EXCLUSIVITATE Vosganian: "Avem nevoie de un nou proiect naţional - reindustrializarea"

Reporter: În ce constă proiectul de reindustrializare pe care intenţionaţi să îl implementaţi în perioada următoare?

Varujan Vosganian: Vreau să pun la punct o strategie de reindustrializare a ţării noas­tre pe baze private. În componenta de reindustrializare avem un plan teoretic, un plan care ţine de implicarea activelor statului şi un altul care vizează aplicarea practică. Strategia de reindus­trializare nu este încă definită. Prima componentă a strategiei este alcătuirea unei hărţi economice a Româ­niei. Noi nu mai avem o geografie economică şi trebuie să vedem cum arată, în mod real, harta economică a ţării noastre.

Prestigiul unei ţări se leagă de pres­tigiul industriei acelei ţări. Noi, româ­nii, trebuie să ajungem să fim mândri nu numai de cântăreţi şi de fotbalişti, ci şi de modul în care funcţionează instituţiile statului şi industria.

Întreaga Uniune Europeană (UE) are o preocupare în a face o strategie de reindustrializare. Eu am lansat acest concept al reindustrializării anul trecut. Am constatat că acest concept este insistent utilizat în UE, unde pericolul relocării industriei şi pierderii unui număr important de locuri de muncă este real. Astfel că, în elaborarea strategiei de reindustrializare a României, vom ţine cont şi de principiile pe care le va adopta UE.

În prezent, alcătuim o listă de posibili participanţi la grupul de lucru pentru definirea strategiei. Din acest grup vor face parte specialişti din Ministerul Economiei coordonaţi de secretarul de stat Adrian Ciocănea, oameni din Academie, respectiv directorii Institutului Naţional de Prognoză, Institutului Naţional pentru Economie Mondială, Institutului Naţional de Cercetare Economică, Institutului pentru Industrie. Din acest grup vreau să facă parte şi domnul academician Gheorghe Zaman. Vom invita câţiva industriaşi de vârf şi câţiva reprezentanţi de marcă ai sectorului bancar, precum şi şefii comisiilor parlamentare de industrii.

După ce vom face un prim crochiu al strategiei de reindustrializare, vom solicita tuturor ministerelor să ne ofere contribuţia lor. Vreau ca la jumătatea acestui an să avem finalizată stategia, pe care o voi prezenta Guvernului spre adoptare. Consider că strategia de reindustrializare trebuie să fie prezentată şi comisiilor parlamentare. Nu cred ca este cazul ca strategia să fie elaborată sub formă de lege pentru că are o dimensiune tehnică. Dar este bine să existe o consultare prealabilă cu toate grupurile parlamentare dat fiind că este o strategie ce trebuie aplicată pe o perioadă lungă de timp, de mai multe Guverne, şi de aceea este bine să capete girul tuturor partidelor parlamentare.

Este bine să conştientizăm că avem nevoie de un nou proiect naţional. Am avut un astfel de proiect, singurul după Revoluţie, pe care toate partidele l-au urmat: aderarea la Uniunea Europeană. În 1999, toţi şefii de partide au semnat un acord politic pentru integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană. Fiecare partid a urmat acest proiect şi el a fost dus la bun sfârşit.

După aderare, ne-am dat seama că suntem doar complementari şi nu competitivi în UE. Într-un anumit fel, este mai greu să fii sărac înăuntru decât în afara UE. De aceea, avem nevoie de un nou proiect naţional, centrat pe competitivitate.

Astfel, românii nu vor mai merge în altă parte pentru o viaţă mai bună şi vor rămâne acasă. Noi nu am intrat în UE ca să avem unde să mergem şi să ne fie mai bine, am intrat ca să avem o viaţă mai bună la noi acasă.

Din acest motriv, stategia de reindustrializare are ca ax central competitivitatea, respectiv cum să facem să ne valorificăm mai bine resursele, cum să cheltuim mai puţin pentru a produce aceeaşi unitate de produs intern brut şi, în acelaşi timp, să respectăm condiţiile de mediu, de climat social, de sustenabilitate, în virtutea unui echilibru macroeconomic.

