Fraudă la cel mai înalt nivel pentru "finanţarea" EFSF?

După ce a lăsat în urmă orice pretenţie de respectare a principiilor democraţiei, Europa se distanţează tot mai mult şi de realitatea economică. Acum s-a intrat într-o zonă crepusculară periculoasă, în care nimic nu mai contea­ză, ci doar păstrarea puterii şi privilegiilor. Tot sistemul legal al UE a devenit relativ şi opţional, fiind aplicat selectiv, în principal noilor membri.

European Financial Stability Facility (EFSF) a fost creată în luna mai 2010, fiind o companie financiară deţinută de statele membre ale zonei euro, al cărui scop este asigurarea stabilităţii financiare în Europa.

Karl Friedrich Hieronymus, Baron von Münchhausen a fost un nobil german din secolul al XVIII-lea, faimos pentru povestirile sale fanteziste, al căror personaj principal era el însuşi.

După mai mult de două secole, Münchhausen şi EFSF s-au întâlnit pentru a salva Europa. În călătoriile sale, baronul a intrat călare într-o mlaştină, de unde a ieşit singur trăgându-se de păr. Acum, Fondul European de "Stabilitate" a început să se finanţeze prin cumpărarea propriilor obligaţiuni. Cum este posibil aşa ceva şi cât de legală este o astfel de acţiune?

La începutul lunii noiembrie, purtătorul de cuvânt al Fondului a anunţat amânarea unei emisiuni de obligaţiuni cu maturitate la zece ani, în valoare de trei miliarde euro, din cauza condiţiilor de piaţă.

Suma era destinată susţinerii financiare a Irlandei, care trebuia să ramburseze obligaţiuni în valoare de 4,39 miliarde euro în 11 noiembrie 2011. Atunci, oficialii irlandezi au precizat că pot să ramburseze datoria din surse proprii.

Din păcate, problemele financiare ale Irlandei s-au accentuat considerabil în ultimul an, în condiţiile în care deficitul bugetar a crescut până la 22,2 miliarde euro, în primele zece luni ale anului, de la 14,4 miliarde, în aceeaşi perioadă a anului trecut. Aproape jumătate din deficitul acestui an a fost generat de injecţiile masive de capital în sistemul bancar.

Un comunicat de presă de pe site-ul EFSF arată că fondul a reuşit să atragă cele trei miliarde euro în 7 noiembrie 2011, la un randament de 3,591%, pe fondul unei cereri solide, care a depăşit suma programată. Fondurile au fost transferate Irlandei în 10 noiembrie 2011, cu o zi înaintea scadenţei datoriei de 4,39 miliarde euro.

Motiv de bucurie şi încredere în capacitatea Europei de a-şi croi calea de ieşire din criză, mai ales după îndepărtarea "uscăturilor" Papandreou şi Berlusconi?

Poate că nu.

Ediţia de duminică a cotidianului The Telegraph vine cu o ştire teribilă: Fondul a fost obligat să-şi cumpere propriile obligaţiuni, deoarece investitorii sunt tot mai îngrijoraţi de accentuarea crizei datoriilor suverane din zona euro.

Surse anonime citate de The Sunday Telegraph au declarat că Fondul a cheltuit peste 100 de milioane de euro în acest scop, iar ţinta emisiunii, de trei miliarde euro, a fost atinsă numai după aplicarea acestei inginerii financiare.

Ce spunea comunicatul de presă al EFSF despre cerere?

Că a fost solidă?

Şi asta, după ce Klaus Regling, directorul executiv al Fondului, a plecat la cerşit în toată lumea, dar mai ales în China?!

În articolul din The Sunday Telegraph se mai arată că "şi alte fonduri europene au susţinut licitaţia de obligaţiuni a EFSF".

În aceste condiţii, care va fi fost, oare, adevărata cerere pentru obligaţiunile EFSF?

Nu ştim şi nici nu vom afla prea curând, pe fondul "transparenţei" tot mai opace a instituţiilor europene.

Şi parcă nu ar fi fost de ajuns că EFSF are dificultăţi majore în a-şi finanţa activitatea, ultimele acorduri la nivel înalt mai vor să-l transforme într-un vehicul investiţional structurat, de tip CDO (n.a. Collateralized Debt Obligation).

Aceste vehicule investiţionale au fost printre primele "vedete" ale crizei subprime, declanşată în 2007 în SUA.

Pe site-ul Fondului, în secţiunea de întrebări frecvente, se precizează că EFSF nu este un CDO, deoarece nu este structurat pe tranşe. Probabil că afirmaţia era valabilă în cazul vechiului EFSF, dar nu şi pentru noua creaţie a întâlnirii la nivel înalt de la sfârşitul lunii octombrie.

În revista Euromoney apărea, pe 4 noiembrie 2011, un articol cu titlul "EFSF: How not to structure a CDO" (n.a. "EFSF: Cum să nu structurezi un CDO").

Acolo se arată că, "dacă planurile pentru EFSF anunţate de către liderii UE par înspăimântătoare, aceasta se datorează faptului că ne reamintesc de clasicul horror < Întoarcerea morţilor vii >", iar "dacă cineva ar fi fost însărcinat să elaboreze o structură CDO destinată să eşueze, atunci ar fi greu să propună o structură mai bună decât aceea propusă de UE pentru EFSF".

Dacă în contabilitatea normală a unei companii este imposibil să îţi cumperi propria emisiune de obligaţiuni, la nivelul bilanţului unei bănci centrale se pot cumpăra active prin emisiune monetară.

Ce a făcut EFSF-ul pare să se încadreze în categoria fraudelor contabile, dar cauza este nobilă, iar ingineria EFSF poate fi inclusă ca excepţie în noile reglementări UE, poate chiar în pachetul prin care se suspendă şi aplicarea legii gravitaţiei.

Aşteptăm cu interes clarificările din zilele următoare şi noi iniţiative ale liderilor europeni (n.a. cei competenţi rămaşi după eliminarea lui Berlusconi şi Papandreou), pentru a scăpa de sub povara datoriilor şi reluarea creşterii eterne prin şi mai multe datorii.