Companiile preferă să cheltuiască cu relocarea până la 10.000 de euro pe angajat decât să ceară proprietarilor un upgrade al birourilor, se arată într-un comunicat al companiei de consultanţă Immpuls.
Potrivit Immpuls, costurile pe care companiile trebuie să le suporte atunci când decid să se mute în alte spaţii de birouri pot varia între 2800 euro şi 10.000 euro pe angajat. Până la opt componente sunt incluse în costurile de mutare, cel mai mic fiind reprezentat de transportul efectiv, iar cel mai mare, aproximativ o treime, find alocat pentru lucrările de construcţie şi amenajare. Chiriaşii ar putea evita aceste costuri dacă ar solicita proprietarilor un upgrade calitativ al spaţiilor de birouri, care ar ajuta şi clădirile mai vechi să rămână în circuitul de închiriere.
Alte costuri importante care contribuie la costul cheltuielilor ţin de readucerea spaţiilor la starea iniţială, agreată de obicei prin contract (9-14%), şi de achiziţia de mobilier şi echipamente noi (29-40%), se mai arată în comunicat.
"Un upgrade substanţial al clădirilor vechi cu carenţe funcţionale şi de calitate poate pleca în medie de la 50.000-150.000 euro pe etaj, echivalând cu costurile de mutare a circa 18-54 de angajaţi. Dinamica relocărilor în clădiri noi, pentru un plus de calitate şi cheltuieli mai mici, afectează în egală măsură chiriaşii şi proprietarii. Ambele părţi ar putea beneficia de o eficienţă financiară, dacă proprietarii ar investi în păstrarea chiriaşilor, asigurând astfel şi clădirilor de birouri existente un avantaj competitiv pe piaţă, în faţa noilor construcţii", a declarat Tudor Popp, Managing Partener Immpuls Real Estate Solutions.
Potrivit sursei citate, în prezent, cea mai sensibilă industrie la probleme de relocari este IT&C. Cu o cerere continuă de personal din partea companiilor, angajaţii din IT&C deţin în general o putere considerabilă de presiune, inclusiv în aspecte care ţin de mutare. Piaţa autohtonă a înregistrat o serie de cazuri în care companii de profil autohtone au pierdut între 10 şi 30% din personal, când mutările au luat în considerare doar aspectele de eficientizare a costurilor, neglijându-le, spre exemplu, pe cele de accesibilitate (mijloace de transport în comun, timp efectiv de transport).