Reporter: Ce presupune implicarea activelor statului ca parte componentă a acestei strategii?

Varujan Vosganian: Valorificarea industriei din proprietatea statului. Eu vreau să privatizăm tot, cu excepţia unor unităţi strategice bineînţeles. Fireşte că nu vom privatiza hidrocentrala de la Porţile de Fier, sau barajul Vidraru, sau cele două unităţi ale centralei nuclearoelectrice de la Cernavodă, sau reţele de transport ale electricităţii şi gazelor. Este posibil ca în proprietatea statului să mai rămână câteva unităţi din industria de armament. Cred că statul poate păstra anumite trasee din transportul feroviar de călători şi trebuie să păstreze şi infrastructura feroviară. Nu ştiu dacă este bine să privatizăm anumite domenii care ţin de pregătirea ţării în caz de conflict.

Dezbaterea aceasta pe care am lansat-o pe tema reindustrializării se referă la o anumită viziune despre lume: statul nu se poate situa, în mecanismul social, şi de partea actorului şi de partea arbitrului. Statul nu poate fi reglementator şi jucător. Este conflict de interese.

De aceea nu folosesc termenul de reducere a rolului statului în economie, ci reducerea drastică a rolului statului ca actor economic şi rafinarea rolului statului ca garant al liberei competiţii, al legalităţii şi proprietăţii.

Statul este acţionar minoritar într-o multitudine de companii. Aceste pachete minoritare trebuie fie vândute, fie valorificate printr-o formă de compensare. Avem deja discuţii cu SIF-urile pentru un schimb de acţiuni ca să ne putem optimiza portofoliile. Avem companii în care statul este acţionar majoritar. Pachetele majoritare de acţiuni trebuie vândute către investitori privaţi. Aici includ şi companiile unde statul este creditor majoritar. La aceste societăţi, cum ar fi Remin Baia Mare, creanţele ANAF ar trebui convertite în acţiuni. Ulterior, acţiunile trebuie transferate AVAS în vederea privatizării.

Statul mai are o categorie de societăţi aflate în dificultate sau în insolvenţă. Trebuie să decidem ce vrem să facem cu aceste companii - le restructurăm sau le lichidăm. Mă refer la lichidare nu ca vânzare pe bucăţi, ci la o variantă mai puţin mercantilă. De exemplu, terenurile Rulmentul Braşov şi Fortus Iaşi pot fi transferate administraţiilor locale în vederea amenajării unor parcuri industriale. Statul va ieşi, astfel, în câştig pe termen lung decât dacă se alege varianta vânzării acestor terenuri pentru speculaţii imobiliare.

Reporter: Şi de unde poate porni reindustrializarea ţării?

Varujan Vosganian: Reindustrializarea ţării nu este un proiect simplu de făcut. Trebuie să ardem etape şi să începem cu industria de vârf, unde România poate străluci, nu cu sectoare economice unde alte ţări au făcut deja performanţă. Putem începe cu sectorul IT&C, industria laserului şi automobile electrice.

Reporter: Care sunt companiile unde statul poate privatiza pachetul majoritar de acţiuni şi unde poate păstra un pachet minoritar semnificativ, astfel încât să profite din dezvoltarea ulterioară a acestor societăţi?

Varujan Vosganian: Statul poate să facă acest lucru. Dar capitalul unei companii nu rămâne acelaşi. O companie se poate capitaliza şi statul, inevitabil, pierde această competiţie pentru că nu vine cu bani ca să-şi păstreze participaţia. Există această experinţă în multe companii şi de aceea rămân la părerea mea că statul trebuie să iasă din economie.

Reporter: Ce viziune aveţi privind valorificarea resurselor naturale?

