)
As incepe prin a va spune ca aprecierea finala a dumnevoastra este cea mai corecta. De mii de ani se cunoaste acest dicton (”Si vis pacem, para bellum”) si nimeni nu iese de pe aceasta directie. A fost un vis frumos (asa cum spunea si o melodie romaneasca) adr s-a terminat in momentul in care Rusia a atacat Georgia. Vestici (si mai ales vest-europenii) nu au reactionat la acest semnal si, mai ales, au stat cuminti cand puti inarma jocurile olimpice de iarna de la Soci, pregatind...
1.6. “Hopa, ai pus coada la pruna.” (răspuns la opinia nr. 1.4)
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 23.02.2015, 15:43)
A pune coadea la prune nu-i mare lucru, mai ales cind este gata pusa de catre natura maiastra. Omului ii ramine doar a se perfectiona in a sti a bea. De abia a sti a bea constituie pentru om o adevarata maiestrie, deseori ilustrata in cintece nemuritoare:
“Asa beu oamenii buni...”
“Horin ca verde-am baut,
De-am fost beat mi s-a sezut,
Horinca verde-oi mai be,
De-oi fi beat mi s-a sede...”
“Horin cuta de ce-i buna,
De baut seara pe luna
Cu minda...
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 20.02.2015, 13:39)
... problema esentiala in noua dezordine mondiala este aceea ca ca mor unii pentru problemele altora, aceasta in timp ce cu totul altii negociaza, si nimeni nu raspunde ... cauza principala, dupa cum o vad eu consta in externalizarea prerogativelor statului in timp ce statul devine rampa de lansare spre sectorul corporativ, politica devenind astazi un produs de consum pentru mase in timp ce (parte din) sarcinile legistative si executive devin un privilegiu corporativ (nu am uitat de juridic,...
2.1. o noua civilizatie mondiala (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Salomeea în data de 21.02.2015, 11:58)
Civilizatia mondiala va fi o lume infratita in care nu trebuie sa existe noi si voi...guvernantii ar trebui sa fie slujitorii guvernarilor si nu stpaniii de sclavi...
2.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 21.02.2015, 19:01)
... vointa umana nu poate fi supusa decat cu participarea omului - paradoxal, daca vointa umana nu ar fi libera am fi trait intr-o lume fara de greseala, de fapt, gresita voire inlantuieste omul ... in alta ordine de idei, doar omul care isi cedeaza propria voire este sclav, este sclavul propriilor frici si/sau propriilor iluzii iar atata timp cat vor exista oameni fara de voire dreapta, vor exista stapani de oameni, practic vorbind, cele doua categorii se genereaza una pe alta ... dar cea...
2.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 24.02.2015, 20:09)
Bati campii Salomeo! Vai, vai....
3. Ambiguitatea nu este de ieri
(mesaj trimis de Cristi C în data de 20.02.2015, 17:06)
Foarte corect articol. Detectează cineva o "ambiguitate diplomatică" în faimosul Art 5 a Tratatului NATO de la Washington (1949)?
ARTICOLUL 5
Părțile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor și, în consecință, sunt de acord ca, dacă are loc asemenea atac armat, fiecare dintre
ele, în exercitarea dreptului la auto-apărare individual sau colectiv recunoscut prin...
3.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de anonim în data de 20.02.2015, 17:07)
Erata: Art 5 al Tratatului
3.2. schimbare de paradigma (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de silvia în data de 21.02.2015, 12:01)
securitatea colectiva inlocuita cu securitatea cooperativa..care include aparare colectiva, securitate colectiva si individuala plus parteneriat strategic...o noua paradigma pentru NATO...sa se umanizeze...asigurand mai multa securitate umana decat aparare.
4. Razboiul este o barbarie
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 20.02.2015, 21:35)
nedemna se stadiul actual de dezvoltare a umanitatii. Este inexplicabil cum cele mai mari puteri ale lumii practica razboiul ca mijloc de dominatie.
ONU are datoria de a analiza si condamna actiunile neconforme, de a afla adevarul si a indica caile de stabilire a dreptatii. De ce n-o face? Sa n-aiba posibilitatea?
4.1. scoaterea razboiului inafara legii de un tribunal (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de penelope în data de 21.02.2015, 12:06)
Razboiul mi=a rapit ce am mai scump pe lume, pe Ulise...este o barbarie pe care toate fiintele umane ar trebui sa o respinga. Briand- Kellog care a scos razboiul inafara legii este o piesa de muzeu...razboaiele exista si vor exista atat timp cat omul nu se maturizeaza si nu mai lasa sa fie condus de false elite care ii transforma in sclavi si carne de tun.
Casa Universala de Justitie de la Haifa ar trebui sa fie centrul de iradiere al intelciunii globale.
4.2. penelope, (răspuns la opinia nr. 4.1)
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 23.02.2015, 15:59)
nu fii trista. Unii, din aceste evenimente nefericite, tot se aleg cu ceva. Tu te-ai ales cu... nemurirea.
"Cinta, zeita, minia c-aprinse pe-Ahil Peleianul,
Patima cruda ce-aheilor mii de amaruri aduse;"
Din, parca, intrecerea barbateasca/sportiva de altadata, cind aveai posibilitatea de a privi advesarul in ochi, razboiul modern a devenit un carnagiu: arunci cu bombardeaua, si la 50 km oamenii se prefac in... singe si alte resturi umane.
4.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.2)
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 23.02.2015, 19:41)
nu fi
5. lume bipolara
(mesaj trimis de Salomeea în data de 21.02.2015, 15:19)
Aleksandr Dughin, consilier al preşedintelui Dumei de Stat şi un apropiat al preşedintelui rus Vladimir Putin, considera necesară crearea unui "imperiu eurasiatic" dominat de Rusia din care să facă parte inclusiv România, Ungaria, Serbia, Slovacia şi Austria."Este necesar un imperiu eurasiatic care să contracareze influenţa Occidentului nihilist", a spus Dugin, vorbind despre o "nouă ordine mondială" bipolară, formată, de o parte, din Statele Unite şi Europa Occidentală (condusă de Germania),...
5.1. ce parare aveti ce propune A Cumpanasu (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de silvia în data de 21.02.2015, 15:44)
Soluții pentru a apăra Occidentul de agresiunea rusă
Pentru limitarea influenţei Rusiei în regiune, şi cu precădere asupra României, considerăm că vremea poveştilor la gura sobei a trecut, a cocktail-urilor şi cafelelor la masa negocierilor sunt tardive şi se impun măsuri şi decizii de altă natură:
1. Crearea, la nivelul Uniunii Europene, a unei forţe militare puternice care să fie la dispoziţia deciziei comune a tuturor statelor membre şi care să garanteze nu numai securitatea...
5.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 22.02.2015, 20:19)
De ce ai impresia ca ai facut o analiza? pe ce te bazezi?