FRONTUL SECRET ÎN INTELLIGENCE: Confruntare permanentă, dură, fără moralitate

Reporter: Care este opinia dumneavoastră cu privire la campania anticorupţie din această perioadă?

Cristian Troncotă: Personal nu cred că este o campanie anticorupţie. O astfel de campanie ar trebui bine gândită şi pe termen lung, cu obiective clare, fiind implicate, pe lângă media, şi alte instituţii al statului. Oamenilor ar trebui să li se explice mai întâi prevederile legale (Codul Penal şi legile siguranţei naţionale etc.), precum şi gravitatea acestor infracţiuni atunci când sunt săvârşite de funcţionari ai statului, miniştri, parlamentari, angajaţi ai instituţiilor de forţă (Poliţie, servicii de informaţii, procuratură) şi, nu în ultimul rând, de către magistraţi.

În paralel, o campanie anticorupţie bine gândită ar trebui să facă referire şi la acei înalţi funcţionari de stat care sunt corecţi, sau cel puţin în perioada în care au îndeplinit funcţii publice au fost corecţi, iar statul român şi, mai ales, cetăţenii au avut de câştigat. Iar dacă nu găsim prea multe exemple din prezent, istoria este foarte generoasă şi ne poate ajuta. Important este să se dorească aşa ceva. Ceea ce vedem acum sub ochii noştri este o defilare prin faţa micilor ecrane a unor indivizi despre care se ştia de mult în spaţiul public că sunt corupţi. Acum a venit şi timpul lor să răspundă în faţa instanţelor judecătoreşti.

De ce nu s-a întâmplat acest lucru până acum?

Cred că este o problemă ce ţine tot de corupţie, adică de nivelul atât de înalt la care ea, corupţia, a ajuns.

Reporter: Arestările recente au arătat cetăţenilor că România este cuprinsă de flagelul corupţiei. Care credeţi ca sunt modalităţile de eradicare a acestui fenomen?

Cristian Troncotă: Răspunsul este foarte simplu. Totul ţine de voinţa celor care ne conduc. Dacă doresc o luptă reală împotriva corupţiei, atunci vor trebui să întărească legislaţia, instituţiile, cooperarea cu instituţii specializate în anticorupţie din ţările aliate Nord-atlantice.

La toate acestea mai trebuie adăugată, cel puţin din partea oamenilor politici din România, o conduită morală, rezultată din puterea exemplului. Cred că la acest din urmă capitol stăm destul de rău. Politicienii noştri ne-au obişnuit "să mimeze încadrarea în epocă", adică să fie duplicitari. Una spun şi promit în campania electorală şi cu totul alta fac. Repet, este o chestiune ce ţine de etică şi moralitate.

Reporter: Cine credeţi că se află la "butoane" în această luptă anticorupţie?

Cristian Troncotă: Doar Bruxelles-ul şi probabil câţiva naivi pierduţi în timp şi spaţiu printre palatele de pe malurile Dâmboviţei (Cotroceni, Victoriei, Casa Poporului etc.). În rest sunt toţi o apă şi-un pământ. Problema e că nici Bruxelles-ul şi nici pământul românesc nu-i mai rabdă pe nemernici. Ştiu că nu este creştineşte să te bucuri de răul altuia. Dar în problema luptei anticorupţie, după ceea ce vedem în ultimul timp, cred că e de bine. Prin urmare, curăţarea clasei politice în următorii 3-4 ani devine singura soluţie care ne-ar mai salva credibilitatea în faţa aliaţilor occidentali. Probabil că o să se producă şi câteva abuzuri sau greşeli, care vor fi trecute la "pierderi colaterale", ca să folosesc o expresie dragă aliaţilor noştri, dar importantă este reuşita acestei curăţenii generalizate în rândurile aleşilor. Chestiunea potrivit căreia anumite instituţii de forţă s-ar situa la "butoane", personal mi se pare o exagerare, sau o percepţie greşită, dacă nu cumva o mare prostie. În acest caz s-ar încălca Constituţia, ceea ce Bruxelles-ul nu ar accepta. Este vorba totuşi despre un stat democratic. Cine te acceptă în UE sau NATO dacă nu demonstrezi că instituţiile de stat funcţionează după model democratic? Sunt convins că avem de-a face cu insinuări, acuzaţii nefondate, poate chiar şi diversiuni din partea celor care nu accepă faptul că statutul lor de oameni politici a intrat deja în istorie, o dată cu trecerea prin faţa instanţelor de judecată, sau prin închisori.

