EDITIE SPECIALA "REDACTOR-SEF PENTRU O ZI": S.R. STANESCU Finalizarea planului cadastral - condiţie pentru reglementarea achiziţiei de terenuri agricole de către străini

Fermierii români au cerut, în acest an, Guvernului să stopeze vânzarea de terenuri agricole străinilor, pentru că aceştia au ajuns să deţină 40% din pământul arabil al ţării, potrivit unui studiu realizat anul trecut de către Transnational Institute pentru Comisia de Agricultură din cadrul Comisiei Europene.

Cercetările Asociaţiei Eco Ruralis împreună cu partenerii săi internaţionali semnalizează, de asemenea, că între 2 şi 4 milioane hectare de terenuri agricole au fost acaparate de către diferiţi actori naţionali sau internaţionali.

Ministerul Agriculturii ne-a transmis că nu deţine o statistică despre achizţia de teren arabil de către cetăţeni străini sau societăţi comerciale nerezidente în România.

În condiţiile în care preţul pământului arabil este în continuă creştere, fermierii români se tem că nu mai au bani să se extindă, devenind minoritari. Reprezentanţii fermierilor români susţin că vânzările de terenuri au loc, în unele cazuri prin donaţii, eludând plata taxelor.

La finalul lunii iunie 2016, Ministerul Agriculturii a anunţat că a elaborat un proiect de lege care reglementează cumpărarea de terenuri agricole de către străini, adăugând, însă, că aplicarea actului normativ va fi posibilă după finalizarea planului cadastral.

Ministrul agriculturii Achim Irimescu a declarat: "Cred că pentru legea vânzării terenurilor la nivel european trebuie să ne orientăm către modelul francez pentru că respectă toate reglementările europene. Chiar îmi amintesc că un parlamentar german a dorit să cumpere teren agricol în Franţa şi nu a reuşit. Din această cauză este foarte important cum redactăm această lege şi să trasăm obiective clare, ca să nu păţim la fel ca Bulgaria care a făcut o astfel de lege acum câţiva ani, iar apoi a fost nevoită să o retragă pentru că nu respecta normele europene".

Actul normativ impune o suprafaţă maximă de 50 de hectare pentru fiecare solicitant, însă reglementarea va suporta modificări, având obiective clare de atins, dar cu o serie de condiţii. Prima condiţie ar fi realizarea planului cadastral, plan pe care actualul ministru al Agriculturii susţine că-l va realiza şi cu sprijinul notarilor publici, precum şi al altor instituţii cu atribuţii în acest sector de activitate, inclusiv cu fermierii.

"România are un total de 14 milioane de hectare de teren agricol, din care 3,8 milioane hectare organizate în ferme, 9,3 milioane de hectare de teren arabil, teren din care doar 3 milioane de hectare au şi cadastrul făcut", a precizat ministrul Achim Irimescu.

"În 2012, ţara noastră avea o suprafaţă agricolă utilizată de 14,6 milioane de hectare (reprezentând 61,3% din suprafaţa ţării), fiind una dintre cele mai importante ţări agricole din UE", potrivit raportului "Acapararea terenurilor agricole în România", realizat în primăvara acestui an de Asociaţia clujeană Eco-Ruralis, care mai precizează: "Cea mai mare parte a suprafeţei agricole utilizate este arabilă (9,39 milioane ha), urmată de păşuni şi fâneţe (4,72 milioane ha), culturi permanente (1,1 milioane ha) şi grădini familiale (2,48 milioane ha)". Raportul mai menţiona că, în 2010, marimea terenului agricol nefolosit era de 896.000 hectare, incluzând suprafeţe care nu întruneau condiţiile pentru a putea fi considerate ferme/exploatări agricole, în timp ce suprafaţa terenurilor agricole necultivate (rămase) era de 953.000 hectare.

Şi autorii raportului Eco Ruralis spun că transferul proprietăţii terenurilor este dificil în România şi necesită investiţii financiare semnificative, din cauza absenţei unui Registru Cadastral complet asupra terenurilor: "Conform Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România, peste 50% din suprafaţa terenurilor nu este înregistrată în Registrul terenurilor".

Raportul menţionează: "Legea Moratoriului pe vânzarea terenurilor agricole implementată în România când ţara a devenit nou membru al statelor UE nu a permis companiilor străine să cumpere teren românesc până în 2014, pentru a evita direct vânzările fără discernământ ale terenurilor către companiile străine. Dar această lege a avut mai multe lacune care au permis companiilor europene să fuzioneze cu un partener român şi să-şi investească astfel capitalul în terenuri. În plus, legea stipula că, dacă unul dintre parteneri decide să-şi înceteze activitatea şi să se retragă din registrul comerţului, partenerii rămaşi pot moşteni portofoliul. De aici, rezulta întotdeauna posibilitatea de a opera în umbra unei companii româneşti. Mai mult, sfârşitul legii moratoriului din 2014 a însemnat că investitorilor străini li s-a permis să facă afaceri cu terenurile agricole din România pe aceeaşi bază cu investitorii autohtoni, diferenţă făcând doar un set de drepturi preemptive stipulate în noua lege funciară din 2014. În consecinţă, acapararea terenurilor a găsit porţile larg deschise pentru a se dezvolta".