FOTBAL ÎN LIVING: Generaţia care inhibă şi amintirile

Absenţa prelungită a echipei naţionale de la Campionatul Mondial, ne obligă - pe noi martorii mai vechi ai trecerii timpului- să relatăm generaţiei tinere de iubitori ai fotbalului poveştile de succes scrise de Hagi&Co. prin Italia, SUA sau Franţa. Febra mondialului care ne bate în ferestrele televizoarelor ne facem să apăsăm mai tare pedala cu metafore, golurile lui Lăcătuş din poarta lui Dassaev sau al lui Hagi cu Columbia capătă proporţii nebănuite, dar nimeni nu se supără când o amintire este uşor fardată atâta timp cât adevărul în esenţa lui nu a fost alterat.

A venit însă turneul din Elveţia al echipei naţionale, am fost la un pas să spun turneul final, dar tricolorii nu prea mai finalizează de mult timp, şi cheful de amintiri a îngheţat pe buze. În mod cert Victor Piţurcă pune bazele "generaţiei care inhibă amintirile". Lucrează de ceva timp la acest proiect, la Campionatul European din 2008 a reuşit cea mai inestetică triplă realizată de echipa naţională la un astfel de nivel. Acum, cu Albania şi Algeria, lipsa de orizont şi dezorientarea tactică au fost ridicate la rang de artă. Cum să mai povesteşti de driblingurile lui Hagi când îl vezi pe Maxim cum deviază mingile exact ca un stâlp de beton cu ciucuri de ipsos în vârf, o face relativ frumos, dar incredibil de inexact. Mai ai curaj să vorbeşti de ieşirile din apărare, cu mingea la picior ale lui Gică Popescu, când observi ce face Chiricheş. Apropo de pseudo-şerpuirile fostului căpitan al Stelei, actuala rezervă de la Tottenham, chiar dacă detestăm orice formă de violenţă, un antrenor cu sânge în instalaţie ar trebui să-l cheme la margine după o astfel de ieşire şi să-i execute o pereche de palme, ar fi unica indicaţie tactică pe care probabil ar înţelege-o şi poate ar respecta-o. După ce îl vezi pe Bourceanu cum se chinuie efectiv pe gazon, e un jucător cinstit, dar cu limite evidente, e greu să mai aduci în discuţie baletul lui Belodedici. Dacă cineva mai avea îndoieli vizavi de diferenţele dintre o echipă calificată la Campionatul Mondial şi una care stă acasă, toate semnele au fost spulberate după meciul de miercuri seară. În timp ce suporterii algerieni sărbătoreau în avans meciurile ce stau să vină, câteva sute dintre ei invadând terenul după un meci amical, fanii tricolori stingeau lumina şi îşi trăgeau pătura peste cap gândindu-se că şi mâine e o zi. Doar că azi, mâinele de ieri, plouă din nou!