FOSTUL MINISTRU AL ENERGIEI RĂZVAN NICOLESCU: "2,6 lei - taxele încasate de stat la litrul de benzină"

Reporter: Preţul petrolului a scăzut drastic în ultima perioadă, însă preţul benzinei a rămas destul de ridicat în România, comparativ cu alte ţări europene. Cum vă explicaţi acest lucru?

Răzvan Nicolescu: Cred că, dacă îl corelăm cu puterea de cumpărare, atunci putem afirma că preţul benzinei de la noi este unul dintre cele mai mari. Dar, dacă nu facem corelaţia, atunci, cu siguranţă, nu este printre cele mai scumpe.

Aici sunt mai multe aspecte care ar trebui avute în vedere.

Am făcut un calcul pornind de la premiza că preţul barilului ar fi gratis. Presupunând că firmele petroliere sunt ONG-uri şi că prestează servicii în folosul comunităţii, atunci ne-ar rezulta un preţ care ar trebui plătit de consumator la pompă de 2,6 lei/litru, care semnifică taxe încasate de stat.

Aceste taxe pe carburanţi au un grad de colectare foarte mare, aproape de 100%. Ţările cu sisteme fiscale deficitare utilizează taxele şi accizele la carburanţi pentru a colecta venituri la bugetul de stat, pentru că nu pot aduna altfel.

Când am făcut calculul la benzină, am dat la o parte taxele care reprezintă 55%-60% din preţul final plătit de consumator, rămânând 40%. Jumătate din acest procent, 20%, semnifică preţul real al benzinei şi nu cel al ţiţeiului, benzina având o cotaţie proprie, folosindu-se în cazul nostru cotaţia Platt`s Mediteranean, care este în dolari.

Aşadar, este posibil ca preţul ţiţeiului să scadă, cotaţia Platt`s să scadă, dar, dacă leul se devalorizează în favoarea dolarului, putem să avem surpriza ca preţul să crească la pompă, din cauza cursului de schimb.

Cealaltă cincime din totalul preţului benzinei reprezintă costurile aferente distribuitorilor şi marjele lor de profit. La zona de costuri nu stăm bine, cum sunt cele logistice.

Răzvan Nicolescu: Spre deosebire de Austria, de exemplu, care alimentează staţiile de la Innsbruck printr-o conductă ce le leagă de rafinăria de la Schwechat, noi, dacă vrem să alimentăm staţiile Rompetrol de la Oradea, trebuie să traversăm toată ţara, de cele mai multe ori pe drumurile naţionale. Deci, din nefericire, avem costuri logistice mult mai mari faţă de ţări care au infrastructură mult mai dezvoltată.

Din punct de vedere al personalului benzinăriilor, avem salarii mai mici comparativ cu alte ţări din UE, dar avem un număr mult mai mare de angajaţi, pentru că în vestul Europei benzinăriile sunt automatizate.

E adevărat şi că atunci când cotaţiile sunt jos, în industrie, se încearcă o creştere a marjei de profit pe activitatea de downstream. Statul trebuie să monitorizeze foarte atent să nu existe înţelegeri ale operatorilor şi, în al doilea rând, Ministerul Energiei trebuie să dezvolte un sistem IT cu toate benzinăriile din România şi să impună reguli de actualizare a preţurilor în timp real, astfel încât consumatorii să poate fi aprovizionaţi de unde este mai ieftin.

Am încercat să explic cum stau lucrurile într-o manieră cât mai pe înţelesul cititorilor.

Reporter: Credeţi că se vor stabili redevenţele până la finalul anului? Cum vor fi acestea? Ar trebui negociate cu companiile?

Răzvan Nicolescu: Amânările nu sunt un lucru bun. Este nevoie de claritate. Ar trebui să se revizuiască sistemul şi să se inventeze un mecanism prin care se împart beneficiile în cazul în care cotaţia va ajunge iar la 100 de dolari şi se împart riscurile dacă se află la un nivel coborât.

