Ce este inflaţia şi ce vrea ea?

Din ciclul, de mult consacrat, al studiilor de tipul "Ce este miliţienii şi ce vrea ei!", astăzi un cuvînt despre In-flaţie.

Musafirul acela nepoftit, dar anunţat, al economiei noastre cea de toate zilele. Prilejul nu trebuie neapărat căutat cu lumînarea, dar, dacă are cineva nevoie de unul, iaca, avem unul... Raportul BNR pe luna mai care se ocupă de tema cu pricina. Ca şi cînd n-am fi avut suficiente nenorociri pe cap, Inflaţia s-a ridicat peste 8%, aruncîndu-ne mult dincolo de standardele dictate de reglementările UE şi de specificaţiile contractuale care au făcut posibile mega împrumuturile de la FMI, respectiv UE. Dimensiunea problemei este uşor de înţeles, dacă comparăm realitatea lui 8% cu etalonul 3,5-4,1%, care reprezintă pentru BNR şi politicile sale, linia de optim.

Desigur, prima întrebare firească este: de unde ni s-a tras? Aici, documentul BNR împarte răspunsul în două tranşe. Motive "externe" şi "interne". În prima categorie, vina o poartă, în principal, propagarea directă în economia noastră (de... globalizarea bat-o vina!) a creşterilor de preţuri la petrol, în primul rînd, precum şi la alte tipuri de materii prime, materiale, componente sau servicii pe care le importăm ca să mai facem niscai producţie, pe pămîntul drag al patriei noastre! În a doua categorie, "intern", vinovaţii pentru puseul inflaţionist sunt scumpirile la produsele agricole (nu doar cele din coşul zilnic!) şi continuarea propagării în economie a efectelor măririi de TVA. Vestea bună este că alte elemente cu potenţial inflaţionist s-au abţinut să participe la balul acestei primăveri, respectiv creşteri salariale, ioc!, angajări noi, mai slab, aşa că cererea agregată a rămas sub PIB-ul potenţial. În plus, în lupta sa neînfricată cu monedele competitoare, dolarul şi euro, leul a reuşit să se întărească, fie şi cu puţin! Dar în domeniul acesta, cîtuşi de puţin, contează foarte mult! Mă rog, ar mai fi şi faptul că producătorii şi consumatorii de tutun, nu se ştie cum şi de ce, s-au pus într-un fel misterios de acord cu privire la raporturile dintre cerere şi ofertă, aşa încît nimeni nu se mai aşteaptă ca preţurile la aceste produse să mai crească, cel puţin nu pînă pe la sfîrşitul anului! Amin!

Cînd vine vorba de explicaţii, adică de ce, spre exemplu, avem creşteri de preţuri la produsele agricole, răspunsul oferit merită o discuţie, mai ales din perspectiva unui nespecialist. Raportul consideră că povestea ni s-ar trage de la "oferta internă insuficientă", care, la rîndul ei, ni se trage de la "condiţiile meteorologice nefavorabile din anul 2010", precum şi din "exis-tenţa unor disfuncţionalităţi structurale la nivelul pieţei agricole autohtone"! Ca să înţeleagă cineva dimensiunea şi hazul problemei, trebuie să adauge în ecuaţie faptul că deficitul înregistrat de "Ofertă" în competiţia ei eternă cu "Cererea" s-a produs în condiţiile în care, în aceeaşi perioadă, veniturile populaţiei au scăzut dramatic, cel puţin cu 25-30% prin reducerile brutale, salariale şi de pensii, prin creşterea şomajului... etc. Va să zică: cît de mică poate fi oferta, ca să fie mai mică decît o gură de furnică?!!!

Desigur, nu este treaba rapoartelor BNR să răspundă la asemenea întrebări! Responsabilii guvernamentali, de azi de ieri şi de mai alaltăieri, ar trebui să aibă insomnii, căci de dragul veniturilor grase, pe sub mînă, din contrabandă, dumping şi importurile garantate de stat, cu produse agricole, politicile Guvernelor României au pus pe butuci producţia agricolă autohtonă. Şi, ce să vezi? Cînd "întreprinzătorul străin" s-a uitat prin buzunarele românilor, tăiaţi de la salarii şi pensii, şi a adus mai puţin pe piaţă, pentru că n-avea nici un chef să rămînă cu marfa pe tarabă ori prin depozite, Economia României s-a trezit că are un deficit de ofertă care creează presiuni inflaţioniste, la o cerere care se vede tot mai greu şi la microscop!!!!! Cît despre "distorsiunile pieţei interne" cred că cineva ar trebui să scrie, cîndva, romanul acela fluviu pentru a arăta pe larg şi pe îndelete viitorimii cît de iscusiţi au fost guvernanţii şi legiuitorii României în a face ca într-o ţară cu pămînt agricol, păşuni, surse de apă, infrastructură, chiar dacă nu neapărat de nivelul "ultimul strigăt", dar totuşi, construcţii, amenajări, irigaţii etc. plus alte condiţii favorabile agriculturii, cele mai multe produse agricole care ajung pe masa cetăţeanului nostru, de la cel mai sărac, la protipendada milionarilor, să provină din import!!!

În privinţa viitorului, Raportul BNR este optimist..., mă rog, optimist bine temperat! Efectele inflaţioniste ale măririi TVA vor fi epuizate pînă la sfîrşitul anului; creşterea economică va face să crească cererea asta nenorocită care s-a băgat cu capul în pămînt; exportul are perspective să-şi revină, pe fondul relansării fie şi slabe a economiei europene; mă rog, toate bune şi frumoase, aşa că inflaţia anuală ar putea să revină aproape 5%, astfel încît marşul nostru triumfal... semi-triumfal... mă rog, tîrîş-grăpiş... către Euro să poată fi reluat, iar în 2012 să defilăm din nou cu 3,6 % inflaţie anuală! Dacă se va întîmpla sau nu minunea, rămîne de văzut!

Ceea ce am vrut eu să vă spun este, însă, cu totul şi cu totul altceva! Are legătură nu cu Inflaţia, ci cu întrebarea pe care mai mult ca sigur, pînă la acest moment, v-aţi pus-o de mai multe ori: de ce se bagă unde nu-i fierbe oala, musiu Codiţă, adică în chestiuni de economie? Răspunsul este simplu: Pentru că nu înţeleg, nici în ruptul capului, de ce aceste rapoarte, ca şi alte documente pe care BNR le pune în circulaţie publică, nu devin materia primă a discuţiilor, dezbaterilor, evaluărilor şi analizelor dintre marii specialişti în economie care să arunce o dată pentru totdeauna în deriziune prostiile şi minciunile guvernamentale, de toate culorile, cu care suntem ameţiţi de 20 de ani noi, ăştia, gorobeţii!