New year, new deal: next deal?

Noul an a început pentru Statele Unite cu dreptul. Şi nici în Europa situaţia economică nu mai pare la fel de nesigură ca în urmă cu un an. Dar, pe ambele coaste ale Atlanticului stabilitatea economică şi socială depinde de maturitatea şi des­chiderea politicienilor. În Statele Unite realegerea lui Barack Obama ca preşedinte a pus fundamentaliştii pieţei în defensivă. Poate şi din această cauză, atunci când puţini se mai aşteptau, Camera Reprezentanţilor, dominată de republicani ostili lui Obama, a adoptat, chiar în prima zi a noului an, un acord bugetar care a făcut ca înspăimântătorul "zid bugetar" (fis­cal cliff) să nu intre în vigoare. Chiar dacă suspansul a rămas până la încheierea votului, spre miezul nopţii, Camera Reprezentanţilor a adoptat acordul bugetar exact în aceaşi formă în care fusese încheiat, in extremis, cu o zi înainte şi votat imediat în Senat. Să fie semnul că al doilea mandat al lui Barack Obama va sta sub semnul next deal-ului?

Aşa că atât de comentatul "zid fis­cal" ar fi intrat automat în vigoare odată cu noul an fiscal, când expira perioada de tranziţie pentru modificarea legislaţiei fiscale favorabile marilor averi din era Bush, şi ar fi dus la creşterea impozitelor pentru toate categoriile de contribuabili şi reduceri drastice ale cheltuielilor bugetare. În final, în noaptea ultimei zile a anului, după negocieri îndelungate vicepreşedintele american Joe Biden şi liderul opoziţiei republicane din Senat, Mitch McConnell, au ajuns la un compromis privind creşterea impozitului pentru gospodăriile cu un venit anual mai mare de 450.000 de dolari, de la 35% la 39,6%, o cedare importantă din partea republicanilor care se împotrivesc, din principiu, oricărei creşteri a impozitului. Sigur, venitul luat în calcul pentru impozitare a crescut de la 250.000 de dolari, suma avansată de Obama în timpul campaniei electorale din toamna anului trecut, la 450.000 de dolari, dar principiul rooseveltian al contribuţiei mai mari la buget a celor bogaţi a triumfat. Spre comparaţie, în Româ­nia aşa-zisul impozit progresiv propus de USL în timpul campaniei electorale de la sfârşitul anului trecut nu creşte cu nimic impozitarea veniturilor mari, care rămâne la 16%, ci propune scăderea impozitării veniturilor mici.

Dar, chiar dacă acordul a trecut de Congres şi a fost promulgat de preşedintele Obama, confruntarea dintre democraţi şi republicani pe tema politicilor fiscale şi sociale este departe de a se fi încheiat. Administraţia Obama are la dispoziţie două luni pentru a conveni cu republicanii asupra reduceri bugetare. Iar în acest subiect republicanii vor încerca să intervină asupra politicilor sociale ale administraţiei. Pe de altă parte, conflictul dintre administraţia Obama şi Camera Reprezentaţilor poate lua şi forma confruntării în privinţa ridicării plafonului legal de îndatorare, care a fost deja atins pe 31 decembrie. Or, creşterea plafonului de îndatorare este atribuţia Camerei Reprezentanţilor. Când istoria s-a mai întâmplat, în vara anului 2011, conflictul dintre Administraţie şi Congres a dus la retrogradarea ratingului SUA de către Standard and Poor´s. Chiar dacă a câştigat detaşat alegerile, Obama se va afla şi în următorii doi ani, ca şi în 2011 şi 2012, într-o relaţie ostilă de coabitare cu o Cameră a Reprezentanţilor cu majoritate republicană. Cu toate acestea, consdiţiile pentru un next deal (o următoare sau viitoare orientare) de tip rooseveltian sunt întrunite. Căci după ce "Obamacare" a fost declarată constituţională de Curtea Supremă în vara anului trecut şi validată în alegeri de majoritatea alegătorilor resursele politice ale mişcării Tea Party, care a imprimat începând cu 2010 linia ideologică a Partidului Repu­blican, sunt limitate. Rămâne de văzut dacă şi de data aceasta, ca în precedentul său mandat, Obama se va mai confrunta cu o Europă prizonieră a ideologiei neoliberale şi obsedată doar de austeritate.