Halucinaţii electorale

În politica noastră, lipsa de conţinut poate fi înlocuită cu orice. În cazul prezidenţialelor din acest an, sunt preferate halucinogenele. Substanţele acelea care adorm sau deformează drastic cirucuitele şi condiţiile gîndirii raţionale, pentru a face posibile iluziile colorate, rupte de orice echilibre şi proporţii, dar teribil de interesante şi tentante, pe care bietul nostru creier le ia drept realităţi. Pentru el, nu există altă realitate decît cea creată de informaţiile care circulă prin reţelele neuronale şi prin celelalte medii de transmitere, de care dispune. Informaţii care, din păcate, pot fi manipulate prin intoxicaţii, de factori care scapă total puterii cognitive.

Întrebarea ar fi: de ce recurg candidaţii noştri prezidenţiali la acestă "strategie"? Prima cauză este lipsa de consecvenţă a textului constituţional, care a proiectat un preşedinte cu mandat electoral tare, obţinut în urma unui sufragiu universal, pentru ca apoi să-i definească un rol instituţional slab, mai precis cu o singură componentă mai accentuată, securitatea naţională şi politica internaţională. În rest, Preşedintele României se manifestă doar ca auxiliar în domeniile legislativ, judiciar şi executiv în care i s-au delegat atribuţii foarte limitate. În România actuală, Preşedintele nu este nici "şeful statului", cum bat din gură "prompteriştii" şi ţuţării de profesie ai spaţiului nostru mediatic, nu are autoritate asupra Guvernului, cum este cazul Preşedintelui Franţei, nu are drept de iniţiativă legislativă şi nu dispune de privilegiul dizolvării Parlamentului, ca mijloc curent de blocare a tentaţiei irepresibile a politicienilor de a recurge la aranjamentele politicianisto-parlamentare pentru a se menţine la putere, încălcînd mandatul electoral exprimat prin vot. Pentru candidaţii scrutinului prezidenţial, aceasta echivalează cu anularea oricărui discurs care are, fie şi pe departe, pretenţia de program politic! Funcţiile politice ale Preşedintelui României încetează exact cînd a intrat pe poarta Cotrocenilor. Dincolo de ea, rămîn doar funcţiile, esenţialmente, administrative. Preşedintele, desenat de actuala Constituţie a României, este doar un "servitor al Statului"! Încă şi mai direct spus, singurul program posibil al Preşedintelui României este deja scris de Constituţie şi este acelaşi pentru oricine ar ocupa funcţia respectivă, indiferent de culoare politică, opţiunile sau ideile pe care le-ar fi purtat înainte. Aceasta este, de altfel, raţiunea pentru care Constituţia prevede ca Preşedintele în funcţiune să renunţe, formal, la apartenenţa sa de partid precum şi la orice altă funcţie politică, cu care devine, prin însăşi autoritatea textului constituţional, incompatibil. Evident, unii dintre candidaţii noştri prezidenţiali nu pricep asemenea "subtilităţi", (la fel ca şi unii dintre preşedinţii pe care i-a avut deja!), iar cei care le pricep nu au cum să ţină cont de ele! Ce să spui electoratului, ca să te aleagă pe tine şi nu pe oricare dintre contra-candidaţii tăi? Că o să-ţi faci datoria cu sîrg, bună credinţă şi imparţialitate, aşa cum prevede Constituţia? E cam puţin pentru miile de ore de trăncăneală pe care le pune la dispoziţie campania oficială şi e mult prea puţin ca să te creadă cineva!!!

Al doilea motiv pentru care candidaţii noştri recurg la "opium-ul" promisiunilor şi al aşa ziselor "programe prezidenţiale" este unul mult mai banal. Nu ştiu să facă altfel, ori altceva! Imită, ca nişte papagali, circul procesului electoral specific alegerilor parlamentare, ori locale! Pentru "politicienii" noştri, asta înseamnă campanie electorală: să dai din gură şi să promiţi marea cu sarea, cîte-n lună şi-n stele şi pe fata lui Roşu Împărat de nevastă, cui o vrea să te creadă, cît e campania de lungă, cu speranţa că o să prosteşti pe cît mai mulţi dintre cei care vor băga votul în urnă.

Cel de al treilea motiv al transformării candidaţilor noştri prezidenţiali în "traficanţi" autorizaţi de halucinogene electorale, este chiar efectul intenţional al activităţii lor de campanie. Adică, asta şi vor! Să-i ameţească pe alegători, să le rupă circuitele gîndirii critice şi raţionale, să-i transforme în "visători de vise roz", ziua în amiaza mare! Ecuaţia care-i ghidează: cu cît mai gogonată minciuna, cu atît mai mare efectul halucinogen! "Ia-n" ascultaţi, boieri dumneavoastră, ce debitează dumnealor!!! Nomina odiosa sunt!

Unul zice că ne va scăpa de scandaluri, ţîvne şi controverse, că o să scoboare pacea şi armonia peste ţară, sau, mă rog, măcar între marile instituţii ale guvernării, Parlament, Guvern, Justiţie şi, respectiv, Preşedinte. Adevărat, la Cotroceni se află o sală de concerte unde s-ar putea organiza un recital continuu, chiar şi pe patru ani, cu piese de Mozart, Bach, Vivaldi, Corelli şi pe ici pe colo, pentru variaţia stilistică, puţin Chopin, Schubert sau Schumann. Undele mîngîitoare şi purtătoare de armonie s-ar revărsa peste palatul prezidenţial şi, de acolo, spre cele din Piaţa Victoriei şi Dealul Spirii, dar nu cred că ar fi suficient. Viaţa politică, cu toate controversele şi bătăliile ei, nu e făcută pentru a obţine armonie, ci eficienţă socială, decizii corecte şi oportune, rezultate vizibile şi pozitive pentru viaţa "locuitorilor cetăţii"! Despre asta, însă, nu suflă, nimeni, o vorbuliţă, măcar! Altul ne spune că o să facă curăţenie generală în bătătura clasei politice! Nu s-ar da înapoi nici să dizolve Parlamentul!!! Altul, şi el cu dizolvatul, zice că nu-l mai lasă pe Ponta nici o zi la Guvern, îl aruncă cît colo şi pune pe cine ştie el că este "băiat de băiat" şi fante de gaşcă!!! Altul o să ne industrializeze, cît ai bate din palme, de n-o să mai avem pe unde pune piciorul de atîtea "fabrici şi uzine"! Altul zice că o să remaieze învăţămîntul, sănătatea şi străzile, care vor rămîne toate, cît ai zice pîs, fără găuri şi gropi! Nu există unul dintre candidaţi care să nu fi produs o broşurică, broşuroaie, ori roman fluviu în care să ne descrie "frumuseţile patriei" aşa cum se vor întrupa ele, de îndată ce o să-l punem noi pe dumnealui pe scaunul cotrocenean!

Primul impuls sănătos este să rîdem cu gura pînă la urechi de aberaţiile debitate de candidaţii noştri prezidenţiali, ca nişte actori proşti care nu numai că nu-şi ştiu rolul, dar habar nu au cum se cheamă piesa în care au ieşit pe scenă "să joace"! Al doilea impuls, poate mai puţin natural, dar la fel de necesar, este să ne ferim să "tragem pe nas" ori să ne "injectam în venă" drogurile electorale oferite cu atîta generozitate de pretendenţii noştri oficiali la funcţia prezidenţială. Nu e sănătos şi nici în interesul nostru să ajungem la urne sub influenţa unor discursuri care au ca scop doar să ne ia minţile! Şi votul, desigur!!!