Guvernul american se împrumută ca în vremea crizei

În faza acută a crizei financiare globale, când s-au înregistrat falimente răsunătoare pe Wall Street şi întreaga structură financiară mondială s-a aflat la un pas de dezintegrare, guvernul american a depăşit toate recordurile istorice referitoare la volumul împrumuturilor prin emisiuni de obligaţiuni.

În T4 2008 acesta a ajuns la 569 de miliarde de dolari, de la 530 de miliarde în trimestrul precedent (vezi graficul).

Suma totală împrumutată în intervalul de trei trimestre încheiat la 31 martie 2009 a fost de 1,58 trilioane de dolari şi este justificată prin finanţarea programelor de bail-out, în special a celor destinate sectorului financiar.

Din punct de vedere al sumelor trimestriale împrumutate, T1 2010 s-a menţinut mai mulţi ani pe locul al doilea, cu 483 de miliarde de dolari, până când a fost "depăşit" în T1 2018, cu 488 de miliarde de dolari.

Comunicatul de presă de pe site-ul Trezoreriei SUA arată că valoarea finală a împrumuturilor din T1 2018 a depăşit cu 47 de miliarde prognoza din prima lună a acestui an, iar împrumuturile trimestriale din a doua jumătate a anului fiscal, care se încheie la 30 septembrie 2018, vor fi de 75 de miliarde, respectiv 273 de miliarde de dolari.

Ministrul de finanţe, Steven Mnuchin, a declarat pentru Bloomberg că nu este îngrijorat cu privire la capacitatea pieţei de a absorbi noile emisiuni masive de obligaţiuni, deoarece "este o piaţă mare, foarte robustă şi cea mai lichidă piaţă din lume".

Împrumuturile masive ale guvernului american din primul trimestru al anului curent au avut loc pe fondul unei creşteri a deficitului bugetar până la 600 de miliarde de dolari în prima jumătate a anului fiscal 2017-2018, în condiţiile în care avansul cheltuielilor a fost de trei ori mai mare decât cel al veniturilor, conform datelor de la Bloomberg.

Ultimele prognoze oficiale arată că deficitul bugetului federal va creşte până la 804 miliarde de dolari în anul fiscal curent, de la 665 miliarde în anul fiscal precedent, iar estimările de la Congressional Budget Office (CBO) arată un deficit de 1 trilion de dolari în 2020.

Toate aceste elemente, care indică o explozie necontrolată a deficitului bugetar şi datoriei publice, au determinat repoziţionarea investitorilor pe piaţă.

Datele de la Commodity Futures Trading Commission (CFTC) preluate de Bloomberg arată că numărul poziţiilor short de pe piaţa contractelor futures pentru obligaţiunile de 10 ani a atins un nivel record săptămâna trecută, pe fondul creşterii randamentului peste pragul psihologic de 3% pentru prima oară în ultimii 4 ani.

În plus, randamentul mediu real pentru investitorii în obligaţiuni guvernamentale americane a fost negativ anul trecut, în condiţiile în care randamentul mediu nominal al ultimilor 3 ani a fost de circa 1,4%, pe fondul unei rate medii anuale a inflaţiei de 1,64%, după cum mai scrie Bloomberg, care aminteşte că fenomenul s-a înregistrat ultima oară la sfârşitul anilor "70 şi începutul anilor "80.

Mai mult, pe lângă opiniile negative exprimată în presă de investitori renumiţi, precum Paul Tudor Jones, Ray Dalio sau Bill Gross, care susţin că un declin prelungit al pieţei obligaţiunilor guvernamentale americane este inevitabil, pesimismul s-a instaurat şi la nivelul marilor bănci internaţionale.

Într-un raport de piaţă de la Bank of America, preluat de Zerohedge, analistul Barnaby Martin scrie că "performanţa din acest an a obligaţiunilor guvernamentale americane a fost similară celei unui activ financiar riscant". Afirmaţia reprezintă, pur şi simplu, o "blasfemie", în condiţiile în care aceste titluri de datorie au reprezentat, timp de multe decenii, însăşi definiţia activelor financiare lipsite de risc.

Să fie de vină faptul că împrumutul masiv din T1 2018 a avut loc în absenţa unei situaţii de criză sau a unei recesiuni economice? Dacă răspunsul este afirmativ, atunci ce se poate spune despre "redresarea" economică "sustenabilă", pe fondul căreia cheltuielile bugetare cresc de trei ori mai rapid decât veniturile?

Un alt factor important al creşterii costurilor de finanţare pentru guvernul de la Washington îl reprezintă şi declinul cererii externe pentru titlurile de stat americane.

Pe baza datelor de la Federal Reserve, referitoare la obligaţiunile deţinute în custodie de banca centrală americană, Zerohedge scrie că "băncile centrale străine au vândut cele mai multe titluri de stat din ultimii doi ani".

De asemenea, Wall Street Journal arată că "investitorii străini deţin 43% din datoria guvernamentală americană, o cotă aflată în declin constant de la vârful de 55%, înregistrat în 2008", iar "atitudinea acestora este crucială în ceea ce priveşte capacitatea de finanţare a deficitului bugetar".

Analistul american Martin Armstrong a fost criticat recent de unul dintre cititorii blogului său, deoarece "ignoră deficitul bugetar de 1 trilion de dolari creat de Trump prin reducere taxelor pentru bogaţi".

După ce a prezentat datele oficiale, conform cărora deficitul mediu anual între 2009 şi 2012 a fost de circa 1,3 trilioane, Armstrong răspunde că "deficitele oricum nu contează, pentru că nimeni nu intenţionează să plătească datoria publică", însă "deficitul lui Trump va trimite bani înapoi în economie, spre deosebire de deficitele lui Obama", pe care le-a comparat cu relaxarea cantitativă, adică "programe sociale pentru bancheri, nu pentru oamenii obişnuiţi".

Oare chiar nu mai contează datoriile şi "prosperitatea" poate creşte la nesfârşit prin împrumuturi tot mai mari din contul generaţiilor viitoare, iar Donald Trump este "apostolul" care "propovăduieşte" noua realitate?