Executarea silită a debitorilor cu restanţe, o găină cu ouă de aur

Pentru un credit iniţial de 16.800 de lei, ajuns neperformant, executorul judecătoresc a perceput un tarif de 7.000 de lei cu TVA, dar i-a oferit debitorului un răgaz generos de... o zi pentru conformare.

Creditul, acordat iniţial de BCR în decembrie 2006, a fost cesionat, apoi (externalizat) către un SRL obscur din Luxemburg, Secapital, după care a ajuns în custodia recuperatorului Kruk, care a apelat la executorul judecătoresc Sorin Nuţa, de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Cazul nu e singular, au fost zeci de mii de astfel de situaţii când băncile din România confruntate cu debite cu probleme au cesionat creanţele către tot soiul de vehicule din străinătate pentru a scapa de provizioanele impuse de BNR.

În cazul prezentat, sunt interesante costurile de execuţie şi procedura adoptată de executor.

Din suma iniţială de 16.800 lei, acordată de BCR clientului, s-a ajuns ca acesta să datoreze în final, prin acumularea penalităţilor, 38.900 lei la care se adaugă tariful executorului, de 7.000 lei.

Să vedem care este structura acestui tarif, prezentată în detaliu de către executor. Avem onorariul de 3.895 lei, consultare dosar - 200 lei, diferite comunicări privind etapele procedurale care însumate mai adaugă aproape 1.600 lei şi TVA de 1.362 lei.

În total, 7.040 lei plus 38.900 lei, cât reprezintă debitul iniţial şi dobânzile penalizatoare aferente, dau suma care urmează să fie executată de la debitor - aproape 46.000 lei.

Asta nu este însă tot, după cum avertizează executorul.

"În caz de neconformare faţă de prezenta somaţie, cheltuielile vor fi suplimentate cu costurile avansate de creditor în vederea aplicării sechestrului asupra bunurilor mobile din domiciliul debitorului", adică remuneraţia lăcătuşului care urmează să spargă uşa casei debitorului dacă acesta nu este găsit la domiciliu, cum se explică cu lux de amănunte, cheltuielile de deplasare a bunurilor ridicate de acolo şi de depozitare a acestora, costurile privind evaluarea respectivelor bunuri, etc.

Cu toate acestea, există şi o parte bună. Există un termen de conformare pentru ca debitorul să plătească datoria şi să scape de umilinţa procedurii de executare.

"Vă atragem atenţia că, la expirarea termenului de 1 (una) zi acordat prin prezenta somaţie, dacă nu veţi proceda la plată, pătrunderea executorului judecătoresc în imobil însoţit de creditor sau reprezentantul său se va face cu respectarea intervalului orar prevăzut de lege (6-20) fără a mai fi necesară o nouă înştiinţare, somaţie sau notificare, întrucât procedura de executare silită se poate desfăşura şi în lipsa debitorului, ori chiar în condiţiile împotrivirii fizice a acestuia", potrivit somaţiei.

Cu ce rămânem de aici? Avem un debit iniţial de 16.800 lei aferent unui credit de nevoi personale fără ipotecă, penalităţi cumulate de peste 22.000 lei, la care se adaugă tariful executorului de 7.000 lei şi eventualele costuri de ridicare şi depozitare a bunurilor datornicului.

Care sunt şansele ca acesta să achite acum 46.000 lei, dacă nu a reuşit cu cei 16.800 de lei acordaţi iniţial?

De ce s-a amânat atâta amar de vreme introducerea unei legi a falimentului personal, la care s-au opus atât BNR, cât şi FMI destulă vreme?

Prin întârzierea sa, cei care au câştigat au fost în mod cert firmele de recuperare (cumpără uzual la 10-15% din valoarea creditelor de nevoi personale cu probleme şi vor să încaseze apoi suma întreagă plus penalităţile) şi executorii cu care acestea lucrează, cu tarife mai mult decât piperate.