Un proiect de act normativ există, aşa cum a anunţat şi Eugen Teodorovici, fostul ministru de finanţe, la predarea sa de mandat. Încă din decembrie 2014 se tot amână clarificarea acestei probleme şi nu e bine. Vom trece în a doua parte a anului în care vom avea două rânduri de alegeri, iar acest subiect se va politiza din nou. Repet, cel mai important în acest proiect este claritatea, trebuie claritate şi pentru stat şi pentru investitor.

Reporter: Statele Unite ale Americii au anunţat că au stocuri de ţiţei enorme. De ce au o producţie atât de mare, având în vedere situaţia actuală? Care este corelaţia dintre preţul petrolului şi dolar?

Răzvan Nicolescu: Statistic, când dolarul a fost foarte puternic, cotaţiile la petrol au fost jos, şi invers. Cei care pierd foarte mult din cauza scăderii preţului petrolului sunt ţările dependente de încasările provenite din sectoarele petrol şi gaze, iar cea mai vulnerabilă este Federaţia Rusă.

Dar nu numai situaţia din America a generat scăderi la ţiţei. Un factor important a fost scăderea creşterii economice din China, iar un al treilea factor a fost politica dusă de Arabia Saudită, de când la conducerea Guvernului s-a instalat fiul regelui Arabiei Saudite.

Reporter: Au apărut informaţii, în presa internaţională, potrivit cărora Arabia Saudită se îndreaptă spre faliment, în 2018.

Răzvan Nicolescu: Nu cred. Ei au avut, anul trecut, un deficit bugetar de aproximativ 15%, însă deţineau un fond de 750 de miliarde dolari, din care au luat doar 100 de miliarde de dolari. Mai mult, se gândesc să listeze Aramco, cea mai mare companie de petrol şi gaze, care are de zece ori mai multe resurse dovedite, decât cea mai mare companie listată din lume, Exxon Mobil, aceasta din urmă având o valoare de piaţă de 375 de miliarde dolari.

Reporter: Cum credeţi că vor fi afectate companiile de scăderea preţului petrolului?

Răzvan Nicolescu: Companiile vor fi afectate - şi cele care produc şi cele care prestează servicii petroliere. Vor intra într-o etapă de reducere masivă a costurilor. Situaţia din ţara noastră este puţin mai bună decât cea a altor state, deoarece, la gaz, nu se simte masiv această cădere.

Statul ar trebui să revizuiască Legea Petrolului, care, în momentul de faţă, are nişte lucruri neclare, ce îi pun pe operatori în situaţia de a nu putea beneficia de drepturile pe care le au la primirea unei licenţe de explorare sau exploatare.

Reporter: Cum vă explicaţi că Enel a declarat că va pleca din ţara noastră cu doi ani în urmă, iar anul trecut a anunţat că va investi 600 de milioane de euro în România?

Răzvan Nicolescu: Au fost nişte discuţii la venirea noului CEO. Cred că şi-au schimbat complet planurile şi sunt bucuroşi că nu au plecat din România.

Reporter: De ce nu se fac investiţii la marile companii energetice din ţara noastră?

Răzvan Nicolescu: Sunt mai multe cauze. Mandatele executivilor au fost în aşa fel făcute încât există o foarte mare încurajare orientată pe obiective pe termen scurt.

Niciodată nu voi susţine ca membrii din consiliile de administraţie să aibă obiective de performanţă, legate de activitatea executivilor. În această situaţie, toţi trag pentru a atinge nişte obiective pe termen scurt, legate de reducerea de costuri sau de profitabilitate, care sunt lucruri bune, dar trebuie urmărită o gândire pe termen mai lung. Acesta a fost şi motivul pentru care în 2014, când eram ministru, am dat un ordin obligând toate companiile din subordine să aibă o strategie de dezvoltare, pe o perioadă de minim zece ani, aprobată de către Adunarea Generală a Acţionarilor.

Reporter: Faptul că Transelectrica şi Transgaz au fost listate la Bursă este un plus?

Răzvan Nicolescu: Categoric! Din punct de vedere al guvernanţei corporative, al integrităţii, al regulilor, al transparenţei, a fi pe bursă e un mare pas înainte.

