Greenpeace şi Nuclearelectrica se duelează cu studii privind Unităţile 3 şi 4

Construirea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă nu se justifică din punct de vedere al costurilor suportate de societate şi nici de tendinţa de creştere a cererii de energie electrică, susţine Greenpeace România.

Sprijinul public ce ar urma să fie suportat de către consumatorii finali, în cazul realizării proiectului, s-ar putea ridica la maxim 55 miliarde de euro pe durata celor 35 de ani de exploatare, conform unui studiu independent, sumă ce ar duce la majorarea facturilor consumatorilor casnici cu până la 18%, arată ONG-ul într-un comunicat.

Greenpeace România a solicitat Guvernului o strategie energetică bazată pe dezvoltare durabilă şi pe distribuţie geografică a unităţilor de producţie, care să accelereze tranziţia către surse regenerabile de energie, ce nu presupun riscuri semnificative de mediu.

Daniela Lulache, directorul general al Nuclearelectrica, ne-a declarat: "Proiectul Unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă este necesar atât pentru siguranţa sistemului nostru energetic pe termen lung, cât şi din punct de vedere al creşterii companiei şi valorificării activelor existente. Studiul de fezabilitate întocmit de către Ernst&Young în anul 2012 indică faptul că proiectul este viabil. Orice studiu solicitat de o parte al cărei interes este eliminarea surselor de producţie de energie nucleară nu poate reprezenta baza unei opinii relevante şi credibile. De altfel, studiul Greenpeace menţionează încă de la început că nu oferă nicio garanţie cu privire la acurateţea sau caracterul exhaustiv al datelor, acesta fiind realizat pe baza unor comparaţii tehnologice şi de costuri, care nu reflectă în niciun fel nici tehnologia utilizată la Cernavodă şi nici perspectiva de piaţă românească".

Conform unor estimări conservatoare ale Greenpeace, subvenţia necesară numai pentru costurile de exploatare ar fi între 25 şi 55 miliarde de euro pe durata de viaţă a proiectului. Sprijinul public estimat nu include prima de asigurare subvenţionată, depozitarea şi tratarea deşeurilor de combustibili şi dezafectarea centralei, costuri ce ar urma să fie suportate tot de cetăţeni.

Pentru ca proiectul celor două reactoare să fie rentabil, Guvernul ar trebui să scadă costul finanţării prin oferirea de garanţii pentru împrumuturi destinate construirii şi exploatării centralei. Garanţiile pentru împrumuturi trebuie să fie aprobate de Comisia Europeană, întrucât sunt considerate ajutoare de stat, care pot denatura piaţa de energie, potrivit sursei citate.

În opinia Greenpeace România, cererea de energie nu a mai crescut în ultimul timp în ţara noastră, date fiind declinul industrial şi eficientizarea consumului, iar justificarea noilor reactoare prin prognozarea unei cereri de energie în creştere este nerealistă.

În schimb, directorul general al Nuclearelectrica ne-a spus că Unităţile 3 şi 4 vor înlocui o serie de capacităţi de generare învechite la nivelul anilor 2020-2025 şi este singurul proiect care răspunde integral obiectivelor şi ţintelor de mediu şi securitate energetică, siguranţă în aprovizionare şi diversificarea surselor pentru un mix energetic echilibrat, în conformitate cu strategia energetică europeană. Daniela Lulache a adăugat: "Când un proiect major de investiţii răspunde tuturor acestor obiective, iar dezvoltarea producţiei interne este un obiectiv al Comisiei Europene, este pueril să îl asociem cu «riscuri economice considerabile» şi «lipsa de flexibilitate a energiei nucleare», având în vedere că o strategie a decarbonizării necesită tocmai o sursă stabilă, cu producţie în bandă, pentru a oferi stabilitate sistemului energetic naţional. Ţara noastră deţine ciclul integrat de producţie nucleară şi forţă de muncă înalt calificată şi, în acest context, este perfect justificat din punct de vedere economic şi strategic să dezvoltăm acest proiect. Orice stat care deţine astfel de avantaje, le valorifică, nu le pierde".

