FRISON ÎN PIAŢA FINANCIARĂ MONDIALĂ / OPINII Asemănări şi deosebiri între bursele "roşii" din februarie 2018 şi pieţele în cădere liberă din 2009

Când aţi mai citit titluri de acest fel "Bloomberg-bogaţii lumii au pierdut luni 114 miliarde dolari"? Da, corect, în perioada 2008-2009, în preajma falimentului Lehman şi imediat după. Nu spun că vom ajunge neapărat acolo, e mai greu ca istoria să se repete în interiorul aceleiaşi generaţii, remarc în textul de mai jos câteva asemănări (dar şi deo­sebiri) pornind de la situaţia de atunci.

În primul rând, declaraţiile liniştitoare emise acum seamănă destul de mult cu cele din urmă cu 10 ani. "E doar o corecţie de parcurs după o creştere susţinută a pieţelor, economia rămâne pe baze solide". Serios? Economia avea baze solide şi atunci şi a urmat o recesiune de toată frumuseţea după ce bursele au încheiat spectacolul. Mecanismul e destul de simplu, o corecţie mai amplă la bursă are mari şanse să se transfere în economie. Acţionarii care văd cum averea li se diluează presează pentru creşterea profitabilităţii (dividendelor), iar managementul trece la tăieri de cheltuieli (mai întâi de la promovare/marketing, în final direct la cele de personal-salarii, bonusuri şi pos­turi din schemă). Ca efect, cererea se contractă proporţional cu scăderea veniturilor din economie şi cu temperarea apetitului de consum (când activele financiare - acţiuni, titluri de participare în fondurile mutuale şi în cele de pensii - ţi se subţiază, bagi mai greu mâna în buzunar şi în hipermarket), iar companiile vor fi tentate la alte optimizări ale costurilor şi, tot aşa, se merge într-o spirală care duce la recesiune. Evident, într-un anumit punct, cei care deţin lichidităţi observă că preţurile acţiunilor au redevenit tentante şi reintră la cumpărare, cotaţiile îşi revin treptat ("urşii cad de la etaj, taurii urcă pe scară", nu?), companiile încurajate de evoluţia bursei (şi poate stimulate suplimentar fiscal sau monetar) reîncep să se extindă şi economia îşi revine.

În al doilea rând, apariţia volatilităţii nu este de bun augur, istoric aceas­ta marchează schimbările de trend. Similar în cazul spargerii unor bule colaterale. Am avut volatilitate şi înainte de criza din 2008-2009, care semnala că se schimbă cumva mentalitatea investitorilor. Faptul că activele ajunse la maxim istoric au scăderi şi reveniri succesive arată că argumentele folosite pentru achiziţii până atunci nu mai au aceeaşi forţă. Acum, în 2018, avem spargerea bulei criptomonedelor, tot mai evidentă în aceste zile. În 2008, am avut bula petrolului. Apariţia acestor bule colaterale demonstrează că sunt resurse şi apetit prea mari pentru speculaţii, resurse care s-au revărsat deja pes­te oala pieţei acţiunilor şi că, în curând, balul se va termina prost.

În al treilea rând, preţul activelor imobiliare tinde să fie la fel de "nesimţit" ca în 2006-2007. Prin pieţele dezvoltate, s-au depăşit deja bornele de dinaintea crizei financiare precedente, iar faptul că în Româ­nia pare că nu, e doar o chestie de... curs (ia calculaţi preţul actual al unui apartament vechi din Bucureşti sau Cluj la 3,1 lei/euro). Dar au crescut salariile! Ok, dar şi dobânzile sunt la minime istorice şi se pregătesc să urce. Este posibil ca acest lucru să facă uitată creşterea salariilor.

Dacă e să găsesc deosebiri faţă de precedenta criză, m-aş uita înspre datoriile acumulate de bugetele publice. Nu cred că se va mai merge la fel de uşor spre "bail-out", ci mai degrabă spre "bail-in". Ceea ce va face revenirea mai grea (ar presupune refacerea mai dificilă a cererii) şi asta mă face să cred că autorităţile (politice, guvernamentale, monetare, etc) vor ţine cu dinţii de pieţe în acest an pentru a nu se repeta panica din 2008. Nu sunt deci convins că va urma o prăbuşire comparabilă, dar nici nu aş mai paria pe creştere din acest moment. Aş aştepta cel puţin să văd în ce direcţie o iau pieţele şi cât de solidă va fi aceasta. În definitiv, sfatul potrivit celor care îşi cumpără o casă ar merge şi în piaţa acţiunilor (Cel mai bun moment să cumperi un imobil este când dobânzile sunt mari, dar au tendinţa să scadă, iar piaţa imobiliară este jos, dar are tendinţe să crească. Similar, cel mai prost moment este când dobânzile sunt jos, dar dau semne de creştere, iar preţurile sunt ridicate, dar au început să se corecteze uşor).