Reporter: Putem spune că asistăm la o luptă pentru putere între serviciile de informaţii autohtone?

Cristian Troncotă: Este o problemă foarte delicată şi greu de răspuns pentru că nu ai date şi probe. Dacă le-ai avea ar însemna că nu ai servicii puternice. Eu întotdeauna am spus şi susţinut cu argumente istorice că un serviciu de intelligence puternic ştie să-şi cureţe foarte bine locul de muncă. Dacă lasă în urmă, chiar şi un firicel de praf, nu prea mai are ce căuta în competiţie. Pe frontul secret, confruntarea este extrem de dură, permanentă, fără menajamente ori moralitate. Moralitatea, dacă avem nevoie de ea, încercăm să o căutăm la mânăstiri, academii, universităţi etc., dar în nici un caz în confruntarea dintre serviciile secrete. Orice detaliu este important. E foarte adevărat că, deşi teoretic şi legal serviciile de informaţii ale unui stat trebuie să coopereze în interesul naţiunii, pentru că aceasta este şi raţiunea pentru care există, totuşi istoria ne-a demonstrat, la fel ca şi în prezent, că mai sunt şi momente de conjunctură, când serviciile de informaţii ale aceleiaşi comunităţi informative naţionale intră în competiţie. Ori, se ştie sau s-ar putea intui cu uşurinţă că o astfel de competiţie în domeniul acesta poate degenera foarte rapid în concurenţă. Iată de ce este nevoie de instituţii de control eficiente. Pentru servicii puternice, este nevoie de sisteme de control la fel de puternice sau în ori şi ce caz bine motivate în a stopa orice concurenţă neloială care ar putea prejudicia interesele naţionale. În lipsa unui sistem de control eficient putem spune orice despre serviciile secrete, chiar şi atunci când sunt lăudate de aliaţi. Poate tocmai de aceea, mai ales dacă e să avem în vedere că nici aliaţii, la acest capitol, al practicilor, nu sunt prea ortodocşi.

Reporter: Putem suspecta că puteri străine manipulează scena politică şi mediatică autohtonă pentru preluarea, în mod indirect, a puterii din ţara noastră?

Cristian Troncotă: Ar fi o exagerare să spunem acest lucru. Ar însemna că nu avem deloc servicii secrete. Asta nu înseamnă că servicii secrete străine de interesele noastre şi ale aliaţilor noştri nu sunt interesate să acţioneze în România. E o chestiune demonstrată istoric. După "brânciul dat de Gorbaciov istoriei noastre" în decembrie 1989, este evident că sovieticii, apoi ruşii, şi-au lărgit spaţiul de manevră. Interesul fundamental era pentru domeniul economic. Dacă ei (n.n. ruşii) au reuşit în cei 25 de ani să ajungă să finanţeze, în urma unor licitaţii trucate, nu mai puţin de 80% din industria noastră strategică, înseamnă că nu au stat cu mâinile în sân nici la revoluţie, nici după, şi probabil nici acum. Deci s-au implicat. Şi nu oricum, ci cu râvnă proletară, transformată rapid în ceea ce se numeşte acum "management performant". Cum puteau să realizeze toate acestea în România fără concursul unui suport foarte important, pe care eu îl numesc "reţeaua agenţilor de influenţă"? Cine ar face parte din ea? Oameni politici, parlamentari, oameni de afaceri, chiar şi oameni care lucrează în media etc., exact elemente din categoriile cele mai corupte. Să fie clar. Aliaţii occidentali ne vor puternici. Doar duşmanii ne vor slabi.

Reporter: Preşedintele Traian Băsescu a susţinut, recent, că serviciile de informaţii sunt incontrolabile în acest moment. Sunteţi de acord cu acest lucru?

