Furtuna schimbării

Oricum şi de oriunde ai privi, de aproape sau de departe, de pe baricadă, ori din turnul de fildeş, este imposibil să nu fi exclamat zilele acestea: Ceva se întîmplă în România! Se schimbă, totuşi, lucrurile!

Să intrăm, aşadar, în miezul problemei şi să vedem ce, cum, de ce şi cu ce efecte se modifică peisajul nostru politic.

Mai clar ca apa de izvor, se vede cum se schimbă radical şi spectaculos, înainte de orice, poziţia, statutul şi rolul multora dintre "vedetele politicii mari" din România ultimilor zece, cincisprezece ani. Şiruri, şiruri de "albe ca zăpada", "feţi frumoşi", "greuceni" şi "prîslea cei voinici", care, pînă mai ieri, nu mai pridideau să-şi laude faptele de vitejie menite să sporească Binele Public, au primit, odată cu schimbarea "regizorului de la Cotroceni", roluri de moroi, iele, zgripţuroaice şi calibani cărora mîna nevăzută a unui atotputernic Prospero le-a luat puterile malefice. Au mai rămas doar zdrenţe, bune de "carne macră" pentru maşinăria de tocat a justiţiei şi "efigii ale corupţiei" puse să joace în crudul "teatru de marionete" al oprobriului public şi al linşajului mediatic. Dincolo de rolul "regizorului", ce anume a mai contribuit la această schimbare? Cu siguranţă, rezultatul ultimei bătălii dintre cele două armate rivale, ale lui Mordor şi Sauron, puse, cu ocazia ultimelor alegeri, să se înfrunte pe micul teritoriu al "Ţinutului de Mijloc" numit eufemistic la noi "lupta împotriva corupţiei". "Sabia justiţiei", care pînă mai deunăzi tăia din zece, şapte capete pe a căror frunte scria PSD, s-a năpustit dintr-o dată asupra oastei PDL-ului, ramura băsistă, iar scorul s-a mai egalizat! Ceea ce nu s-a schimbat, demn de observat!, este reacţia instituţiilor politice, a partidelor şi a conducerilor lor colectiv-individuale, faţă de ceea ce se petrece în jur! Atît Psd-ul, cît şi noul PDL, (nu e nici o greşeală, hibridul politic pe cale să se nască, dacă e să mai apuce ziua de poimîine, nu este nicidecum Noul PNL, ci doar fostul PDL, minus Udrea, "autrement coiffee"), se comportă ca şi cînd toate aceste schimbări de roluri pentru oameni/lideri, care pînă mai ieri "erau partidul", nu au nimic de a face cu Partidul!!! A spus-o, într-o formă precară, dar precisă ca intenţie, domnul Blaga, al cărui gînd s-a modelat perfect pe celebra şi de nesmintit lozincă bolşevic-stalinistă: "oamenii greşesc, partidul niciodată". Exact după aceeaşi croială, PSD-ul "n-a vede, n-aude", nu-l privesc şi nici nu-l tulbură plecările intempestive ale unor piese de greutatea foştilor "ministeriaţi", ori a lui Hrebenciuc, din fotoliile parlamentare, în boxele acuzaţilor din marile procese de corupţie. În sfîrşit, ultimul lucru demn de observat este că toate aceste schimbări de roluri în viaţa publică şi politică a României nu sunt determinate, nici cît negru sub unghie, de reacţii politice, de mecanisme politice, de ceva semnificativ care s-ar fi petrecut în existenţa şi funcţionarea instituţiilor politice, ci de procese instituţionale derulate cu totul şi cu totul în afara politicii. Ce "roade" putem spera să culegem de pe urma acestei furtuni?

