Fiecare cu realitatea lui

Două subiecte, "Roşia Montană" şi "eutanasierea câinilor comunitari" au ţinut capul de afiş în luna septembrie. Din cele două au derivat multiple alte probleme şi teme secundare care au reuşit să acapareze complet atenţia opiniei publice. Într-o lume în care informaţiile circulă cu viteze ameţitoare, foarte mulţi oameni sunt complet dezinformaţi. Nu e vina lor, întotdeauna vinovaţii sunt alţii: analiştii care manipulează în funcţie de interesele economice ale grupului de care aparţin, politicienii care vor să smulgă voturi cu orice preţ, afacerişti cu interese oculte. De altfel, foarte rar găseşti un cetăţean care se simte responsabil pentru problemele economice ale ţării sau ale lui personal, vinovaţii fiind, constant, tot cei enumeraţi mai sus.

Din două jumătăţi de adevăr nu iese niciodată un întreg, ci doar o bucată de informaţie distorsionată. E uşor să afirmi că mulţi aud, dar puţini înţeleg. Ce aud e greu de verificat, în schimb, este imposibil să nu te "loveşti" de ceea ce înţeleg.

Să le luăm pe rând. Cuvintele cheie ale subiectului "Roşia Montană" sunt: aur, cianuri, bani, străini, mediu, apă. Bine amestecate, într-o anumită ordine, reuşesc să producă un cocktail greu digerabil. Pe forumuri, pe stradă, în piaţă, sub formă de comentarii la diverse articole, te loveşti de opinii pe marginea acestui subiect. "În toată ţara, apa la chiuvetă sau fântână nu va mai fi potabilă. Adică ne iau şi aurul şi devenim şi dependenţi de apa importată de la ei". Care ei? Străinii răi, noi suntem buni. "Peştele nostru, care e cel mai bun din Europa, va dispărea complet, o să mâncăm doar pangasius vietnamez". "E normal doar de dragul banilor noi să rămânem fără munţi?". Nici cei care sunt tentaţi să fie de acord cu exploatarea nu sunt scutiţi de virusul exagerării. "Aurul e nimic. La ce metale rare sunt acolo, vom deveni o forţă economică la nivel european. De asta sunt atâtea interese la mijloc, să nu reuşim să dăm lovitura". "Asta e un proiect care va crea nu 5.000, ci zeci de mii de locuri de muncă. E o şansă. Filonul e enorm, nici nu vă închipuiţi ce e acolo". Acestea sunt câteva din opiniile care circulă liber, iar cei care le enunţă sunt din cele mai diverse medii. Să fie vorba despre incapacitatea unora de a procesa informaţia, sau putem discuta şi de felul în care este livrată aceasta? Cel mai uşor ar fi să spunem că adevărul este la mijloc. Dincolo de acest mijloc, problemele sunt mult mai mari.

Chestiunea câinilor comunitari a produs, la rândul ei, interpretări la fel de diverse şi la fel de certate cu realitatea. "Din cauza unei babe neatente (n.r. este vorba de bunica lui Ionuţ, copilul ucis de câini) s-a ajuns să se dea lege să fie omorâţi absolut toţi câinii din România. Chiar dacă e al tău, hingherii au dreptul să ţi-l confişte şi să-l eutanasieze". "Nu se mai poate aşa. Am informaţii, sursă sigură, că în Bucureşti sunt peste cinci milioane de câini maidanezi". "E o ruşine ce faceţi voi (n.r. bucureştenii) cu câinii, nu e posibil să omorâţi, în stradă, în faţa copiilor nişte biete animale nevinovate". O încercare de a susţine că lucrurile nu stau chiar aşa se izbeşte de un zid, numit generic "adică eu sunt prost?", peste care nu se poate trece. Criza de credibilitate a figurilor reprezentative naşte astfel de situaţii.