GRECIA ESTE DOAR UN SIMPTOM AL BOLII CARE MACINĂ "PROIECTUL EUROPEAN" Pentru cine bat clopotele în Europa?

Ameninţările şi acuzaţiile reciproce dintre Grecia şi creditorii săi s-au derulat săptămâna trecută cu o viteză aşa de mare, încât până şi Internetul a rămas în urmă. Apropierea termenului limită pentru rambursarea unei părţi a datoriilor Greciei către FMI a determinat accentuarea panicii la nivelul autorităţilor europene.

Confuzia existentă în rândul populaţiei a determinat inclusiv organizarea unor demonstraţii pentru rămânerea cu orice preţ în zona euro, cu toate că aceasta este condiţionată de noi măsuri de austeritate, care la pun în umbră pe cele din anii trecuţi.

Astfel, premierul Alexis Tsipras a declarat, într-un interviu recent, că "o ieşire a Greciei din zona euro va reprezenta începutul sfârşitului pentru moneda unică", conform unui articol din Kathimerini, după ce a acuzat creditorii europeni că "încearcă subminarea guvernului ales, după cinci ani de jaf".

De cealaltă parte, atacul cel mai puternic a venit din partea BCE şi a băncii centrale de la Atena, în ceea ce poate fi un precedent deosebit de periculos pentru implicarea politică a celor două instituţii.

În cadrul întâlnirii din Luxemburg, Benoit Coeure, membru al conducerii executive a BCE, a precizat în faţa miniştrilor de finanţe din zona euro că "nu ştie dacă băncile din Grecia se vor deschide săptămâna viitoare" (n.a. săptămâna aceasta). Astfel de declaraţii nu fac decât să confirme acuzaţia lansată de Tsipras, cu privire la presiunile pentru schimbarea regimului de la Atena.

Mai mult, semnalul transmis celorlalţi membri ai zonei euro, precum şi ţărilor din UE care nu au adoptat încă moneda unică, este cât se poate de clar: teroarea financiară este un instrument legitim pentru menţinerea cu orice preţ a "coeziunii" europene.

Dincolo de presiunile externe, ameninţări prea puţin voalate au venit şi din partea băncii centrale de la Atena, în cadrul ultimului raport asupra politicii monetare, din 17 iunie 2015.

"Finalizarea unui nou acord cu partenerii noştri este de importanţă capitală pentru a elimina riscurile imediate pentru economie şi a asigura o perspectivă de creştere sustenabilă pentru Grecia", se arată în raport, iar "un eşec în această privinţă ar însemna intrarea pe calea care va conduce, în final, la falimentul Greciei şi la ieşirea ei din zona euro şi, foarte probabil, la ieşirea din UE".

Aceste afirmaţii l-au determinat pe Ambrose Evans-Pritchard să scrie în The Telegraph că "Banca Greciei se joacă cu focul politic", iar "ameninţările cu privire la forţarea ieşirii din UE şi declanşarea unui colaps economic, fără un nou plan de salvare, sunt intimidări rudimentare".

Parlamentarii Syriza consideră că raportul băncii centrale de la Atena nu este decât "o încercare de a răspândi teroare", în condiţiile în care "niciodată nu a mai fost publicat un astfel de raport de "politică monetară' de către o bancă centrală", după cum mai scrie Evans-Pritchard, raport care reprezintă "un atac politic împotriva propriului guvern".

În opinia jurnalistului britanic, "gardienii stabilităţii financiare provoacă deliberat fuga depozitelor bancare şi pun în pericol sistemul european prin zelul eforturilor de îngenunchere a Greciei". Ambrose Evans-Pritchard merge şi mai departe, numind criza datoriilor Greciei "Războiul din Irak al finanţelor", unde "într-un spectacol uluitor, BCE, FMI şi fondul european de bailout şi-au dezlănţuit furia împotriva unui guvern ales care refuză să le facă pe plac".

"Aceste instituţii refuză să-şi asume orice responsabilitate pentru cei cinci ani de greşeli care au condus la impasul actual", mai scrie Evans-Pritchard.

Mai mult ca sigur, celelalte ţări din UE, în special cele mici, privesc această desfăşurare de forţe şi învaţă. Dar oare ce? Lecţia terorii şi supunerii necondiţionate în faţa dictatului unor instituţii care şi-au pierdut sau nu au avut niciodată un caracter democratic? Acesta este "Proiectul European"?

În contextul lipsei progresului negocierilor, singura prioritate a rămas păstrarea aparenţei solvabilităţii sistemului bancar. Ieşirea masivă a depozitelor a determinat accelerarea acordării tranşelor de lichiditate în cadrul programului ELA (Emergency Liquidity Assistance), în condiţiile în care retragerile de numerar de săptămâna trecută au fost estimate la 5 miliarde de euro, conform unui articol din cotidianul Kathimerini, din care 1,7 miliarde de euro au fost retrase doar vineri, 19 iunie 2015.

După o teleconferinţă extraordinară, BCE a aprobat suplimentarea ELA cu 1,8 miliarde de euro, dar există îndoieli că suma va fi suficientă până la finalizarea întâlnirii la nivel înalt a autorităţilor europene de astăzi. Banca Greciei a cerut suplimentarea ELA cu 3 miliarde de euro.

