Guvernul a pariat şi a pierdut cu emisiunea certificatelor de trezorerie pe 6 luni

Este tot mai greu pentru premierul Dăncilă şi ministrul său de finanţe, Eugen Teodorovici, să găsească bani pentru acoperirea deficitului bugetar.

Ieftini nu mai sunt de mult aceşti bani, iar cea mai mare problemă este creşterea accelerată a costurilor de finanţare, pe fondul unei tendinţe globale cu efecte deosebit de negative asupra economiilor emergente.

În acest context, cineva de la Ministerul de Finanţe s-a gândit că este oportună reintroducerea certificatelor de trezorerie cu maturitatea la 6 luni, în speranţa unor costuri mai mici, chiar dacă riscul de refinanţare creşte foarte mult.

Ei bine, guvernul a pariat şi a pierdut.

Înainte de publicarea rezultatelor pentru licitaţiile de obligaţiuni guvernamentale, BNR a publicat cotaţiile randamentelor pentru titlurile de stat.

Randamentul cerut pentru certificatele de trezorerie cu maturitatea la 6 luni a fost de 2,93%. La acest randament au fost atrase şi 168,6 milioane de lei, din cele 300 de milioane programate, pe fondul unei suprasubscrieri de circa 2 ori din partea băncilor.

De ce a pierdut guvernul? Deoarece în 2017 au fost 6 licitaţii pentru titlurile de stat cu maturitatea la 6 luni, prin care s-au atras 4,2 miliarde de lei, sumă egală cu cea programată, în condiţiile în care oferta medie a băncilor a fost de circa 3 ori mai mare decât cererea de împrumut a guvernului. Valoarea medie a emisiunilor de 6 luni din prospectele MFP a fost de 700 de milioane de lei.

Înainte de licitaţia de ieri, ultima licitaţie pentru titlurile de 6 luni a avut loc în septembrie 2017, când s-au atras 800 de milioane de lei la un randament de 0,65%.

Faţă de septembrie 2017, randamentul titlurilor de stat cu maturitatea la 6 luni a crescut de 4,5 ori, în condiţiile în care avansul din T2 2018 a fost de aproape 44% (vezi graficul).

Tot în T2 2018, randamentul obligaţiunilor de 5 ani a crescut cu 15,4%, până la 4,65%, iar randamentul obligaţiunilor de 10 ani a crescut cu 11%, până la 5,02%.

Alături de titlurile de 6 luni, guvernul a redeschis şi emisiunea RO1722DBN045, care are maturitatea în martie 2022 şi un cupon de 3,4%.

Suma programată, de 500 de milioane de lei, a fost atrasă în totalitate, dar la un randament de 4,57%, în condiţiile în care la licitaţia anterioară pentru acelaşi ISIN, din 7 mai 2018, au fost împrumutaţi doar 324,3 milioane de lei, din cei 500 de milioane programaţi, la un randament de 4,04%.

Până la sfârşitul trimestrului mai sunt programate 5 licitaţii de titluri de stat, prin care guvernul speră să împrumute încă 2,185 miliarde de lei.

Chiar dacă va reuşi această "performanţă" suma totală a împrumuturilor guvernamentale în lei din T2 2018 poate ajunge doar la circa 7,65 miliarde de lei, în condiţiile în care suma efectiv atrasă până acum este de circa 5,5 miliarde, semnificativ sub nivelul programat, de 9,1 miliarde.

La începutul trimestrului, pe site-ul MFP se arăta că volumul indicativ al emisiunilor de titluri de stat pe piaţa internă este de 12 - 14 miliarde de lei, adică diferenţa negativă dintre sumele planificate şi cele efectiv realizate este de 36% sau de 45%, în funcţie de pragul inferior sau cel superior al împrumuturilor programate.

Declaraţiile oficiale din ultimele zile, prin care se anunţă lansarea iminentă a programului Tezaur, prin care se oferă cetăţenilor "oportunitatea" de a împrumuta guvernul, sau a unor noi emisiuni pe piaţa externă, arată că problema finanţării deficitului bugetar a ajuns la un punct critic.

Din păcate, niciuna dintre opţiuni nu este suficientă, mai ales pe fondul semnalelor venite de la BCE, referitoare la finalizarea programului de tipărire, care implică un avans semnificativ al costurilor de finanţare pentru euro.

De parcă toate acestea nu ar fi fost de ajuns, analistul american Martin Armstrong a publicat recent o hartă a fluxurilor de capital la nivel global, unde România este colorată în roşu, culoare care indică ieşiri ale capitalului.

Datele sale mai arată că zona euro a devenit principala sursă a "fugii" capitalului, explicată prin scăderea încrederii în proiectul european.

Printre destinaţiile alese de investitori se regăsesc Danemarca, Suedia, Norvegia, dar şi Polonia şi Ungaria. Alte destinaţii sunt reprezentate de ţările din Asia de Sud-Est, Rusia, India, Arabia Saudită şi Noua Zeelandă.

Despre posibilele planuri ale BCE, referitoare la finalizarea programului de relaxare cantitativă, Armstrong mai scrie că sunt acum privite cu speranţa că măcar vor tempera ieşirea capitalurilor din Europa.

Toate aceste evoluţii de pe pieţele internaţionale par să fie ignorate cu desăvârşire şi într-un mod iresponsabil de autorităţile noastre guvernamentale, iar BNR va fi nevoită, în curând, să cedeze în faţa semnalelor de pe pieţe şi să majoreze puternic dobânda de politică monetară.

Nu se poate altfel, deoarece costul iresponsabilităţii guvernamentale este foarte mare întotdeauna şi este suportat mai ales de cei care cred în promisiunea cailor verzi de pe pereţi.