GABRIEL ZBÂRCEA: "Există un potenţial tranzacţionabil de încă aproximativ 70% din totalul creditelor neperformante"

• "Există până la 70% credite neperformante în portofoliul băncilor, la acest moment"

Reporter: Vom asista în perioada următoare la fuziuni şi achiziţii răsunătoare pe piaţa bancară?

Gabriel Zbârcea: Nu cred că vor fi schimbări care să afecteze la vârf ierarhia băncilor. Cu siguranţă, însă, vom asista la mai multe fuziuni şi achiziţii de bănci din eşalonul doi. Motivaţia din spatele acestor tranzacţii va fi însă diferită, în sensul în care vor fi tranzacţii ale unor bănci cu probleme, dar şi ale unor bănci performante în România, cu privire la care decizia de vânzare e luată ţinând cont de condiţiile impuse de banca-mamă.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre vânzarea de credite neperformante ale băncilor din ultimii ani?

Gabriel Zbârcea: Acest tip de tranzacţii a continuat într-un ritm susţinut în 2015. Trebuie însă să avem în vedere că vânzarea de credite neperformante nu reprezintă ceva neobişnuit, asemenea proiecte având loc în orice jurisdicţie. Ce a impresionat însă este valoarea portofoliilor neperformante, care este semnificativă, raportat la piaţa din România. Dimensiunea aceasta a fost dată şi de necesitatea de a atrage investitori de calibru, ţinând cont că investitorii importanţi nu intră în acest tip de proiecte decât dacă depăşesc un prag care să justifice decizia de a investi timp şi resurse pentru a participa în asemenea tranzacţii. Suntem convinşi că trendul va continua cel puţin un an, poate chiar 2 ani de acum înainte, şi spun asta şi pentru că, din estimările noastre, există până la 70% credite neperformante în portofoliul băncilor la acest moment.

Reporter: De ce aţi ales să reprezentanţi băncile în procesele cu clienţii persoane fizice?

Gabriel Zbârcea: În primul rând pentru că marea majoritate a persoanelor fizice au mers către domnul avocat Piperea şi către unul-doi alţi confraţi avocaţi la fel de valoroşi.

În mod tradiţional, firma noastră a avut o relaţie îndelungată de colaborare cu majoritatea instituţiilor financiar-bancare, oferind servicii de asistenţă juridică într-o problematică foarte diversă de domenii ale dreptului. Implicarea noastră în asemenea litigii este secundară, subsidiară acelor activităţi.

• "Varianta modificată a Codului Fiscal exprimă o voinţă politică prin care pare a se încuraja consumul"

Reporter: De ce nu reuşeşte ţara noastră să atragă investiţii străine?

Gabriel Zbârcea: România are toate atuurile pentru a fi o destinaţie atractivă pentru investitorii străini. După perioada de criză economică mondială, care s-a manifestat şi într-o scădere drastică a volumului investiţiilor străine directe în România, cifrele arată că lucrurile încep să se îmbunătăţească. Astfel, în primele 10 luni ale anului 2015 s-a consemnat o creştere cu aproape 1,2 miliarde de euro peste nivelul consemnat în ianuarie-octombrie 2014. Sigur, există o serie de ameninţări interne şi externe care fac ca investiţiile directe să nu atingă nivelul lui 2008, şi anume continua instabilitate legislativă, permanenta noastră gâlceavă, polemică, scandaluri televizate, incoerenţă în ceea ce priveşte implementarea proiectelor guvernamentale, urmare a schimbărilor politice succesive, dar şi climatul european relativ instabil - refugiaţi, terorişti etc. Cu toate acestea, întrucât sunt un optimist incurabil, mă încred în prognozele FMI şi BERD pentru România, care prevăd creştere a PIB de până la 3,9% în 2015 şi îi aştept cu speranţă pe eventualii investitori.

Reporter: Care este opinia dumneavoastră despre noul Cod Fiscal?

Gabriel Zbârcea: Noul Cod Fiscal este, de fapt, o rescriere a precedentului, justificată de faptul că, în urma a aproximativ o sută de modificări în zece ani de la emitere, documentul ajunsese foarte greu de citit. Cu prilejul rescrierii Codului Fiscal, s-au actualizat definiţii ale unor concepte economice şi s-au introdus altele noi, ceea ce este, în sine, un lucru foarte bun. Prin acest exerciţiu s-au adus şi o serie de clarificări, astfel că noul Cod fiscal este un instrument util şi inteligibil inclusiv de către persoane nespecializate în domeniul fiscalităţii.