Cristian Troncotă: Din nefericire pentru noi, românii, fostul preşedinte Traian Băsescu s-a dorit încă de la început să fie un "jucător" şi, din dorinţa sa de a face multe, a promis şi mai multe, iar acum, după 10 ani, constatăm cu stupoare că a realizat foarte puţin. Deci şi-a pierdut capitalul de încredere şi credibilitate pe care l-a avut la început. Ce vreau să spun este că un om compromis şi lipsit de credibilitate, chiar şi când ar dori să spună adevărul, nu mai este crezut. Pe de altă parte, domnia sa a lăudat ani de zile serviciile secrete, fie că s-au transformat, fie că lucrează bine cu partenerii nord-atlantici, fie că au trimis parchetelor informaţii utile în lupta contra corupţie etc., pentru ca în ultimele luni de mandat, atunci când a ieşit la iveală implicarea unor apropiaţi de-ai săi în cazuri de trafic de influenţă, spălare de bani ori corupţie, a făcut o întoarcere de 180 de grade, criticând practicile, vezi Doamne, "neconstituţionale" ale acestor instituţii. Ca să nu mai punem la socoteală şi cazurile, precum "ofiţerii acoperiţi din presă sau din procuratură", ori cazul "filajului de la Paris", care demonstrau cu claritate că şi-a pierdut total controlul. E vorba de controlul asupra serviciilor secrete, evident. Oricum, nu cred că este vreo problemă că Preşedinţia nu a mai controlat în ultimul timp de mandat serviciile secrete. Nu rămân ele necontrolate!

Noul Preşedinte, domnul Klaus Iohannis, se vede de la o poştă că le-a adus imediat la ordine şi le ţine sub control, atât cât permite legea. Subliniez, le controlează, dar nu le mai manipulează. Şi cred că ar face foarte bine să se menţină pe această poziţie. Dacă ar încerca, oricât de mică manipulare, ar avea mari dezamăgiri, la fel ca şi Traian Băsescu. Dincolo de Preşedinte, mai există şi o altă formă de control asupra serviciilor secrete. Este vorba despre controlul exercitat de către serviciile similiare ale statelor partenere. Cum se realizează el? Foarte simplu, în cadrul cooperării, de altfel principiu fundamental al eficienţei intelligence-ului în epoca globală pe care o trăim. Nu-ţi poţi permite să oferi partenerului atunci când te solicită informaţii de proastă calitate. Îi oferi ce ai mai bun pentru că şi el îţi poate oferi la schimb ceea ce are mai bun şi nu poţi tu să obţii pe alte căi. Atunci când există respectul profesional, chiar şi laude, de ce nu, înseamnă că serviciile sunt eficiente, treaba merge bine, iar controlul nu este oportun. Când se înregistrează disfuncţii în domeniul cooperării, atunci înseamnă că e de rău. Ceva nu merge şi trebuie degrabă schimbat. În astfel de cazuri controlul, sub orice formă se exercită el, chiar şi de către societatea civilă prin mass-media, trebuie să depisteze disfuncţiile şi să propună îndreptarea lor în cadru legislativ şi instituţional.

Reporter: Deşi George Maior a lăsat să se înţeleagă, într-un interviu, ca va rămâne la şefia SRI, totuşi acesta a demisionat la puţin timp. Cum comentaţi demisia acestuia?

Cristian Troncotă: Dacă e să studiem cu foarte mare atenţie documentul, adică foaia de hârtie pe care şi-a scris demisia, atunci constatăm că a cam fost grăbit de cineva să ia o astfel de decizie. Cred că este vorba de presiunea evenimentelor. Domnia sa are o contribuţie fundamentală la transformarea SRI într-o instituţie modernă, eficientă şi care impune respect din partea partenerilor. Deci ştia sau intuia perfect ceea ce avea să urmeze. Scandaluri politice din partea unor infractori cu săgeţi otrăvite asupra SRI, ceea ce ar putea să submineze capitalul de încredere al instituţiei. Cred că domnia sa optase pentru o soluţie mai puţin spectaculoasă, dar la fel de eficientă. Alţii au vrut circ. Cei din urmă s-au impus. Rezultatele le vom vedea puţin mai târziu.

Reporter: A fost disputa CCR-SRI un motiv întemeiat pentru demisie, în condiţiile în care George Maior era bine văzut atât în ţară, cât şi în străinătate?