Cu toate acestea, ministrul Alekos Flabouraris a declarat sâmbătă, 20 iunie 2015, că "BCE nu va lăsa băncile din Grecia să se prăbuşească, deoarece s-ar crea un efect de domino şi pentru bănci din alte părţi ale Europei", după cum scrie Reuters.

"Solvabilitatea sistemului bancar din Grecia este dependentă în mod absolut de poziţia BCE", a precizat Stephanie Flanders, de la J.P. Morgan Asset Management, pentru Bloomberg.

Din păcate, şi această declaraţie nu face decât să menţină confuzia dintre lichiditatea şi solvabilitatea unei bănci. Ceea ce fac BCE şi Banca Greciei are ca scop doar menţinerea iluziei solvabilităţii, prin injecţii masive de lichiditate.

În aceste condiţii, FMI şi-a exprimat inflexibilitatea cu privire la rambursarea tranşei de 1,6 miliarde de euro până la sfârşitul lunii, pe fondul unei atitudini diametral opuse în ceea ce priveşte Ucraina, care a primit asigurări că finanţările de la organizaţia internaţională vor continua chiar şi în cazul unei încetări a plăţilor.

Atitudinea FMI a fost luată în considerare de autorităţile de la Atena în elaborarea noului plan de măsuri cerut de creditorii internaţionali. Într-o variantă preliminară obţinută de cotidianul german Der Tagesspiegel, guvernul Tsipras propune, în capitolul C, refinanţarea datoriilor către BCE prin intermediul ESM (European Stability Mechanism) şi includerea obligaţiunilor guvernamentale ale Greciei în cadrul programului de relaxare cantitativă. Datoria către FMI ar urma să fie refinanţată şi restructurată până la sfârşitul anului 2022, de asemenea cu implicarea ESM şi a Comisiei Europene.

Fuga depozitelor populaţiei a readus în discuţie problema instituirii controlului asupra fluxurilor de capital, dar informaţia a fost negată de autorităţile de la Atena. "Depozitele populaţiei sunt garantate şi sistemul bancar este puternic", a declarat purtătorul de cuvât al guvernului, după cum scrie cotidianul german online Deutsche Wirtschafts Nachrichten. Bineînţeles că astfel de intervenţii oficiale nu mai aduc nici măcar zâmbete amare pe faţa cetăţenilor greci, toată lumea fiind prea obosită pentru a mai acuza pe cineva de minciună.

Într-o încercare disperată de a obţine fonduri pentru onorarea scadenţelor din această lună şi a prelungi agonia Greciei, premierul Tsipras s-a întâlnit, din nou, cu preşedintele Vladimir Putin. A obţinut doar un acord referitor la noua magistrală de gaze naturale promovată de Rusia, dar oficialii de la Kremlin au negat posibilitatea unui ajutor financiar.

Este greu de crezut, de asemenea, că declararea datoriei publice drept "ilegală, nelegitimă şi odioasă" de către o comisie parlamentară, conform unui principiu existent în dreptul internaţional, va primi atenţia cuvenită la întâlnirea de astăzi a liderilor europeni. Implicaţiile ar fi mult prea grave pentru toţi cei care au promis cetăţenilor prosperitate, dar au "uitat" că aceasta nu poate fi construită pe baza creşterii nelimitate a datoriilor.

Întâlnirea la nivel înalt de astăzi poate avea ca rezultat decizia politică de susţinere a unui nou haircut pentru datoria suverană a Greciei, după cum a scris în urmă cu o săptămână Deutsche Wirtschafts Nachrichten. Conform unor surse anonime, "Troika pregăteşte reducerea datoriilor Greciei cu 43,2%", pe fondul implicării directe a guvernului SUA în negocieri, din cauza importanţei strategice a Greciei în cadrul NATO şi a zonei euro. DWN mai scrie că ameninţările şi declaraţiile referitoare la consecinţele ieşirii Greciei din zona euro nu reprezintă decât distragerea atenţiei contribuabililor europeni, cărora "haircut-ul li se va vinde ca un succes".

Orice soluţie va fi preferată în locul ieşirii Greciei din zona euro şi a Uniunii Europene, iar principalul motiv a fost ilustrat într-o ştire de la MarketWatch.

Conform datelor de la FMI, din baza de date care însoţeşte raportul periodic World Economic Outlook, creşterea medie anuală a PIB/capita a ţărilor de la periferia zonei euro a fost mult mai mare înainte de aderarea la uniunea monetară (vezi graficul din pagina 1).

Pentru Grecia, creşterea medie anuală a fost de 4% între 1980 şi 1998, ritmul anual reducându-se la aproape jumătate ulterior. Portugalia, Italia şi Spania au înregistrat performanţe şi mai slabe.

Oare ar fi posibil ca ieşirea Greciei din structurile europene, pe fondul unui default suveran, să conducă la apariţia condiţiilor de reluare a ritmurilor anterioare de creştere? Dacă da, atunci toate argumentele care stau la baza Proiectului European se vor evapora.

Acest sfârşit de iunie 2015 ar putea reprezenta, în opinia lui Evans-Pritchard, "momentul în care ordinea liberală atlantică şi-a pierdut autoritatea, iar Proiectul European a încetat să fie o forţă istorică motivantă".

Şi atunci, pentru cine vor bate, de fapt, clopotele dacă Grecia va fi exclusă din "familia" europeană?