DUPĂ EXPIRAREA CONDAMNĂRII SAU REABILITARE Curtea Constituţională dă liber condamnaţilor penal să fie membri ai Guvernului

Condamnaţii penal cărora le-a expirat condamnarea, care au fost reabilitaţi sau amnistiaţi sau în cazul cărora a intervenit dezincriminarea infracţiunii pentru care au fost condamnaţi pot fi membri ai Guvernului, arată Curtea Constituţională (CCR) în motivarea deciziei prin care a respins ca inadmisibilă sesizarea Avocatului Poporului la legea 90/2001.

Judecătoarea Livia Stanciu, deşi a fost de acord cu respingerea ca inadmisibilă a sesizării făcute de Avocatul Poporului, nu aprobă argumentele colegilor săi şi explică faptul că o persoană condamnată penal nu ar trebui să mai poată ocupa niciodată o funcţie de demnitate publică, spunând că reabilitarea nu şterge condamnarea, potrivit News.ro. Preşedintele Curţii Constituţionale, Valer Dorneanu, alături de alţi doi judecători, Marian Enache şi Maya Teodoriu, consideră că interdicţia impusă persoanelor condamnate penal de a ocupa funcţia de membri ai Guvernului este neconstituţională, deoarece, susţin cei trei judecători, un condamnat penal este discriminat dacă i se interzice posibilitatea de a face parte din guvern.

Livia Stanciu nu este de acord nici cu posibilitatea condamnaţilor penal reabilitaţi de a putea ocupa funcţii de demnitate publică, nici cu indicaţiile transmise de CCR Parlamentului. Judecătoarea a redactat o opinie concurentă prin care contestă punct cu punct argumentele colegilor săi.

Judecătoarea precizează: "Instituţia reabilitării, observăm că a fost creată pentru a încuraja comportamentul licit pentru viitor, pentru ştergerea unui trecut nedemn şi pentru obţinerea unui statut de încredere şi demnitate în relaţiile cu ceilalţi membri ai societăţii. Reabilitarea, atât cea de drept, cât şi cea judecătorească, nu şterge condamnarea. Aceasta rămâne o realitate judiciară ce nu poate fi desfiinţată decât în cazul admiterii unei căi de atac extraordinare prin care s-ar recunoaşte nevinovăţia celui condamnat".

Domnia sa continuă: "Reabilitarea, ca şi amnistia, prescripţia şi alte cauze care înlătură aplicarea, executarea şi consecinţele pedepsei, reprezintă o renunţare din partea societăţii (statului) - pentru raţiuni conforme scopului represiunii - la măsurile de precauţie luate faţă de fostul condamnat.

Aceasta nu înseamnă însă şi îndreptăţirea de a ocupa funcţii de demnitate publică, unde exigenţele de integritate trebuie aplicate în cel mai înalt grad".

Livia Stanciu respinge şi instituirea obligativităţii Parlamentului de a unifica legislaţia în ceea ce priveşte corelarea condiţiilor de acces în funcţia de membru al Guvernului şi cea de membru al Parlamentului.

Judecătoarea mai spune şi că este o idee falsă aceea susţinută de colegii ei cum că toate considerentele cuprinse în motivarea deciziei ar fi obligatorii pentru Parlament. Domnia sa explică faptul că unificarea legislativă în domeniul condiţiilor de accedere într-o funcţie publică reprezintă opţiunea legiuitorului, iar eventualele critici care tind la modificarea acesteia, invocând o pretinsă lipsă de coerenţă legislativă, excedează competenţei Curţii Constituţionale.

Curtea Constituţională a României consideră că interdicţia ca persoanele condamnate să facă parte din Guvern trebuie să înceteze, conform legislaţiei în vigoare, în caz de reabilitare, dezincriminare sau amnistie.

Motivarea deciziei prin care CCR a respins ca inadmisibilă, în 4 mai, sesizarea Avocatului Poporului referitoare la articolul care interzice persoanelor condamnate să fie membri ai Guvernului arată, conform Agerpres: "Apare cu evidenţă că, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, sintagma «nu au suferit condamnări penale» încetează să mai constituie o interdicţie la dobândirea calităţii de membru al Guvernului în ceea ce priveşte persoanele care cad sub incidenţa/sunt beneficiare ale unei legi de dezincriminare sau de amnistie sau care au fost reabilitate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoane cu privire la care condamnarea penală încetează să mai producă efectele extrapenale prevăzute de lege. Orice altă interpretare dată sintagmei «nu au suferit condamnări penale» din cuprinsul art. 2 din Legea nr. 90/2001 ar fi contrară literei şi spiritului Constituţiei".

Referitor la aspectele de neconstituţionalitate formulate de Avocatul Poporului cu privire la consecinţele extrapenale derivate dintr-o hotărâre judecătorească de condamnare, CCR a reţinut că acestea nu constituie "veritabile critici de neconstituţionalitate", întrucât îşi găsesc rezolvarea prin aplicarea unor prevederi din Codul penal.

Motivarea CCR mai arată: "Astfel, ori de câte ori apreciază oportun, în funcţie de materia normată, legiuitorul poate conferi condamnării penale efecte juridice care excedează sancţiunea penală, reglementând decăderi, interdicţii sau incapacităţi care rezultă din condamnare. Aceste consecinţe extrapenale care derivă din condamnare operează în condiţiile şi termenele stabilite de lege. O astfel de consecinţă extrapenală o constituie interdicţia cu privire la dobândirea calităţii de membru al Guvernului aplicabilă persoanelor condamnate penal printr-o hotărâre definitivă, consacrată de sintagma «nu au suferit condamnări penale» din cuprinsul art. 2 din Legea nr.90/2001".