Cristian Troncotă: Domnul Maior continuă să fie foarte bine văzut, mai ales în străinătate. Acolo unde trebuie, de altfel. Repet, modul cum s-a cooperat cu partenerii euro-atlantici este fundamental. Că în ţară, imaginea domniei sale este mai puţin strălucitoare este o cu totul altă problemă. Ţine de circul mediatic, pe care românii se pare că îl savurează. Trebuie să recunoaştem că în cei 8 ani de mandat la şefia SRI, domnul Maior s-a ferit de aşa ceva. Şi bine a făcut. Nu a ieşit public să critice poziţia celorlalţi. A acceptat-o, dar cu precizarea: fără dânsul. Oricum, cineva şi-a asumat această responsabilitate şi sper să fie capabil să o ducă cu bine până la capăt. Personal nu am sesizat nici o dispută între CCR şi SRI. A fost vorba despre declaraţii absolut decente, bine argumentate şi formulate despre o decizie a CCR. Acest aspect demonstrează că trăim totuşi într-un stat democratic. Nu am sesizat nici un fel de exagerare, nici dintr-o parte nici din cealaltă. Au fost opinii bine venite pentru publicul larg, care are nevoie de educaţie de securitate. Şi domnul Greblă şi domnul Maior în esenţă au spus cam acelaşi lucru: ţara are nevoie de legi de securitate care să corespundă actualului mediu intern şi extern de securitate. Ca dovadă că domnul Preşedinte Iohanis a promis că se va implica în sensul ca legile respective, într-o formă îmbunătăţită, să treacă şi de Parlament şi de CCR.

Reporter: Deputatul Elena Udrea a făcut, recent, acuzaţii extrem de grave la adresa şefului interimar al SRI, generalul Florian Coldea. Cum comentaţi declaraţiile politicianului?

Cristian Troncotă: Atâta timp cât astfel de declaraţii nu sunt însoţite şi de probe este greu să comentezi. Deocamdată rămânem la percepţia unei declaraţii politice, prin care un deputat (la acea vreme PMP) îl acuză de corupţie pe un senator PSD. Domnul general Florin Coldea nu are ce căuta într-un asemenea scenariu.

Dacă domnul Coldea ar fi fost un om corupt, aliaţii l-ar fi mătrăşit demult. Şi un alt argument. În recenta vizită a premierului, Victor Ponta la sediul CIA din Langley, domnul John Brennan s-a pronunţat, din nou, pozitiv faţă de activitatea ofiţerilor români din serviciile de informaţii. Şi atunci ne întrebăm, pe cine credem? Dăm crezare unui fost deputat corupt, şi cu dor de răzbunare, sau îl credem pe şeful CIA, adică pe directorul general în funcţie al celui mai puternic serviciu de informaţii din lume? Întrebarea este evident retorică. Dar e bine să o păstrăm cu titlu de inventar, că nu se ştie ce alte informaţii sau probe mai pot aparea în spaţiul public.

Reporter: Elena Udrea susţine că generalul Coldea conducea, de fapt, SRI. Care este opinia dumneavoastră?

Cristian Troncotă: Este evident pentru toată lumea că domnul general Coldea a condus şi probabil va mai conduce SRI-ul. Este vorba despre latura acţională a acestei instituţii. Alţii îi spun latura operativă. Asta o face pentru că o ştie cel mai bine. S-a ridicat într-un timp de aproximativ 20 de ani de la gradul de locotenent la cel de general locotenent numai prin profesionalismul dovedit. E mult, e puţin, probabil istoria se va pronunţa. Totuşi, are deja vreo nouă ani în această funcţie de conducere. Poate interveni la un moment dat şi rutina profesională. În serviciile de informaţii occidentale, mai ales cele britanice, după 4-5 ani ofiţerii performanţi sunt schimbaţi din funcţie. Sunt rotiţi. Cei care au lucrat în operativ sunt trecuţi în structurile analitice, şi invers, cei din structurile analitice ocupă funcţii în structurile operative. Psihosociologii lor au constatat că astfel de rotiri sunt benefice atât instituţiei cât şi performanţelor profesionale. Aşa se şi explică de ce şefii MI5 (Serviciul de securitate) şi MI6 (serviciul de spionaj) au mandatele limitate la 5 ani. La început de mandat prezintă un proiect de management, iar la sfârşitul mandatului un raport despre problemele cele mai importante cu care s-au confruntat. Iată deci forme foarte bine instituţionalizate prin care se realizează atât controlul cât şi transparenţa.

