Ia, neamule, memorabilia americana!

Obişnuim să glumim pe seama presupusei lipse de cultură şi istorie la americani, dar nimeni nu ştie mai bine ca ei să aprecieze fiecare strop din trecutul lor. Putem viziona şi noi tot felul de emisiuni de televiziune unde, dincolo de cele mai atrăgătoare poveşti de comerţ cu obiecte de colecţie sau chiar de artă, se face educaţie şi se predă istoria societăţii americane, cu practicile din vechime, cu momentele istorice şi cu istoria industrială a ţării. Americanii apreciază tot ce vine de la vedetele lor, de la personajele lor emblematice, în frunte cu preşedinţii ţării, şi toată creaţia populară, de la afişe naive, făcute de mână, la arta publicitară.

Uneori avem licitaţii cu aceste Americana dar le putem găsi tot timpul, la firme cu tot felul de specializări în acest domeniu. Preţurile sunt accesibile, dar ofertele sunt de-a dreptul pitoreşti. Paul Fraser Collectibles este un comerciant anglo-american foarte activ care îşi cunoaşte perfect meseria. Mă ţine la curent cu ofertele sale teribil de tentante, dar în această săptămână m-a cucerit cu prima frază din mesajul său: A deţine o piesă rară din istoria americană este un fior pe care puţini îl vor trăi. Cu 18 mii de lire sterline sau, mai exact, 23.347 de dolari americani vinde un bilet de loterie cu semnătura lui George Washington pe când era colonel. Se pare că sunt 25 cu toate, iar acesta este unul dintre cele aflate în cea mai bună stare. Loteria Mountain Road a fost lansată în 1768 pentru a finanţa drumurile din Virginia, unde se stabilise tânărul, dar foarte bogatul Washington. Cum englezii au interzis loteriile localnicilor, momentul face parte din istoria americană. Firma aminteşte că a vândut un document semnat de Washington, în 2010, cu 30 de mii de lire sterline. Cu un an înainte, o scrisoare în care primul preşedinte al SUA susţinea adoptarea Constituţiei fusese vândută cu 3,2 milioane de dolari.

Dincolo de preţuri şi valoarea de investiţie este, într-adevăr, o emoţie specială să ai un obiect ce a fost ţinut în mână de Washington, ba chiar şi semnat de el. Dar cum o fi să deţii fire de păr sau chiar şuviţe din capul lui Washington sau al succesorului său imediat, John Adams, ambele provenind din colecţia Margarettei Willoughby Pierrepont, soţia procurorului general al preşedintelui Ulysses S. Grant, Edward Pierrepont. Fiecare costă 399 de lire sterline, tot atât cât costă, separat, alte două oferte, părul preşedintelui Kennedy şi al soţiei sale, Jacqueline, despre care nu are cum să ni se spună că vin din celebra colecţie. În schimb, numele acestei irlandeze foarte inteligentă şi stăpână a timpului său apare când se vorbeşte de John Reznikoff, vestit anticar, cu o cifră de afaceri anuală de 10 milioane de dolari, din păr, timbre şi autografe, dar şi multe alte din memorabilia americana. El recunoaşte că a început colecţia dar şi afacerea cu păr celebru când a cumpărat colecţia istorică de păr alcătuită, desigur, de Margarette Pierrepont. O numeşte fără rezerve "cea mai mare colecţie din lume de păr", dar pe care nu o ştia nimeni.

Să părăsim, totuşi, această pasiune un pic macabră, mai ales că discuţia poate continua pe zone vaste, numai capul lui Napoleon băgând pe piaţă câteva vagoane de păr. Mai mult, dacă firele din părul lui Kennedy fac vreo 400 de lire sterline, un afiş din campania sa electorală costă de 10 ori mai mult, 4 mii de lire britanice. Un text dactilografiat cu un speech Kennedy când acesta era doar senator, dar cu modificările sale manuscrise, poate fi cumpărat cu 1.595 de dolari.