Varujan Vosganian: Am cerut reactualizarea hărţii resurselor noastre şi, după ce am studiat o proiecţie preliminară, am constatat că în domeniul metalelor rare despre care s-a vorbit atât în ultimul timp, nu este rentabilă o exploatare pentru că acestea există în cantităţi mici.

În domeniul metalelor nobile cred că nu trebuie să ne grăbim foarte tare. Cele două dimensiuni fundamentale privind exploatarea aurului sunt legate de interesul statului şi de condiţiile de mediu. În privinţa proiectului Roşia Montană şi a gazelor de şist eu am fost categoric. Pentru mine nu există discuţii despre eficienţa economică a acestor investiţii fără să am garanţia îndeplinirii condiţiilor de mediu. Fără acestea, orice discuţie despre eficienţa economică a proiectului Roşia Montană este fără sens.

În problema exploatării gazelor de şist lucrurile sunt mai nuanţate. Pentru a vedea ce garanţii de mediu să cerem, va trebui să ştim dacă discuţia merită să fie făcută. Noi nu cunoaştem care sunt resursele de gaze de şist de care dispunem. Ca să aflăm acest lucru, trebuie să facem explorări. În general sunt promotor al activităţii economice, dar consider că nu trebuie să sacrificăm ziua de mâine pentru ce facem astăzi.

Pe de altă parte, în domeniul gazelor trebuie să găsim soluţii şi să dezvoltăm explorările şi exploatările. În 15 ani, resursele noastre de gaze se vor epuiza. De aceea privesc cu multă speranţă la zona Mării Negre, unde încurajez explorarea şi exploatarea resurselor petroliere.

Am creat un grup de lucru în Ministerul Economiei pentru amendarea legii minelor, astfel încât să putem redeschide minele închise. În două săptămâni, vom avea gata proiectul de modificare a acestei legi.

Reporter: Dar sunt investitori interesaţi de minele închise, inclusiv de cele de cărbune?

Varujan Vosganian: Sunt investitori interesaţi de tot felul de mine, de la cupru la cărbune. La neferoase avem câteva probleme. La Cuprumin există probleme juridice legate de câteva procese pe care le are compania. Sunt câteva firme care solicită în instanţă achitarea unor datorii cu acţiuni la Cuprumin, dar societatea nu recunoaşte aceste datorii şi există mai multe procese pe rolul instanţelor. Mai sunt şi litiigile cu Roman Copper, compania care a câştigat anul trecut licitaţia de vânzare a Cuprumin, dar cu care nu a fost încheiat contractul.

Reporter: Dar Roman Copper nu a renunţat la proces?

Varujan Vosganian: Compania canadiană a limitat revendicările doar la nivelul garanţiei plătite în cadrul licitaţiei, pe care vrea să o recupereze. Dar acest fapt nu creează termene de decădere pentru celelalte procese intentate de Roman Copper. Ideea este că, dacă nu găsim soluţii, într-un an Cuprumin se sufocă. Compania nu are bani să facă decopertări şi va duce, în consecinţă, lipsa materiei prime. Cuprumin mai are şi obligaţii de mediu care trebuie respectate şi pentru care sunt necesare fonduri importante.

Din acest motiv, săptămâna viitoare (n.r. în această săptămână), voi depune la Guvern un memorandum prin care cer mandat pentru privatizarea Cuprumin. Soluţia pe care o voi propune este un parteneriat public privat prin care să selectăm un investitor care să ne furnizeze resursele financiare necesare îndeplinirii investiţiilor obligatorii de mediu şi a fondurilor necesare modernizării companiei. În schimb, Cuprumin va livra acestui investitor cupru la un preţ stabilit printr-o formulă conexată la cotaţiile de la London Metal Exchange.

Formula de parteneriat public-privat este mai confortabilă pentru investitori, dar şi pentru opinia publică întrucât, anul trecut, au existat discuţii privind vânzarea tuturor acţiunilor Cuprumin şi angajarea resurselor de cupru pe termen lung de către o firmă privată.

