Herold, Jacques Herold

Acum două zile, exact pe 24 ianuarie, ziua Unirii Principatelor în 1859, la Paris a fost deschisă, la galeria cu legendarul nume Le Minotaure, o expoziţie Jacques Herold. Nu există absolut nicio legătură între cele două evenimente, iar faptul că Jacques Herold era român nu plasează evenimentul în vreo strategie de aniversare sau comemorare.

Nu este nicio glumă, Jacques Herold, pe numele său iniţial Herold Blumer, s-a născut la 10 octombrie 1910, la Piatra Neamţ. Copilăria şi-a petrecut-o la Galaţi iar când adolescenţa se ducea spre timpuria tinereţe a mers la şcoala de arte din Bucureşti. Prilej ideal pentru a da cu ochii şi a se implica în gândirea şi creaţia de avangardă artistică, care stăpânea atunci România. După această iniţiere pleacă în Franţa şi îşi ia numele de Jacques Herold, pornind de la numele său real şi cel al unei străzi din Paris. Ajunge repede la surrealiştii de tip Breton, cu care rămâne preţ de două decenii. Dar să nu anticipăm acest final de etapă pentru că vine războiul, al Doilea Mondial, care a pus Franţa într-o ciudată imagine. Jacques Herold se refugiază, împreună cu şi alături de alţi artişti de origine evreiască, în sudul Franţei, la Marsilia, în speranţa că americanii îi vor evacua, scăpându-i de furia criminală a naziştilor. Este celebră vila Air-Bel, unde se ascundeau aceştia, de fapt unde au trăit şi lucrat o perioadă. În acele clipe de tensionată aşteptare, artiştii şi-au împărţit cărţile. Şi le-au redesenat, fiecăruia revenindu-i câte două cărţi din Tarotul de Marsilia. Jacques Herold i-a desenat pe Lamiel, personajul lui Stendhal, şi pe marchizul De Sade, unul dintre subiectele introduse de artişti în joc. Brauner a tras la sorţi HelPne Smith şi Hegel. Pentru că în grupul de la Air- Bel era şi Victor Brauner, dar nici el şi nici Herold nu se află printre cei salvaţi de Varian Fry şi al său Emergency Rescue Committee. Acolo aştepta şi Valeriu Marcu, scriitor şi istoric născut în Bucureşti, autor al primei biografii a lui Lenin. Avea să plece, în 1940, şi să moară, peste mai puţin de doi ani, în libertate, la New York. Ca fandacsia să fie completă, Fry, americanul care derula operaţiunea complicată şi curajoasă, este reţinut de autorităţile germano-franco-vichyste. Fiind­că pe pământ era înghesuială în spaţiile de reţinere, l-au dus pe un vas ancorat în Marsilia. Americanul îşi dă imediat seama că se plimbase cu respectivul vas când traversase oceanul pentru o excursie în Grecia, pe când era student la Harvard. Nici atunci, în 1940, nu era singur pe vas, mai erau vreo 600 de oameni reţinuţi de poliţie, unii dintre ei fiind duşi direct în lagărele de concentrare. Vasul se numea ...Sinaia, era francez şi fusese construit în 1924, la Glasgow. În 1939, vasul care plimbase, de plăcere, multă lume, ducea în Mexic un grup puţin mai mic de două mii de refugiaţi republicani spanioli. Este o epopee de care încă se vorbeşte, pe vas fiind tipărit inclusiv un ziar, numit, desigur, Sinaia. Nemţii îl confiscă şi îl fac vapor spital după care, în 1944, a fost scufundat în faţa portului Marsilia, ca să blocheze eventualele atacuri dinspre mare! În 1946 a fost scos la suprafaţă. În tot acest timp ne-am întrebat de ce Sinaia? Pentru că, deşi francez, vaporul a fost botezat de regina Maria, ea alegându-i şi numele.

Chiar dacă nu am plecat, ne în­toarcem la Marsilia, în 2010, spre sfârşitul anului, pentru cea mai tare expoziţie organizată vreodată lui Jacques Herold, prima lui retrospectivă. A fost organizată la Muzeul Cantini din Marsilia, cu vreo sută de picturi şi desene, cu multe fotografii şi documente, scrisori şi ediţii preţioase ale cărţilor ilustrate de Herold. Muzeul este adăpostit de o casă de secol XVII şi poartă numele colecţionarului Jules Cantini, care l-a donat oraşului, făcându-l muzeu încă din 1936. Aici au mai fost organizate expoziţii monografice şi pentru Victor Brauner şi Oscar Dominguez, dar şi o expoziţie dedicată Jeu de Marseille, tarotul desenat de mai mulţi artişti, printre care şi cei trei de până acum. Pe cei trei, Herold, Brauner şi Dominguez, îi întâlnim, împreună, şi la vila Air-Bel dar şi la restaurantul în care, în 1928, Oscar Dominguez aruncă o sticlă spre Esteban Frances, dar un ciob îi taie ochiul lui Victor Brauner, exact cum, premonitoriu, acesta se autopictase cu un an înainte.

Expoziţia de la Muzeul Cantini din Marsilia era dedicată centenarului naşterii, în România, lui Jacques Herold, marele artist avangardist. În catalogul expoziţiei din 2010-2011,, dar şi în materialele expoziţiei curente de la celebra galerie pariziană Le Minotaure se aduc mulţumiri unui alt român, Lucian Georgescu, mai din zilele noastre. Este colecţionarul, specialistul şi comerciantul de artă care l-a întors pe Jacques Herold pe toate părţile, ne-a arătat şi nou minunatele faţete ale operei acestuia şi ni l-a adus şi în România, pe simezele Galeriei Colors Art de atunci.

Am spus, nu o dată, că Jacques Herold este un artist de muzeu, dar încă accesibil pe piaţa de artă. Creaţia sa este diversă, încercând trăiri suprarealiste în diferite tehnici, cele ale picturii, ale graficii şi gravurii, de sculptură, de obiect. A trăit toate angoasele suprarealiste şi le-a dat imagine plastică după chipul artei sale. A făcut tot felul de ecorşee, germinaţii, cristalizări şi mineralizări.

În 2012, a apărut şi un film despre Jacques Herold, realizat de regizorul Fabrice Maze, cel care a făcut filme similare şi despre Yves Tanguy, în care apare şi Herold, vorbind despre prietenul său francez cu un perfect accent românesc, despre Victor Brauner, Andre Breton, Marcel Duchamp, cel condus de Herold şi Brauner la vapor, când el pleca, scăpând de nemţi, şi ei rămâneau, salvându-se cum au putut. Există o fotografie celebră şi emoţionantă cu acest episod, cu cei doi români, un vapor mare în spate iar între oameni şi vapor un gard înalt de sârmă.

În 2014 am prezentat vânzarea, la New York, într-o licitaţie Christie's, cu 11.250 de dolari, a picturii "Les Petits et les Grandes Ailes "din 1958. La 13 noiembrie 1998, la Drouot Richelieu a fost dispersată "colecţia Jacques Herold", un lot amplu şi divers, cu pictură în ulei, grafică, schiţe, fotografii, cărţi poştale şi alte obiecte personale ale artistului, unele realizate de el, altele primite ca semn de preţuire de la giganţii săi prieteni şi apropiaţi.