Reporter: Cum credeţi că va fi privită Hidroelectrica, după ce va ieşi din insolvenţă şi va fi listată la BVB?

Răzvan Nicolescu: Va fi bine să înceapă procesul de listare, imediat după ieşirea din insolvenţă. Nu va fi uşor.

La Hidroelectrica va trebui selectat un Consiliu de Supraveghere şi un Directorat, numai că trebuie rezolvată o problemă destul de importantă din perspectiva listării - clarificarea situaţiei investiţiilor începute de Hidroelectrica pe nişte obiective care nu au legătură cu producţia de energie electrică. Au fost făcute investiţii de-a lungul anilor, probabil la o serie de presiuni politice de la vremea respectivă, care nu ţineau de activitatea propriu-zisă a societăţii.

Reporter: La ce valoare se ridică aceste investiţii?

Răzvan Nicolescu: Au o valoare mare, de peste un miliard de dolari dacă îmi aduc bine aminte. Oricum sunt făcute înainte de intrarea în insolvenţă.

Reporter: Fostul secretar de stat Bogdan Badea a fost numit într-o poziţie de management la Hidroelectrica. Este practic prima mutare importantă făcută în sector, alături de schimbarea lui Laurenţiu Ciurel, în mandatul noului ministru.

Răzvan Nicolescu: Îi doresc succes domnului Badea. Sper să facă cât mai multe lucruri bune pentru Hidroelectrica. Nu îl cunosc deloc, nici personal şi nici profesional. Nu ştiu ce poziţie va ocupa.

Reporter: Luaţi în calcul participarea la concursul Hidroelectrica pentru a ocupa o poziţie din conducere?

Răzvan Nicolescu: Concurs?! Ce concurs? Nu m-am gândit la aşa ceva. Îmi doresc să îmi fac treaba cât mai bine la Deloitte. Nu am nici un alt plan.

Reporter: Mai este profitabilă extragerea zăcămintelor din Marea Neagră, având în vedere scăderea preţului petrolului şi gazelor?

Răzvan Nicolescu: Este greu de spus, pentru că, probabil, pe la mijlocul anului 2017, vor fi luate decizii de investiţii. Potrivit unui calcul pe care l-am făcut cu echipa de la Deloitte, în 2015, un an de cădere abruptă a cotaţiilor la ţiţei, s-au investit cel puţin 1 miliard de euro pentru explorări în Marea Neagră.

Cu certitudine, există potenţial. Probabil se va cunoaşte la momentul luării deciziei de investiţie când şi dacă se va transforma în producţie. Este prematur! Se speculează foarte mult, companiile sunt foarte prudente în a furniza date. În opinia mea, forajul masiv din 2015 din Marea Neagră e o dovadă că există potenţial.

Reporter: Autorităţile au anunţat, recent, consultări asupra Strategiei Energetice a României. Sunteţi implicat în acest proces? Cum ar trebui să arate un astfel de document?

Răzvan Nicolescu: Nu sunt implicat şi nu voi fi implicat în discuţiile privind Strategia Energetică Naţională. Chiar dacă aş dori, nu am timp. Mi-am schimbat puţin priorităţile, după 15 ani. Sunt mai mult focusat pe aspecte legate de viaţa personală, iar tot ceea ce înseamnă viaţă profesională este legat de Deloitte şi de clienţii companiei, conform contractelor care sunt în derulare. Sper, însă, ca Strategia să se facă în termenul asumat de către Guvern şi cu o largă consultare a tuturor părţilor relevante.

Reporter: Credeţi că Strategia Energetică se va finaliza până la sfârşitul mandatului actualului ministru al Energiei?

Răzvan Nicolescu: Aşa este angajamentul din programul de guvernare, unul bine structurat, şi sper să se ţină de cuvânt. Ar fi foarte rău să nu se ţină.

Reporter: Cât de oportună este Uniunea Energetică, în postura în care se vorbeşte despre desfiinţarea Schengen şi destrămarea Uniunii Europene?

