EFECTELE SECETEI Preţul energiei pentru industrie a sărit în aer

Preţul energiei electrice tranzacţionate pe piaţa liberă a sărit în aer în ultimele două luni, din cauza secetei hidrologice. Astfel, pe piaţa PCCB administrată de OPCOM, preţul de tranzacţionare a energiei pentru a doua jumătate a acestui an a crescut de la circa 220 de lei/MWh (începutul lunii iulie), la circa 250 de lei/MWh în prezent, pentru cantităţile livrate în bandă. Energia livrată în orele de vârf a sărit şi de nivelul de 260 de lei/MWh, în urma tranzacţiilor realizate pe PCCB.

Astfel, consumatorii industriali vor plăti, în a doua jumătate a anului, facturi de minim 350-380 de lei/MWh pentru energia consumată (exemplul se referă la un consumator alimentat pe medie tensiune). La preţul energiei tranzacţionate pe PCCB se adaugă tarifele de transport distribuţie şi furnizare, costurile cu certificatele verzi, costurile de echilibrare etc.

Mulţi furnizori sunt foarte nemulţumiţi de escaladarea accelerată a preţurilor şi consideră că industria nu poate susţine aceste tarife. Ei afirmă că producătorii profită de situaţie şi marchează profituri exagerate, în condiţiile în care economia internă şi europeană este în continuare afectată de criză.

Jack Cutişteanu, directorul Petprod, una dintre cele mai vechi societăţi de furnizare din ţara noastră, specializată în livrarea energiei către marii consumatori, ne-a declarat: "Sincer, dacă statul nu face ceva, economia va colapsa spre finele anului. În lipsa energiei hidro, restul producătorilor vând la preţ maxim profitând de deficitul de energie. În maxim două luni, firmele vor vedea că nu mai pot fi competitive şi că nu au bani să plătească facturile. Producţia de energie este deţinută de stat, dar este împărţită pe tipuri de resurse. Acestea nu pot concura între ele".

Domnia sa crede că o soluţie rapidă pe care statul o poate face este să dispună vânzarea energiei disponibile "la coş", având ca reper preţul reglementat mediu ponderat (n.r. este sub 200 de lei/MWh) şi procentul contribuţiei producătorilor la piaţa reglementată. Întrebat care va mai fi câştigul producătorilor în aceste condiţii, directorul Petprod ne-a răspuns: "Noi toţi ne vom bate să cumpărăm energia licitată pornind de la un preţ minim mult mai mic faţă de cel impus acum de producători. În piaţă există un deficit de energie şi nici nu ai de unde să imporţi pentru că întreaga regiune este afectată de secetă. Participarea la astfel de licitaţii ar fi uriaşă şi preţul de închidere ar fi cel pe care piaţa l-ar impune şi nu cel impus de producători. Acest sistem funcţionează în unele ţări. Producătorii vor câştiga foarte bine aplicând acest sistem, care are o caracteristică de onestitate, care lipseşte astăzi de pe piaţă. În plus, economia nu ar fi atât de afectată. Furnizorii nu au cum să marcheze profituri enorme din cauza competiţiei acerbe".

Ion Lungu, preşedintele Asociaţiei Furnizorilor de Energie Electrică din România (AFEER), ne-a declarat: "Încă nu avem feed-back de la consumatori despre impactul acestor preţuri mari asupra producţiei şi competitivităţii lor pe piaţa internă şi la export. Estimez că într-o lună-două vom primi aceste informaţii. Şi eu cred că economia noas-tră va fi afectată de scumpirea accelerată a electricităţii. Dacă România avea printre cele mai mici preţuri din regiune în anii trecuţi, acum ţara noas-tră se numără printre statele cu cele mai mari tarife din regiune".

Domnia sa susţine că importul de energie ieftină nu este o soluţie din cauza faptului că nu există cantităţi disponibile în statele vecine. Preşedintele AFEER mai apreciază că soluţia propusă de Jack Cutişteanu nu va putea fi pusă în aplicare de autorităţi: "Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Complexul Oltenia şi celelalte CET-uri desprinse din Termoelectrica sunt entităţi juridice separate. Nu pot face împreună un «coş». Mult mai util ar fi ca furnizorii să fie informaţi asupra cantităţilor care mai sunt disponibile la producători pentru acest anh".

Astfel, ne-a spus domnul Lungu, furnizorii nu se vor mai înghesui într-un număr atât de mare la licitaţii şi îşi vor putea face o strategie de achiziţie. Acum, niciun furnizor nu ştie câtă energie mai este disponibilă pentru piaţa liberă şi nu ratează nicio licitaţie oferind preţuri mari pentru a-şi securiza necesarul de energie. Aceste preţuri sunt translatate către consumatori.

Întrebat dacă furnizorii sunt siguri că industria poate plăti energia la preţul tranzacţionat în această vară, reprezentantul AFEER ne-a răs-puns: "După cum am spus, nu cunoaştem, deocamdată, implicaţiile în economie. Clienţii ne cer să nu-i lăsăm fără curent şi sunt conştienţi că preţurile vor fi mari. Nici noi şi nici ei nu au alternative. Asta este situaţia".

Mulţi specialişti din sectorul nostru energetic susţin că situaţia nu ar fi fost atât de gravă dacă producătorii noştri nu ar fi fost organizaţi pe tipuri de resurse, ci pe un mix de surse. Actuala organizare a sistemului nostru energetic este rezultatul unei cerinţe a organismelor financiare internaţionale, respectiv a Băncii Mondiale.

Cei care au lucrat la vremea respectivă la restructurarea sistemului energetic susţin că scopul final a fost privatizarea producţiei prin care investitorii îşi făceau singuri mixul de resurse. Din 2004, guvernele au stopat privatizările din energie şi au deprofesionalizat managementul companiilor din domeniu.