În legislaţia din România nu există prevederi care să limiteze mandatul unui şef de serviciu de Informaţii. Iar în legătură cu practica de a prezenta rapoarte în faţa parlamentului, anual sau ori de câte ori este nevoie, legea nr. 14 din 1992, privind organizarea şi funcţionarea SRI prevede acest lucru. Dar cum s-a aplicat ea în ultimii ani? De fapt, cum nu s-a aplicat. De ce? Cred că domnii parlamentari ar trebui să răspundă. Pe de altă parte, dacă doamna deputat ştia despre practici neortodoxe din partea unui reprezentant de frunte al conducerii SRI de ce nu s-a exprimat printr-o alocuţiune în cadrul Parlamentului?

Ceea ce mi se pare extrem de grav este faptul că doamna deputat Elena Udrea a declarat că ştia şi domnul Preşedinte Traian Băsescu despre astfel de practici, iar acesta la rândul lui, tot printr-o declaraţie publică, a recunoscut că, deşi ştia, nu avea posibilităţi să verifice. În Marea Britanie există o lege care interzice să se vorbească public despre serviciile de informaţii. Singurii care au acest drept şi în anumite circumstanţe sunt doar şefii serviciilor de informaţii. În ţara lui Caragiale o astfel de lege ar fi nefuncţională. E o vorbă care spune că dacă tăceau, filozofi rămâneau.

Reporter: Acuzaţiile Elenei Udrea şi ale Alinei Bica la adresa lui Florian Coldea sunt foarte grave, ajungându-se inclusiv la ameninţări cu moartea, după cum susţin. Credeţi că aceste ameninţări pot fi reale?

Cristian Troncotă: Cred că am răspuns în esenţă, anterior. Ce s-ar mai putea adăuga? Poate faptul că în democraţia românească, prea "originală", după expresia unui clasic în viaţă, libertatea cuvântului nu înseamnă şi responsabilitate. Nu mai contează dacă în viitor se dovedeşte că astfel de afirmaţii au fost gratuite, fără nici un suport moral şi probator, efectul s-a produs. Instituţia SRI iese puternic şifonată. Nimeni nu se va mai gândi peste timp să facă reparaţii morale. Este deja o modă în România ultimului sfert de veac. Când se întîmplă ceva grav serviciile sunt de vină. Când se constată că nu a fost aşa nu iese nimeni să-şi ceară scuze. Oricum, după astfel de declaraţii, SRI-ul trebuie să-şi ia măsuri foarte eficiente pentru ca celor două "distinse doamne" să nu care cumva să li se întâmple ceva. Într-o astfel de situaţie s-ar putea produce un dezastru pentru Instituţie. Deci vigilenţă maximă, băieţi! Vă punem la treabă ca să râdem de voi pentru că v-aţi ţinut după noi la Paris.

Reporter: Este SRI în acest moment intr-o criză de imagine?

Cristian Troncotă: Pe plan extern nu. Doar aici, la noi acasă, în România ne permitem să aruncăm în spaţiul public vorbe necuviincioase la adresa serviciilor de informaţii, pentru că ştim că nu ni se poate întâmpla nimic. De la revoluţie a devenit un sport naţional. Şi totuşi, sunt 25 de ani în care nu am avut atentate teroriste pe teritoriul României. Şi ar fi bine să o ţinem tot aşa. Şi sunt convins că nu este doar meritul SRI-ului, ci al întregii comunităţi naţionale de informaţii. Singurii teorişti sunt politicienii îngâmfaţi, corupţi şi total ineficienţi, unii chiar obraznici şi cu tupeu. Dacă domnul Coldea a încălcat regulamentele militare şi legile ţării, sunt sigur că va plăti. Dar şi într-un astfel de caz nefericit nu poate trage tot SRI-ul după el. Instituţia rămâne la fel de puternică. A devenit o nucă prea tare pentru a se crăpa în urma unor insolenţe rostite de câţiva infractori, care prin nesăbuinţa lor atentează la securitatea naţională. În ultimii 25 de ani SRI a crescut prea bine şi a căpătat o înfăţişare care îi permite să stea la aceeaşi masă cu surate mult mai celebre din branşă. Când eram mic, pentru a mă încuraja, ca nu cumva să devin spăimos, bunica îmi spunea următoarea pildă: "Nu se sperie armăsarii la lătratul javrelor".