Reporter: Senatul a aprobat, tacit, un proiect de modificare a legii minelor, prin care statul este obligat să fie acţionar în companiile care exploatează resursele de metale preţioase. Acest proiect condiţionează exploatarea metalelor preţioase de prelucrarea pe teritoriul ţării noastre. Cum comentaţi acest proiect de act normativ, care trebuie analizat şi de Camera Deputaţilor?

Varujan Vosganian: Ţara noastră face parte din UE. Deci România a intrat într-o piaţă comună. Companiile sunt libere să prelucreze oriunde doresc în această piaţă comună. Nu ai cum să interzici acest lucru prin lege pentru că încalci legislaţia comunitară. La fel, nu poţi obliga o companie privată să aibă statul ca partener. Nu este prima oară când România nu respectă legile europene. Au mai fost promovate iniţiative legislative care ne-au atras infringement-uri.

Reporter: Cât de fructuoasă a fost întâlnirea cu vicepreşedintele Comisiei Europene, Joaquin Almunia, pe tema ajutorului de stat pentru Oltchim?

Varujan Vosganian: Joaquin Almunia mi-a spus că este de acord cu viziunea noastră privind viitorul Oltchim şi şi-a manifestat preocuparea că, în ultimii ani, nu s-au înregistrat progrese la combinatul vâlcean, care a continuat să cumuleze datorii. Domnia sa mi-a spus că înţelege urgenţa acordării unui ajutor de salvare din partea statului român pentru Oltchim, dar mi-a explicat că reprezentanţii Comisiei trebuie să se convingă că acesta este primul astfel de suport dat combinatului. Oltchim a funcţionat în toamnă şi a beneficiat de electricitate de la companii de stat. De asemenea, AVAS este cel mai mare creditor. Comisia vrea să vadă dacă AVAS, Electrica şi alte companii de stat s-au comportat corect în relaţia cu Oltchim sau au favorizat compania.

Noi sperăm că le-am dat reprezentanţilor Comisiei Europene toate informaţiile necesare care să dovedească faptul că Oltchim nu a mai beneficiat de ajutor de stat. Sperăm să lămurim repede acest aspect şi să trecem la dezbaterea privind ajutorul de salvare.

Eu i-am spus lui Joaquin Almunia, pe care îl cunosc demult, că am nevoie de un combinat viu şi de pace socială. I-am mai spus că la comitetul pe siderugie de la Comisia Europeană, am discutat cum să păstrăm industria în Europa. Păstrând spiritul acestor preocupări europene, eu i-am spus domnului Almunia că vreau să găsim soluţii de salvare pentru Oltchim. Domnia sa mi-a răspuns că este nevoie de încredere reciprocă şi că doreşte să vadă că am respectat legislaţia europeană la Oltchim.

M-am ocupat de relaţia cu sindicatele şi cu furnizorii Oltchim. Am avut discuţii cu furnizorii şi traderii Oltchim pentru a găsi o formulă de lohn şi vreau să găsesc un nou manager general pentru Oltchim, care să cunoască bine situaţia combinatului, să aibă deschidere către toate echipele care au lucrat pentru Oltchim şi care să consulte şi oamenii de acolo. Fac tot ce este necesar ca să găsim soluţii pentru salvarea combinatului vâlcean.

Reporter: Dar cât mai rezistă Oltchim fără infuzia de capital de la stat?

Varujan Vosganian: Dacă găsim parteneri care să aducă la Oltchim materia primă, combinatul să o proceseze şi partenerii contractuali să ia aceste produse pentru a le valorifica mai departe, atunci societatea poate rezista pe toată perioada insolvenţei, până la definitivarea planului de reorganizare şi identificarea metodei de privatizare. Combinatul poate produce şi îşi poate păstra oamenii în acest fel, dar nu va avea suficiente resurse pentru stingerea tuturor datoriilor dacă s-ar pune problema ieşirii din insolvenţă după perfectarea acestui sistem tip lohn. De aceea trebuie să găsim o soluţie de privatizare care să rezolve problema Oltchim.

Reporter: Vă mulţumesc!