Federal Reserve creşte presiunea asupra pieţelor prin "retragerea" lichidităţii

Bilanţul Federal Reserve a coborât, pentru prima dată în ultimii patru ani, sub pragul de 4 trilioane de dolari (vezi graficul).

Cele mai recente date de la Federal Reserve Bank of New York arată că bilanţul instituţiei a scăzut cu aproape 40 de miliarde de dolari în august 2018, până la 3,99 trilioane de dolari, în condiţiile în care portofoliul de obligaţiuni guvernamentale a scăzut cu 23,8 miliarde.

De când a trecut la restricţionarea cantitativă (QT), în octombrie 2017, Federal Reserve şi-a redus bilanţul cu circa 233 de miliarde de dolari, din care 152 de miliarde reprezintă valoarea obligaţiunilor guvernamentale.

Această măsură reprezintă unul dintre principalii factori ai creşterii costurilor de finanţare în dolari, pe fondul reducerii semnificative a lichidităţii de pe pieţe. Din T4 2018, programul QT va creşte până la o valoare lunară de 50 de miliarde de dolari, de la 40 de miliarde în T3 2018 şi 30 de miliarde în T2 2018.

Un alt factor îl reprezintă dobânda de politică monetară din SUA, în condiţiile în care, cel puţin deocamdată, oficialii Fed-ului sunt hotărâţi să continue majorările.

John Williams, noul preşedinte al Federal Reserve Bank of New, cu o poziţie permanentă în cadrul Comitetului de Politică Monetară (Federal Open Market Committee, FOMC), a declarat recent că "perspectiva inversării curbei randamentelor nu este suficientă pentru a-l opri să susţină noi creşteri ale dobânzilor", după cum scrie Wall Street Journal.

Ultimul raport cu privire la evoluţia şomajului, publicat de BLS (Bureau of Labor Statistics) la sfârşitul săptămâ­nii trecute, care a arătat o nouă creştere peste aşteptări a numărului angajaţilor şi accentuarea presiunilor salariale, reprezintă, probabil, un motiv suplimentar pentru toţi membrii FOMC, nu doar pentru Williams, de a vota o majorare o dobânzii şi în această lună.

În aceste condiţii, pregătirile pentru o criză severă de lichiditate pe piaţa dolarului, ale cărei efecte colaterale sunt greu de estimat, au început.

Într-un raport recent de la JP Morgan, cu titlul "Zece ani după criza financiară globală: o lume schimbată" şi preluat de Zerohedge, Marko Kolanovic, şeful diviziei de analiză cantitativă din cadrul băncii, scrie că "principalul atribut al crizei următoare va fi dislocarea severă a lichidităţii", ca urmare a schimbării structurii pieţelor în perioada care a trecut de la Criza Financiară Globală.

Trecerea de la strategiile active de investiţii la cele pasive (n.a. de exemplu, plasarea fondurilor în instrumente ETF sau vehicule investiţionale care sunt structurate să urmărească performanţa unui indice bursier) este una dintre modificările amintite de Kolanovic, iar aceasta a condus la alterarea semnificativă a corelaţiei dintre activele financiare.

"Rotaţia a circa 2 trilioane de dolari de la strategiile active de administrare către cele pasive a determinat eliminarea unui volum mare de active din categoria celor care erau disponibile pentru cumpărarea titlurilor financiare în caz de cădere a pieţei", scrie analis­tul de la JP Morgan.

În plus, tranzacţionarea algoritmică este considerată un factor de risc deosebit de important, deoarece se va ajunge la vânzarea automată a activelor financiare în cazul unor probleme pe piaţă, iar această vânzare poate genera o buclă feedback pozitivă, cu efecte devastatoare asupra pieţelor.

Un avertisment a fost lansat şi cu privire la consecinţele "calculării defectuoase a riscului de portofoliu", deoarece ipoteza compensării riscului pentru expunerile faţă de obligaţiuni prin expuneri faţă de acţiuni (n.a. corelaţie negativă între randamentul obligaţiunilor şi randamentul acţiunilor) nu va mai funcţiona odată cu trecerea la normalizarea monetară la nivel global. "În criza următoare, obligaţiunile nu vor compensa, probabil, pierderile portofoliilor de acţiuni", mai scrie Marko Kolanovic.

În opinia sa, acum ne aflăm într-o perioadă caracterizată prin "valori excesive ale activelor financiare", pe fondul perioadei extinse de aplicare a politicilor monetare ultrarelaxate, care sunt deosebit de fragile în faţa unor fenomene cum sunt avansul populismului şi protecţionismului sau războaiele comerciale.

Dincolo de efectele asupra economiei globale şi a pieţelor financiare, Criza Globală de Lichiditate, după cum o numeşte Kolanovic, va fi catalizatorul şi pentru creşterea accelerată a tensiunilor sociale, iar analistul încearcă o comparaţie cu mişcările sociale din 1968.

"După 1968, sistemele monetare au fost complet refăcute, inflaţia a crescut rapid, iar acţiunile au avut randamente zero pentru o decadă", aminteşte analistul de la JP Morgan.

Oare va opri Federal Reserve programul de restricţionare cantitativă înainte să se ajungă până acolo? Dar dacă decizia Fed-ului şi a celorlalte mari bănci centrale a devenit irelevantă în ceea ce priveşte capacitatea de a preveni o Criză Globală de Lichiditate?