Referitor la modelul de finanţare invocat în studiul comandat de Greenpeace, doamna Lulache afirmă că acesta nu are niciun fel de relevanţă atât timp cât modelul de costuri este cel utilizat de operatori din pieţe diferite, cu evoluţii diferite şi cu tehnologii diferite. În opinia domniei sale, nu este profesionistă abordarea din studiu, respectiv "Modelul financiar pentru centrala nuclearo-electrică de la Cernavodă se bazează pe date privind costurile de exploatare proiectate pentru un reactor EPR". "Cifrele înaintate sunt doar o speculaţie, acestea neluând în calcul realităţile pieţei noastre pe termen mediu şi lung pentru stabilirea unui «strike price», în condiţiile în care s-ar implementa contractul pentru diferenţă", ne-a menţionat domnia sa, subliniind că acelaşi mecanism aplicat de două state va avea date de intrare diferite şi, prin urmare, rezultate diferite.

Contractul pentru diferenţă înseamnă că statul garantează investitorului de la Unităţile 3 şi 4 un anumit nivel de preţ, indiferent de cum evoluează piaţa. Dacă media pieţei este mai mare decât acest nivel, atunci statul plăteşte investitorului diferenţa, iar în caz contrar, operatorul Unităţilor 3 şi 4 va plăti diferenţa statului. Această schemă de sprijin a fost autorizată de Comisia Europeană pentru un proiect nuclear în Marea Britanie.

Daniela Lulache ne-a mai spus: "Strategia de alarmare a populaţiei cu privire la suportarea unor costuri suplimentare la factura de electricitate reflectă doar poziţia antinucleară a Greenpeace şi nu realitatea economico-financiară a proiectului. Totuşi, dacă încercăm să urmărim logica propusă de Greenpeace, ar fi corect şi să ne reamintim că toate analizele comparative disponibile - care susţin cu argumente asumate şi nu circumstanţiale ca în cazul studiului prezentat - că, în general, producţia de energie din surse regenerabile este ineficientă şi tocmai de aceea este subvenţionată, în timp ce energia nucleară este una dintre cele mai ieftine, comparativ cu alte tehnologii. Eu cred că cetăţenii îşi doresc o ţară dezvoltată, independentă, cu proiecte de investiţii solide, gândite tocmai pentru a oferi un preţ accesibil consumatorului final".

Domnia sa afirmă că energia nucleară are unul dintre cele mai scăzute costuri de producţie şi, prin urmare, unul dintre cele mai scăzute preţuri pentru consumatori, în orice variantă de realizare a investiţiei.

Ionuţ Cepraga, coordonator de campanii în cadrul Greenpeace România, a declarat: "Lipsa aproape totală de flexibilitate a energiei nucleare ar face imposibilă exploatarea în condiţii de siguranţă a reactoarelor 3 şi 4 în absenţa unor soluţii care să compenseze acest caracter rigid. Prin natura lor, reactoarele funcţionează şi produc constant, chiar şi când consumul ţării este la cote minime, de exemplu pe timp de noapte. Astfel, cele două reactoare adiţionale nu vor putea funcţiona în absenţa unui «consumator dispecerizabil» precum hidrocentrala cu pompaj de la Tarniţa. Acesta este rolul principal al proiectului de la Tarniţa şi abia în plan secund compensarea caracterului variabil al regenerabilelor - motivaţia oficială. Cele două proiecte - Cernavodă 3 şi 4 şi Tarniţa - nu se justifică decât împreună şi tot împreună vor alcătui o povară economică însemnată pentru societate".

Greenpeace susţine că ţara noastră ar trebui să se focalizeze în direcţia eficienţei energetice şi a gestionării mai bune a cererii prin aplicarea unor reforme instituţionale şi de reglementare, care ar permite participarea dinamică a cererii pe piaţa de vânzare cu ridicata şi pe piaţa de echilibrare. De asemenea, ţara noastră ar trebui să continue proiectele de extindere a interconectării transfrontiere cu vecinii săi şi să participe mai departe la iniţiativa de cuplare a pieţelor de energie, la care a aderat cu succes în noiembrie 2014.