DUPĂ 27 DE ANI Acuzaţii de crime contra umanităţii se plimbă liberi, conduc România şi imperii mediatice

Fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman şi fostul director al SRI Virgil Măgureanu au fost trimişi în judecată de procurorii militari pentru infracţiuni contra umanităţii în dosarul Mineriadei din 13 - 15 iunie 1990, potrivit unui comunicat al Ministerului Public.

Dosarul Mineriadei din 13 - 15 iunie 1990 însumează 413 volume, iar rechizitoriul are 2.000 de file. Conform unui comunicat de presă al Parchetului Militar, în vederea administrării probatoriului, au fost audiate 46 de persoane având calitatea de inculpat sau suspect, 1.388 de persoane vătămate, 146 de succesori ai persoanelor vătămate şi 589 de martori, fiind emise circa 2.300 de citaţii.

Potrivit Parchetului Militar, obiectul acestei cauze îl constituie faptele comise începând cu luarea hotărârii de a lansa atacul îndreptat împotriva populaţiei civile până la punerea în libertate a ultimei persoane private de libertate în mod nelegal.

Astfel, au fost trimişi în judecată, pentru infracţiuni contra umanităţii, Ion Iliescu, la data faptelor preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN) şi preşedinte al României; Petre Roman, fost prim-ministru; Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru; Virgil Măgureanu, fost director al Serviciului Român de Informaţii, general (rez.) Mugurel Cristian Florescu, adjunct al procurorului general şi şef al Direcţiei Procuraturilor Militare.

De asemenea, tot sub aspectul săvârşirii de infracţiuni contra umanităţii, au fost deferiţi justiţiei amiral (rez.) Emil "Cico" Dumitrescu, la data faptelor membru al CPUN şi şef al Direcţiei Generale de Cultură, Presă şi Sport din cadrul Ministerului de Interne; Cazimir Ionescu, vicepreşedinte al CPUN; Adrian Sârbu, şef de cabinet şi consilier al prim-ministrului, actualmente proprietar al grupului de presă Mediafax; Miron Cozma, preşedinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere "Valea Jiului"; Matei Drella, lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni; Plăieş Cornel Burlec, ministru adjunct la Ministerul Minelor; general (rez.) Vasile Dobrinoiu, comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne; colonel (rez.) Petre Petre, comandant al Unităţii Militare 0575 Măgurele aparţinând Ministerului de Interne; Alexandru Ghinescu, director al IMGB.

Procurorii susţin că, în zilele de 11 şi 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanşeze un atac violent împotriva manifestanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara şi îşi exprimau, în mod paşnic, opiniile politice în contradicţie cu cele ale majorităţii care forma puterea politică la acel moment. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, precum şi peste zece mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării, conform procurorilor.

