Grecia - timpul restructurării

Anunţul privind fuziunea Alpha Bank şi EFG lansează sezonul de fuziuni şi achiziţii în ţările zonei euro afectate de criza financiară.

Multe dintre băncile din zona euro au fost ţinta specualaţiilor de presă şi chiar a speculaţiilor financiare: preţul pe bursă al acţiunilor cotate a scăzut vertiginos pentru instituţii de primă mărime. Fie că a fost vorba despre ameninţarea scăderii ratingului de ţară (ca în cazul băncilor din Franţa), fie despre expunerea prea ridicată faţă de titlurile suverane din ţările cele mai afectate de criza zonei euro sau pur şi simplu despre bănci care au ajuns la o mare fragilitate financiară şi mai trec abia cu greu testele de stres realizate în ultimul timp, investitorii au reacţionat violent la veşti sau chiar la sugestia unor posibile veşti negative despre performanţa instituţiilor financiare în cauză.

Iar veşti negative au fost destule, la bănci şi instituţii financiare de cele mai diferite mărimi şi locaţii geografice. În consecinţă, unele dintre aceste instituţii au anunţat deja restructurarea operaţiilor, au vândut divizii întregi ori au planuri de a da afară angajaţi în perioada următoare. Mai mult, peste multe dintre instituţiile financiare planează ameninţarea îndeplinirii criteriilor din acordul de la Basel. Pentru multe dintre bănci, aceasta se traduce prin nevoia de a-şi majora capitalul în perioada următoare (sau dacă nu reuşesc acest lucru, reducerea operaţiunilor de creditare şi restructurarea portofoliilor).

În acest context, decizia Alpha şi EFG pare normală. EFG nu a trecut testul de stres efectuat de autorităţile europene pentru băncile din zona euro, ceea ce înseamnă că banca era deosebit de vulnerabilă la mişcările adverse ale pieţelor. Cum preţul acţiunilor celor două bănci a scăzut de la începutul anului cu peste 50% pe fondul problemelor economice şi financiare din Grecia, precum şi prin scăderea ratingului de ţară al Greciei la cel mai scăzut nivel posibil înainte de încetarea de plăţi, este normal ca indicatorii de solvabilitate ai băncilor greceşti să fie puternic afectaţi. În consecinţă, era necesară o majorare de capital (obţinută prin aportul de 500 milioane euro al Qatar Investment Authority) iar fondul suveran din Quatar face o investiţie care se poate dovedi deosebit de profitabilă pe termen lung. Aceasta pentru că noua entitate bancară va deveni una dintre cele mai importante bănci ale UE. Mai mult, prin investiţia în obligaţiuni convertibile, fondul arab nu îşi asumă la început riscul participării la capital; conversia în acţiuni va fi realizată numai în cazul în care fuziunea se va dovedi reuşită, iar randamenul acţiunilor rezultate ar fi mai ridicat decât dobânda la obligaţiunile corporative.

Fuziunea celor două bănci nu este însă una simplă. Managementul băncilor elene (ca de altfel cel al multor bănci private din Europa şi din lume) este puternic influenţat politic. Ca şi în orice alt caz de fuziune a două entităţi, se va încinge în perioada următoare o acerbă luptă pe posturile de management, care de multe ori nu înseamnă că cel mai competent învinge...Fuziunea va rezulta în numeroase "sinergii" operaţionale aşa cum sunt denumite în mod elegant, ceea ce înseamnă de fapt reducerea personalului operaţional - o scădere a cheltuielilor de multe ori, dar şi o ocazie de micşorare a loialităţii clienţilor faţă de noua entitate. Una peste alta, un proces lung (probabil, până la încheierea fuziunii vor trece cel puţin 9-12 luni) şi plin de riscuri, dar care ar putea determina salvarea şi chiar însănătoşirea celor două bănci elene. Este interesant de văzut care vor fi şi implicaţiile în România, când va începe şi cum se va desfăşura fuziunea dintre Alpha Bank şi Bancpost pe malurile Dâmboviţei...