Impasul britanic

Nu este deloc sigur că alegerile parlamentare de joi, 7 mai, din Marea Britanie, vor permite formarea unui guvern "puternic" şi stabil. Din contră, sondajele de opinie sugerează că niciunul dintre cele două "mari" partide - conservatorii şi laburiştii - nu va obţine majoritatea absolută necesară formării unui guvern, considerat de unii ca un guvern "puternic". Ori, deja după alegerile din mai 2010, Marea Britanie a fost guvernată de un guvern de coaliţie format de conservatori şi liberali. Iar situaţia s-ar putea repeta, căci nici de data aceasta conservatorii nu par să atingă majoritatea absolută.

Două sondaje date publicităţii la sfârşitul săptămânii trecute, unul realizat de Ipsos-Mori, iar celălalt de Panelbase, dau rezultate contradictorii. Astfel, după primul sondaj, conservatorii ar avea un avans de 5% faţă de laburişti, putând atinge 35% (cam tot atât cât în 2010, când obţineau 36%), pe când al doilea sondaj dă laburiştilor un avans de 2%, cu 34% din voturi (ceea ce ar fi cu 5% mai mult decât obţineau în 2010). Pe de altă parte, Partidul Liberal-Democrat va fi sancţionat din cauza coaliţiei cu conservatorii, căzând în sondaje de la 23% la 8%, în vreme ce UKIP (Partidul pentru Independenţa Regatului Unit, naţionaliştii antieuropeni conduşi de Nigel Farage) ar trece de la 3% la 17% din voturi. Dar, având în vedere sistemul electoral folosit la alegerile pentru Camera Comunelor, sistemul majoritar uninominal într-un tur (numit la noi impropriu, sistem uninominal absolut), doar partidele mari vor beneficia oarecum de scorul lor, existând posibilitatea ca nici liberalii, nici UKIP să reuşească să câştige vreun loc în Parlament, iar dacă vor reuşi nu vor avea decât câteva locuri, fără să aibă vreun impact asupra formării guvernului. Mai mult, având în vedere caracteristicile circumscripţiilor uninominale engleze, pentru laburişti ar fi suficientă o victorie cu 4-6% în faţa conservatorilor pentru a reuşi obţinerea majorităţii absolute, pe când conservatorilor le-ar fi necesare 10% pentru a reuşi să formeze un guvern majoritar. Aşa că, date fiind cifrele prezentate mai devreme privind estimările electorale, oricare va fi învingătorul, acesta va fi obligat să formeze o coaliţie de guvernare.

În aceste condiţii, formarea viitorului guvern va fi dificilă, iar probabilitatea organizării a încă unui scrutin în acest an (aşa cum a mai fost cazul în 1974) nu este exclusă. Însă, după experienţa ultimilor cinci ani, un guvern de coaliţie nu ar fi imposibil, dar pentru acesta laburiştii sunt mai bine plasaţi decât conservatorii, putând obţine sprijinul partidelor regionaliste din Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord. Unii observatori cred că o astfel de ipoteză ar duce la formarea unui guvern "slab". Dar, la o analiză mai atentă, aşa numitele guverne "slabe" nu sunt chiar atât de slabe pe cât sugerează "tradiţia". O simplă trecere în revistă a evoluţiei ratei creşterii economice în ultima jumătate de secol demonstrează că nu există nicio corelaţie directă între creşterea economică şi "forţa" guvernului existent. Mai mult chiar, nici în anii electorali creşterea medie nu variază semnificativ faţă de cei fără alegeri. Şi toate aceasta pentru că, aşa cum afirmă economistul Samuel Tombs, citat de France Press, ciclurile economice sunt mai lungi decât cele politice. Aşa că obsesiva referire la un guvern "puternic" ţine mai degrabă de strategia discursivă a partidelor decât de o evidenţă politică. Doar un exemplu: deşi a fost "slab", guvernul Cameron nu a avut dificultăţi în a imprima o politică dură de austeritate în Marea Britanie. Oricum, cu o creştere economică prognozată la 2,7% pentru anul acesta şi 2,3% pentru anul viitor, chiar şi un guvern minoritar ar putea reuşi să guverneze. Asta, cu condiţia să obţină votul de încredere al Camerei Comunelor.