Draconul dacic şi integrarea europeană

Povestea logo-ului pentru preşedinţia românească a Uniunii Europene este simptomatică pentru impasul ideologic în care se regăseşte România de astăzi. O siglă care ar fi trebuit să ofere identitatea grafică unei Românii europene, reuşeşte să transmită exact contrariul: că România îşi afirmă diferenţa identitară faţă de Occident. Nu vreo referire la istoria comună a Daciei cu Roma şi la tradiţia romană, care ar trimite la construirea UE, ci draconul dacilor, ca simbol al refuzului Occidentului, ar trebui să fie pe frontispiciul UE. Ce poate fi mai elocvent decât această situaţie pentru a simboliza deriva unei Românii pierdute între un Occident de care unii vor să o îndepărteze şi un Orient în care nu este încă (re)integrată.

Obsesia descoperirii unei identităţi naţionale daco-getice care să se opună tezei romanităţii românilor - văzută ca o maşinaţiune catolică, via Şcoala ardeleană, împotriva unei tradiţii oriental-ortodoxe a poporului - apărută încă din perioada de căutare a naţionalismului clasic românesc de la începutul veacului trecut (cu Vasile Pârvan, ca lider de şcoală) a fost recuperată de naţional-comunismul ceauşist şi transformată într-o ideologie cu pretenţii ştiinţifice: tracologia. Nu întâmplător, între cei ce au contribuit la construcţia acestei ideologii alternative la teoria latinităţii vom găsi un fost lider al Mişcării legionare, pe Traian Herseni, sociolog recuperat de regimul ceauşist după 1965, şi care, în 1979, publica în "Ethnologica" un articol intitulat "Le dragon dace" (Dragonul dac), în jurul căruia se va contura mitul recent al stindardului dac. Iar acest simbol va deveni un element central în iconografia noii ideologii a dacismului care nu numai va rezista căderii comunismului, dar va cunoaşte o nouă tinereţe în condiţiile revigorării teoriilor conspiraţiei din era Internetului.

De aceea, departe de a fi expresia vreunui europenism, recursul la lupul dacic, fie aceasta şi un act inconştient, este mărturia unei stări de fapt. Faptul că un tânăr propune ca siglă pentru a sintetiza rolul României în cadrul preşedinţiei româneşti a UE "draconul" dacic - chiar dacă ar fi vorba despre un citat inconştient -, iar o comisie ministerială consideră aceasta adecvat, ar putea fi semnul că deriva iliberală s-a transformat încet într-o ideologie oficioasă a noii Românii. Iar între membrii comisiei mai sus amintite vom regăsi câţiva din tenorii "noii orientări". Pe de altă parte, campaniile de presă antioccidentale difuzate pe reţelele de socializare sau prezentate la ore de maximă audienţă de televiziuni "populare" par să fi atins deja o parte a societăţii româneşti, dând populismului oportunitatea de a aborda noi arii de manifestare.

Însă problema revelată de "logo-ul dacic" nu este doar societală, ci mai degrabă politică: încotro se îndreaptă ţara? În logo-ul dat publicităţii nu există nicio referire la UE şi, dacă se va respecta regulamentul concursului, nici nu se va putea opera vreo modificare. Pe de altă parte, chiar şi politicienii pro-europeni au fost incapabili să reacţioneze de teamă să nu vexeze "publicul!". Până şi un pro-european deschis, precum tânărul ministru delegat pentru Afaceri Europene, Victor Negrescu, pare să fi căzut în capcana naţionalismului travestit, asumând politic un mesaj antieuropean pe care nicio stilizare din lume nu-l va putea transforma în contrariul său.