Aceştia menţionează: " Atacul a fost pus în practică în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, având următoarele consecinţe: 1. moartea prin împuşcare a 4 persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracţiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. a din C.p.; 2. vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unui număr total de 1388 de persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracţiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. g din C.p.; 3. privarea de dreptul fundamental la libertate, din motive de ordin politic, a unui număr total de 1250 de persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracţiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. j din C.p.. În cadrul acestei acţiuni, peste două sute de persoane au fost ridicate şi transportate la o unitate militară a Ministerului de Interne din localitatea Măgurele, unde au fost reţinute până în după amiaza aceleiaşi zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară. Concomitent, s-a pătruns în forţă, fără drept, în sediul Institutului de Arhitectură şi al Universităţii din Bucureşti, fiind percheziţionate mai multe birouri, iar persoanele aflate în incintă au fost evacuate prin acte de violenţă. Conform hotărârii luate de către preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, primul-ministru al Guvernului României, viceprim-ministrul, conducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naţionale, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, coordonaţi de directorul acesteia. Muncitorii s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele întâlnite în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piaţa Universităţii împreună cu forţele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanţilor. Acţiunile întreprinse de autorităţile statului au generat o ripostă violentă din partea opozanţilor, astfel că au fost incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române şi Serviciului Român de Informaţii. S-a făcut uz de armă cu muniţie de război de către forţele de ordine, în aceste împrejurări fiind împuşcate mortal 4 persoane, iar alte 3 au fost rănite, de asemenea, prin împuşcare. Represiunea autorităţilor a continuat, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfăşurat împreună cu minerii şi muncitorii din mai multe judeţe ale ţării, care deveniseră o adevărată forţă de ordine, paralelă cu cele recunoscute şi organizate potrivit legii. În acest context, minerii aduşi în Bucureşti au devastat sediile partidelor politice nou înfiinţate sau reînfiinţate după Revoluţia din decembrie 1989 şi care se aflau în opoziţie. De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureştiului şi alte persoane având legătură cu manifestaţiile din Piaţa Universităţii, imaginile cu actele de violenţă comise de mineri pe străzile oraşului fiind mediatizate în întreaga lume. Aceste evenimentele au fost urmarea actelor de diversiune şi manipulare a opiniei publice de către autorităţile statului reprezentate de către inculpaţi, care au prezentat manifestaţiile din Piaţa Universităţii într-un mod distorsionat şi au acreditat ideea că ele sunt determinate de o aşa-zisă «rebeliune de tip legionar». Manifestanţii care îşi exprimau opiniile politice au fost prezentaţi ca persoane cu ocupaţii infracţionale, «elemente extremiste, reacţionare», fiind etichetaţi de preşedintele ales al României ca fiind «golani». Persoanele care au fost ridicate din Piaţa Universităţii, împreună cu altele considerate ca având legătură cu manifestaţiile, au fost duse cu forţa în cazărmi aparţinând Ministerului de Interne, fiind private de libertate într-un mod nelegal şi în spaţii total improprii pentru deţinerea unor persoane. Privarea de libertate fără forme legale a acestora a durat până cel mai târziu pe data 21 iunie 1990".

Marian Munteanu, coordonatorul demonstraţiilor studenţeşti anticomuniste din Piaţa Universităţii, din anii 1990, terminate în mod violent prin intervenţia minerilor, ne-a declarat acum câţiva ani că trebuie clarificate datele şi faptele acelor zile: "Trebuie să aflăm adevărul despre acea operaţiune din 1990 condusă de guvernul României, care a angajat forţe enorme la nivelul statului român".

În luna martie 2015, într-un interviu acordat ziarului BURSA, Marian Munteanu spunea că redeschiderea dosarului Mineriadei este o obligaţie elementară a autorităţilor. Domnia sa spunea că mobilizarea, deplasarea şi dirijarea unei mase atât de mari de mineri care au venit la Bucureşti în acele zile din iunie 1990 ar fi fost de neimaginat în absenţa implicării active a autorităţilor centrale şi locale: "Nu mă refer doar la transportul minerilor, organizarea acestora şi orientarea către anumite adrese punctuale din Bucureşti ci şi la concursul nemijlocit al forţelor de ordine. Apare, aşadar, ca evidentă responsabilitatea guvernului, începând cu primul ministru de atunci, Petre Roman, a unor persoane decidente din ministerul de interne, ministerul transporturilor, procuratură etc., inclusiv a unor autorităţi la nivel local (fie aflate în subordinea directă a guvernului, fie obediente politic Frontului Salvării Naţionale). Este foarte posibil să fi participat şi anumite structuri şi servicii speciale, secrete, dar, cu privire la intervenţia acestora, trebuie să ne clarifice cei care au acces la informaţiile respective. În acelaşi timp, putem vorbi de o gravă responsabilitate - morală, cel puţin - atât a fostului preşedinte, Ion Iliescu, care nu a luat măsurile ce-i stăteau la îndemână în vederea descurajării acţiunilor violente ale minerilor, cât şi a altor politicieni, care i-au fost alături în felurite chipuri, mai mult sau mai puţin făţiş, cauţionând atrocităţile «mineriadei». De asemenea, nu trebuie uitat rolul instigator, complice (poate chiar premeditat) al unor persoane decidente sau active din mass-media".

Marian Munteanu a fost arestat pe 13 iunie 1990, eliberat după-amiază şi apoi sechestrat şi bătut în dimineaţa de 14 iunie 1990, în sediul Universităţii Bucureşti, de către minerii coordonaţi de forţele de ordine şi reprezentanţii conducerii statului. După numai 4 zile, a fost din nou arestat abuziv şi deţinut politic la penitenciarul Jilava, fiind eliberat după două luni de detenţie, în urma presiunilor naţionale şi internaţionale.