Curtea Constituţională consideră că legiuitorul este cel care conferă instituţiei reabilitării o cauză legală şi personală de înlăturare a consecinţelor condamnării, efecte ce constau în încetarea decăderilor şi interdicţiilor, precum şi a incapacităţilor care rezultă din condamnare.

Documentul citat subliniază: "Cu alte cuvinte, consecinţele extrapenale ale condamnării se produc atâta vreme cât nu a intervenit reabilitarea de drept sau judecătorească a persoanei fizice. Reabilitarea judecătorească (facultativă) constituie forma tipică a reabilitării, care se poate obţine, la cerere, prin hotărârea instanţei de judecată (...), în urma verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, având ca efect înlăturarea consecinţelor condamnării. (...) Efectele reabilitării se produc pentru viitor. Înlăturarea consecinţelor condamnării vizează nu numai materia dreptului penal (...), ci şi consecinţele extrapenale care au derivat din condamnare, decăderile, interdicţiile sau incapacităţile încetând odată cu rămânerea definitivă a hotărârii de reabilitare".

Referitor la dezincriminare, instanţa constituţională precizează că aceasta nu se referă doar la consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti, ci se aplică şi cu privire la consecinţele extrapenale, conform deciziei CCR, care arată: "Aceleaşi consecinţe extrapenale sunt înlăturate şi în cazul amnistiei post-condamnatorii. Amnistia se realizează prin lege şi este o cauză care înlătură răspunderea penală, iar dacă intervine după condamnare, potrivit art.152 alin. (1) teza a doua din Codul penal, «ea înlătură şi executarea pedepsei pronunţate, precum şi celelalte consecinţe ale condamnării». Cu alte cuvinte, efectele amnistiei post-condamnatorii vizează atât sfera penală, înlăturând executarea pedepsei aplicate sau a restului de pedeapsă, în cazul în care executarea a început, cât şi sfera extrapenală, înlăturând toate celelalte consecinţe pe care condamnarea le-a produs".

Pornind de la aceste considerente, instanţa constituţională constată că toate consecinţele extrapenale derivate dintr-o condamnare nu reprezintă decât efecte juridice inerente unei hotărâri judecătoreşti de condamnare penală, iar înlăturarea acestor consecinţe extrapenale operează în baza dispoziţiilor Codului penal. În situaţia în care nu ar fi aplicate aceste dispoziţii, hotărârea de condamnare "va avea efecte absolute şi perpetue" asupra persoanei condamnate, ceea ce " ar încălca marja de apreciere de care dispune legiuitorul în temeiul art. 16 alin. (3) din Constituţie", care se referă la posibilitatea de a reglementa accesul la funcţiile şi demnităţile publice "în condiţiile legii".

Curtea constată că "măsura criticată are un scop legitim, respectiv cerinţa de moralitate, integritate, probitate şi cinste de care trebuie să dea dovadă orice persoană care aspiră la accesul la funcţii sau demnităţi publice; de asemenea, ea este adecvată în sensul că scopul legitim anterior menţionat poate fi atins în mod abstract prin condiţia impusă de legiuitor, necesară într-o societate democratică, în sensul că acceptanţa socială a persoanei care doreşte să acceadă la funcţia de membru al Guvernului este cu atât mai mare cu cât aceasta a dat dovezi de îndreptare într-un interval temporal extins apreciat ca fiind suficient de către legiuitor, iar prin aplicarea normelor penale de drept substanţial referitoare la consecinţele extrapenale ale condamnării, o asemenea condiţie este proporţională cu scopul legitim urmărit, fiind o garanţie, pe de o parte, a îndreptării persoanei, iar, pe de altă parte, a reintegrării sociale a acesteia".

Curtea mai apreciază că ruperea echilibrului între cele două interese protejate ar constitui "o decădere a persoanei vizate din dreptul antereferit ce va opera ad aethernam", iar consecinţa condamnării penale ar fi o sancţiune civilă aflată în vădită contradicţie cu un drept garantat prin Constituţie, şi anume accesul la o funcţie sau demnitate publică.

Potrivit CCR, Parlamentului, preşedintelui României sau Guvernului le revine, după caz, competenţa "de a interpreta textul legal criticat în cadrul raporturilor de drept constituţional aplicabile, în funcţie de reglementările de drept penal substanţial antereferite".

CCR a respins pe 4 mai, ca inadmisibilă, sesizarea Avocatului Poporului referitoare la articolul care interzice persoanelor condamnate să fie membri ai Guvernului, deoarece motivele invocate constituie atât probleme de aplicare şi interpretare a legii, cât şi aspecte de legiferare.

"În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate formulată. Pentru adoptarea acestei soluţii, Curtea a constatat că, în esenţă, motivele invocate în sesizare constituie atât probleme de aplicare şi interpretare a legii de către autorităţile publice competente, cât şi aspecte de legiferare ce intră în competenţa Parlamentului".

În 5 ianuarie, Avocatul Poporului a anunţat că a sesizat CCR cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului 2 din Legea 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului şi a ministerelor, conform căruia pot fi membri ai Executivului persoanele care nu au suferit condamnări penale şi nu se găsesc în situaţie de incompatibilitate.