Mai departe, în privinţa modificării unor cote de impozitare, cum ar fi TVA sau impozitul pe dividende, din perspectiva contribuabililor este un lucru salutar atâta timp cât aceste diminuări vor fi sustenabile.

Aş spune că varianta modificată a Codului Fiscal exprimă o voinţă politică prin care pare a se încuraja consumul, pe fondul diminuării unor cote de impozitare. O alternativă, dar care nu şi-a găsit sprijin politic în acest an, ar fi fost una în care se operează o diminuare mai semnificativă a impozitării muncii şi se păstrează o impozitare a capitalului şi a consumului mai ridicată.

• "Una era suportabilitatea modificării sarcinii fiscale la momentul unor maxime ale preţului la petrol şi alta este la nivelul minim"

Reporter: Care este opinia dumneavoastră despre majorarea redevenţelor?

Gabriel Zbârcea: Restructurarea modelului de impozitare în domeniul hidrocarburilor trebuie să fie (şi va fi, conform declaraţiilor publice ale reprezentanţilor Ministerului de Finanţe) ceva mai amplă decât modificarea unui nivel al redevenţelor. Momentul emiterii unor noi reglementari trebuie să ţină cont de realităţile economice ale momentului respectiv, precum şi de previziunile economice.

Astfel, una era suportabilitatea modificării sarcinii fiscale la momentul unor maxime ale preţului la petrol şi alta este la nivelul minim ce se înregistrează în această perioadă. De asemenea, în domeniul gazelor, una era oportunitatea taxării când se credea că în România ar exista această resursă şi ar putea fi exploatată economic şi alta e acum, când se pare că această resursă nu poate fi exploatată economic, în conformitate cu testele operate de giganţii internaţionali, ale căror rezultate au fost cel puţin parţial împărtăşite cu publicul larg.

Un model stabil de impozitare trebuie să susţină investiţiile din acest domeniu, pe termen lung.

Este necesar ca modelul să fie suficient de flexibil, astfel încât eventualele fluctuaţii ale preţului resursei exploatate să nu oprească investiţiile în domeniu, dar în acelaşi timp să poată fi asigurată o anumită predictibilitate a veniturilor statului. Acest obiectiv poate fi atins prin permiterea unei rate de profit corectă, ţinând cont de riscurile investiţiilor în acest domeniu dar, în acelaşi timp, statul să fie capabil să capteze venituri fiscale la un nivel corect şi cu nişte costuri minime. Tehnic, în alte state, acest aspect a fost atins prin delimitarea clară (e.g. doar activitatea de exploatare, nu rafinare şi distribuţie) a activităţilor care să fie supuse unui impozit pe profit mai mare şi instituirea unor redevenţe în cuantum invers proporţional cu nivelul investiţiilor necesare în exploatare.

În orice caz, fără a aduce o critică, cred că amânarea emiterii noilor reglementări pentru trei ani consecutivi nu ajută niciuna dintre părţile implicate (i.e. investitorii şi statul). Investitorii au nevoie să ştie care va fi nivelul sarcinii fiscale pentru a demara şi continua investiţii extrem de costisitoare. Mai mult poate decât în orice alt domeniu economic, predictibilitatea fiscalităţii este extrem de importantă în domeniul exploatării hidrocarburilor, iar aceste amânări (corelate cu o impozitare suplimentară temporară a profiturilor din aceste activităţi) nu ajută în câştigarea de puncte pentru stat la acest aspect.

• "De la înfiinţarea firmei, ponderea veniturilor decurgând din contracte cu societăţile de stat nu a depăşit 5% din totalul încasărilor"

Reporter: Care au fost cele mai importante proiecte ale Casei de Avocatură Ţuca Zbârcea şi Asociaţii, în acest an?