Răzvan Nicolescu: De această Uniune Energetică se vorbeşte de acum 60 de ani. Au fost făcute destule în aceşti ani, dar mult mai puţine decât s-ar fi putut face.

Din punctul meu de vedere, această Uniune Energetică nu se poate baza decât pe o piaţă funcţională, iar pentru întemeierea uneia este nevoie, cred, de trei lucruri.

În primul rând, este nevoie de interconectări finanţate din bani comunitari. Avem 195 de proiecte considerate de interes comunitar şi o resursă financiară alocată de la bugetul UE de doar 5 miliarde euro. Aici intervine o problemă, ori sunt prea puţini bani, ori sunt prea multe proiecte.

Al doilea lucru - nu poate exista o piaţă funcţională cu 28 de Autorităţi Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei, care reglementează diferit. Trebuie să existe un reglementator unic european, care să se ocupe de reglementările pe tranzacţiile en-gros.

Apoi integrarea în piaţa europeană de energie va duce la o apropiere a preţurilor, în condiţiile în care puterea de cumpărare a cetăţenilor UE este încă diferită. În consecinţă, orice proiect care are o mare componentă politică în această Uniune Energetică trebuie să se bazeze pe suportul oamenilor.

În aceste condiţii, nu cred că Uniunea Energetică poate fi un proiect de succes dacă nu se defineşte un concept de consumator vulnerabil, la nivel european, şi la un moment dat să se ajungă ca aceştia să fie ajutaţi direct din fonduri date de la Bruxelles.

Fără aceste trei lucruri, nu cred că se va realiza altceva decât o formă fără fond.

Reporter: Poate fi ţara noastră independentă energetic?

Răzvan Nicolescu: Ţara noastră este singura din Uniunea Europeană care are şansa de a produce mai multă energie decât consumă, în jurul anilor 2020-2021.

Reporter: Complexul Energetic Oltenia va putea fi listat? Când?

Răzvan Nicolescu: Ar fi bine să fie listat, însă am dubii că se va întâmpla prea curând acest lucru.

Reporter: Complexul Energetic Hunedoara are şanse să fie revitalizat?

Răzvan Nicolescu: CE Hunedoara este ca un bolnav de cancer. Ştia că are această boală de ceva timp. În 2015 nu s-a tratat deloc şi s-a dus în metastază. Altă soluţie decât insolvenţa nu era.

Reporter: Sunteţi mulţumit de activitatea dumneavoastră la ACER?

Răzvan Nicolescu: Da, foarte mulţumit. Am luat o instituţie de la zero şi am făcut una dintre cele mai respectate instituţii europene, bineînţeles, nu singur. ACER a fost o instituţie care nu a întârziat nici măcar o zi să livreze ceea ce avea de livrat. Dupa şase ani la conducerea acestei instituţii am avut sentimentul datoriei împlinite atunci când am predat mandatul.

Reporter: Vă place la Deloitte? Vă vedeţi acolo pe termen lung?

Răzvan Nicolescu: Unde am fost, am stat. La Petrom, am stat şase ani, la Bruxelles aproape patru, ca reprezentant al României în cadrul UE.

În general, sunt statornic.

Reporter: Dacă vi s-ar mai oferi postul de ministru, aţi mai accepta?

Răzvan Nicolescu: Acum sunt tentat să spun un nu hotărât, însă viaţa m-a învăţat că niciodată să nu spui niciodată. Nu sunt însă om politic, iar miniştrii e cel mai bine să fie oameni politici. Pentru mine a fost o experienţă interesantă să fiu ministru tehnocrat într-un guvern politic. România are mare nevoie de oameni politici integri, cu viziune şi curajul de a lua decizii.

Reporter: Care au fost cea mai mari realizare a dumneavoastră ca ministru al Energiei?

Răzvan Nicolescu: Listarea cu succes a Electrica, cea mai mare listare făcută pe piaţa românească. Nu a fost deloc uşor, însă e bine că am realizat-o cu succes împreună, sigur, cu o echipă care am lucrat la proiect.

Reporter: Vă mulţumesc!