Optimiştii s-au grăbit să anunţe începutul veritabilei şi, desigur, profundei restructurări a "clasei politice"! Nu e nevoie de prea multe explicaţii pentru a înţelege că un asemenea efect nu poate fi obţinut de pe urma, ori ca beneficiu al necruţătoarei operaţii realizată cu "bisturiul justiţiei". Atîta vreme cît partidele politice vor funcţiona doar ca maşinării de produs bani, pentru a cîştiga puterea, iar ulterior de produs bani pentru a fi băgaţi în conturile celor care au contribuit la "marea victorie", ori s-au aburcat pe înaltele scaune ale puterii, nimic nu se va schimba în politica şi administraţia din România, oricît de harnică şi imparţială ar fi Justiţia.

"Vizionarii" au anunţat, chiar mai optimişti, "moartea termică" a actualului sistem de partide din România (efect necruţător al entropiei!) şi odată cu ea, încheierea definitivă a "tranziţiei de model iliescian" care ne-a ţinut pînă acum prizonierii unei mori la care s-a măcinat doar vînt şi s-a risipit mai toată făina; mă rog, nu chiar la întîmplare, ci concentrată în conturile primilor o sută, două de semi-miliardari şi multi milionari ai noilor vremuri! Drept este că efectele schimbărilor de roluri pe care le-ar putea genera procesarea judiciară completă a unor afaceri de magnitudinea EADS, licenţe Microsoft şi mai nou chiar Megapower ar putea să lase sediile Psd şi PDL/PNL aproape goale, nu doar la centru, ci şi prin teritoriu. Cine ar putea "fructifica" politic terenul brusc pîrjolit şi rămas de pîrloagă? Exemplele unor societăţi care au trecut recent prin procese asemănătoare sunt cît se poate de concludente. Locul rămas gol va fi ocupat, cel mai probabil, fie de partide neo-populiste pentru care ideologia sau programul nu înseamnă nimic, accesul la butoanele puterii, în schimb, înseamnă totul. La noi, embrioanele destul de dezvoltate ale unor asemenea monştri au depăşit deja testele în eprubetă! Cealaltă variantă este "apariţia spontanee", poate puţin ajutată de instituţiile puterii şi administraţiei, a unui pol politic creat în jurul Preşedintelui în funcţiune şi menit să-l sprijine. Modelul, aplicat atît în Franţa, cît şi în Rusia, la noi a fost ratat de Traian Băsescu, dar nu este deloc exclus să poată fi realizat, viabil, de noul Preşedinte, Klaus Johannis. Cu atît mai mult cu cît actualul Preşedinte a spus clar că îşi doreşte un instrument politic la guvernare care să-i promoveze proiectele, iar Noul PNL/PDL pare mai degrabă destinat eroziunii masive şi eşecului. Un Partid pentru Preşedinte, o "Majoritate pentru Preşedinte" devin, astfel, din simple obiective dezirabile, imperative ale salvării sale şi ale mandatului său electoral.

În sfîrşit, pesimiştii bine temperaţi contemplă peisajul, deloc dătător de speranţe, în care găurile practicate de barosul justiţiei în structura "vechilor partide" ar putea fi folosite de vlăstarele versatile ale "noii generaţii" - cei care au reuşit să se salveze dintre ruine!, pentru a încerca o evadare decisivă şi "o altfel de politică"! În această variantă, Preşedintele rămîne relativ izolat de scena politică internă, urmînd să se dedice proiectelor şi temelor internaţionale, respectiv proiectelor de reformă constituţională. Oricît de "neoficială" ar fi întîlnirea de la Washington a lui V. Ponta cu titularul Departamentului Apărării, ea sugerează că "cineva, acolo sus" încă îi caută o ieşire pentru viitorul său politic. Şi, desigur, nu doar al său, ci al unor grupuri reprezentative pentru ceea ce ar putea fi "noua generaţie politică". Dacă s-a putut cu Orban, în Ungaria, de ce nu s-ar putea şi cu Ponta, în România!

În "Furtuna" lui Shakespeare, Binele şi Înţelepciunea triumfă asupra Răului, atît cel prezent, cît şi cel din trecut. Nu sunt deloc sigur că cei care scriu scenariile pentru România au apucat, însă, să-l mai citească pe Marele Anonim!