Gabriel Zbârcea: Potrivit informaţiilor publice, casa de avocatură Ţuca Zbârcea & Asociaţii a oferit asistenţă juridică în mai multe tranzacţii reprezentative la nivel internaţional şi local. Printre acestea se numără achiziţia, de către General Electric, a activităţilor legate de energie şi reţele ale companiei Alstom sau achiziţia Europharm de către Interbrands, dezvoltarea proiectului Unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă acţionând pentru CEZ, achiziţia Parklake de către Carrefour etc. De asemenea, casa de avocatură a fost implicată în acordarea de asistenţă juridică în vânzări de portofolii de credite neperformante, acţionând de partea cumpărătorilor. Un alt proiect în care Ţuca Zbârcea & Asociaţii a fost implicată este investiţia în laserul de la Măgurele, firma de avocatură oferind asistenţă unui consorţiu european de institute de cercetare.

Reporter: În câte procese reprezentaţi statul român la ICSID? Câte aţi pierdut şi câte aţi câştigat pentru statul român?

Gabriel Zbârcea: Firma noastră a reprezentat statul român în patru arbitraje internaţionale în faţa ICSID, curtea de pe lângă Banca Mondială. Am câştigat de fiecare dată. Profesionalismul nostru şi munca titanică a echipei de avocaţi, din care au făcut parte şi avocaţi străini specializaţi, au dus la respingerea pretenţiilor reclamanţilor, cifrate la 745 milioane dolari, bani pe care România ar fi trebuit să-i plătească în cazul unor decizii nefavorabile.

Reporter: Cât din cifra de afaceri a Ţuca Zbârcea şi Asociaţii reprezintă contractele cu statul român?

Gabriel Zbârcea: De la înfiinţarea firmei, ponderea veniturilor decurgând din contracte cu societăţile de stat nu a depăşit 5% din totalul încasărilor noastre.

În mod tradiţional, clienţii noştri sunt corporaţii multinaţionale sau companii cu capital 100% românesc. Activitatea noastră în relaţia cu statul român, din această perspectivă, nu deţine o pondere semnificativă, chiar dacă proiectele în cauză au fost şi sunt unele dintre cele mai importante, cum ar fi cauzele internaţionale în care am apărat România cu succes în faţa ICSID.

Dar am un comentariu de fundal cu privire la această întrebare. Impresia care se creează de ceva timp încoace, în presă şi nu numai, este că ar fi ceva în neregulă ca statul să fie reprezentat de avocaţi. Primul lucru care trebuie spus e că există domenii specializate, în care este nevoie de specialişti, iar autorităţile sau firmele de stat nu au întotdeauna astfel de specialişti la dispoziţie în propriile departamente juridice. Asta se întâmplă peste tot în lume. Credeţi că SUA sau Bulgaria ori Franţa sunt reprezentate la ICSID, de exemplu, de juriştii ministerelor respective? Ori în tranzacţiile de mare anvergură? În toate ţările civilizate statul, companiile de stat îşi angajează avocaţi sau consultanţi. Nu te poţi lupta cu adversarii tăi dacă nu ai aceleaşi arme, aceeaşi pregătire, expertiză.

Şi mai e ceva. Pe de o parte, când statul pierde dosare importante, când eşuează în negocieri legate de privatizări sau alte proiecte, când se pierd astfel bani publici, reacţia cvasiunanimă este că s-a greşit că nu s-au angajat consultanţi şi că sigur a fost ceva în neregulă cu funcţionarii care au reprezentat statul. Pe de altă parte, când statul câştigă cu ajutorul unor avocaţi sau consultanţi bine pregătiţi, de prestigiu, nimeni nu o mai spune, nu apar comentarii pozitive. Dimpotrivă, apare cumva întrebarea - de ce i-am angajat, nu cumva e ceva în spate?

• "Lupta anticorupţie trebuie încurajată în măsura în care se realizează cu stricta respectare a prevederilor legale"

Reporter: Din punctul dumneavoastră de vedere, privatizarea din România a fost un proces de succes, în aceşti 25 de ani?

Gabriel Zbârcea: Când vorbim despre o privatizare care a fost reuşită ar trebui să avem în vedere nu doar preţul obţinut pe pachetul vândut, ci mai cu seamă ce a câştigat statul român de pe urma privatizării. Reputaţie, taxe plătite an de an, păstrarea sau creşterea locurilor de muncă, atragerea altor investiţii în zonă ca urmare a investiţiei iniţiale, eliminarea pierderilor pe care statul le avea prin căpuşarea societăţii de stat (cazul Sidex Galaţi, care avea, zilnic, pierderi de aproximativ 1 milion dolari îmi vine în minte).