Fotografiile vechi se vând şi ele bine, mai ales când au semnături, texte sau ştampile. Când nu au aşa ceva, se dau cu 50 de euro. Desigur, nu în America, ci la Artmark, la licitaţia "Epoca de aur" din martie 2015. Atunci, cu acelaşi preţ de 50 de euro, preţ de pornire, s-a dat o fotografie de la Keystone Press, o "Nixon-Ceauşescu fericiţi", din august 1969, când preşedintele american a vizitat România, o imagine din 1975, cu preşedintele Gerald Ford, al SUA, jucând hora în timpul vizitei sale în România, cu cravata de pionier la gât, o alta din 1978, doar bust, cu preşedinţi din ce în ce mai trişti, cel de acum fiind Jimmy Carter.

Dar nu numai preşedinţii americani l-au vizitat pe Ceauşescu, ci şi el, comunistul cu faţă umană de atunci, a vizitat, oficial, Statele Unite. O fotografie vândută cu preţul ca de ordin de zi de 50 de euro ni-i arată, în 1970, pe Nicu şi Leana la Ford, uzina de maşini, fără legătură cu preşedintele ce avea să vină în România 5 ani mai târziu.

Trebuie să recunoaştem că în SUA, aceste obiecte sunt mult mai ieftine decât în Europa sau mai ales decât în Marea Britanie, leagănul pasiunilor de colecţionar de memorabilia şi a altora conexe. De aceea, cu vreo 8 mii de dolari încă se mai poate cumpăra, ceea ce ofertantul numeşte "cel mai celebru birou din lume". În 1880, legendara regină Victoria îi dăruieşte preşedintelui american Rutherford B. Hayes un birou de mahon, sculptat şi ornat, numit "Resolute" după nava maritimă din al cărei lemn a fost făcut. Respectiva navă nu a fost aleasă întâmplător ca din "carnea" ei să fie făcut un birou pentru liderul de la Washington, urmaş al acestuia. HMS Resolute făcea cercetări arctice când a rămas prinsă în gheţuri. Anul următor, 1855, a fost găsită şi scoasă din gheţuri de un vas american şi după încă un an a fost retrocedată englezilor, în semn de curtoazie. Iar supuşii reginei Victoria au făcut birouri din lemnul special al navei. Pentru că sunt trei astfel de mobile, biroul prezidenţial, unul mai mic, pentru doamne, dăruit de regină văduvei lui Henry Grinnell, americanul care a finanţat căutarea şi salvarea cercetătorilor britanici ai Arcticii, care folosiseră şi nava Resolute, şi o măsuţă care s-a aflat permanent în proprietatea casei regale. 23 de preşedinţi americani au stat de atunci la acest birou şi au semnat pe el documentele care le-au marcat mandatele. Există o fotografie cu preşedintele Kennedy la acest birou şi cu fiul său, regretatul John-John, jucându-se pe sub istorica masă. Truman i-a pus o placă în spaţiul central, care lăsa să se vadă picioarele, una cu stema prezidenţială. Nu ştim ce a făcut Clinton pe acolo dar este sigur că Reagan îl ridicase deja niţel, să aibă şi el loc la faimosul birou din Biroul Oval. Preţul de 7.995 de dolari ne dă de înţeles că nu este vorba chiar de mobila pe care se sprijină Trump, mai nou, ci de o extraordinar de fidelă replică, o copie adică, precum cele care deja ornează zestrea a două instituţii de tip bibliotecă memorială dedicate unor preşedinţi, "Reagan Presidential Library", din Simi Valley, şi "Richard Nixon Presidential Library", din Yorba Linda, ambele în California. De fapt, multe memorabilia, multe suveniruri de tot felul care circulă pe piaţă sunt replici contemporane al căror certificat de piaţă a fost (făcut) pierdut, ele devenind şi pure şi "originale". În acest punct al discuţiei, redactorul a făcut complice cu ochiul şi a pus punct.