Dacă ar fi să dau câteva exemple - privatizările BCR, Renault, Ford, Arctic Găeşti sunt cele care pot fi enumerate printre privatizările de succes din România.

În majoritatea cazurilor, însă, privatizarea s-a făcut după alte criterii decât cele pe care le-am evocat anterior (preţ, investiţii, locuri de muncă). Corupţia, nepriceperea, reaua credinţă au făcut ca societăţi importante să fie vândute pe nimic sau, şi mai grav, să ajungă astăzi la fier vechi, iar oamenii să rămână fără slujbe.

Reporter: Anchetele DNA şi DIICOT au demonstrat că România este acoperită de flagelul corupţiei. Cum putem să eradicăm acest fenomen?

Gabriel Zbârcea: Lupta anticorupţie a fost neîndoielnic o chestiune de supravieţuire pentru România. Ea trebuie încurajată în măsura în care se realizează cu stricta respectare a prevederilor legale, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor individuale.

Personal, militez împotriva justificării victimelor colaterale, păcatul rămâne păcat, nu există motivaţie în faţa abuzului. Cred că puterea adevărată este cea folosită cu chibzuinţă şi responsabilitate.

• "Nu cred în ideea de «politician» de profesie"

Reporter: Care este opinia dumneavoastră despre politica (politicienii) din România?

Gabriel Zbârcea: Întotdeauna m-am ferit de generalizări de verdicte. Până la urmă, însăşi democraţia este rezultatul unui sistem politic. Îi văd, îi descopăr pe politicieni exact cum mă uit la profesori, la medici, la orice altă profesie. Om cu om, fiecare cu calităţile şi defectele sale, cu virtuţi şi neajunsuri. Am cunoscut oameni remarcabili ca verticalitate, onestitate, pregătire printre politicieni, după cum am avut nenumărate dezamăgiri. În principiu, îi apreciez pe cei care au o meserie, nu cred în ideea de "politician" de profesie. Îi apreciez pe cei care au făcut ceva înainte de intrarea în Parlament, care au demonstrat competenţă într-un domeniu, care sunt mândri de profesia de bază şi sunt pregătiţi să se întoarcă la ea după terminarea mandatului.

Reporter: Care credeţi că este şansa României?

Gabriel Zbârcea: În plan economic m-aş referi la ceea ce ar influenţa pozitiv economia românească: investiţiile. Ar putea intra destui bani în economie dacă o serie de proiecte enunţate se vor concretiza, dacă se vor face privatizări ori listări de succes, dacă se va investi în infrastructură.

În plan mai profund, uman, simt nevoia unei regăsiri, reapropieri între conaţionali. Avem tendinţa adesea să ne bucurăm de necazurile celuilalt, în loc să-i întindem o mână de ajutor. Mă îngrozesc de ce văd în trafic în fiecare zi, de ceea ce văd la televizor şi mă întreb când am fost oare mai divizaţi, mai rupţi unii de ceilalţi.

Şansa României stă într-o reaşezare, o regăsire identitară, o reapropiere umană, un suflu nou, pe care l-am simţit în primele zile de după Revoluţie şi în momentele de solidaritate cu victimele tragediei de la Colectiv. Din păcate, de prea multe ori îl evităm, îl ocolim pe compatriotul nostru, pe care îl auzim vorbind româneşte la New York, Paris sau Madrid, în loc să îl strângem în braţe.

Reporter: Criza financiară mondială actuală duce la o schimbare de sistem?

Gabriel Zbârcea: După mine, ultimii ani au adus o schimbare profundă a societăţii în ansamblu. Criza a schimbat multe, cu siguranţă. Dar pentru o schimbare de sistem, e important să continuăm reformele interne, inclusiv reforma la nivelul aparatului bugetar şi la nivelul companiilor de stat neprofitabile, să reducem deficitul, să canalizăm rezervele naţionale către susţinerea unor sectoare cheie, să valorificăm potenţialul investiţional din domenii importante ale economiei. Şi, la fel de important, să asigurăm premisele de funcţionare a unui stat de drept în adevăratul sens al cuvântului, în care se judecă fapte şi nu vorbe.

Reporter: Vă mulţumesc!