Împrumutaţii în franci elveţieni ar putea primi o nouă lovitură

Împrumutaţii în franci elveţieni s-ar putea trezi cu rate la bănci şi mai mari, moneda exotică fiind în pericol să crească din nou, din cauza unui referendum pe care Partidul Popular din Elveţia îl pregăteşte pentru 30 noiembrie.

Elveţia ar urma să voteze asupra consolidării rezervelor de aur deţinute de Banca Centrală, după cum anunţă publicaţia americană The Wall Street Journal (WSJ).

Aceasta subliniază că referendumul este iniţiat de Partidul Popular Elveţian (SVP/PPS), care urmăreşte să oblige Banca Naţională a Elveţiei (SNB) să deţină, în cinci ani, cel puţin 20% din active sub formă de aur (în prezent, SNB are 8% rezerve în aur), metalul galben fiind considerat de partidul de dreapta singurul activ cu valoare reală din bilanţul instituţiei.

Analiştii din cadrul băncii Barclays din Marea Britanie consideră că, în cazul în care un astfel de referendum ar fi votat, capacitatea Băncii Centrale de impunere a pragului minim de 1,20 franci/euro s-ar reduce, întrucât o bună parte din resursele financiare ale instituţiei ar fi angajate, în fiecare an, în cumpărarea de aur. Astfel, ar fi generate noi riscuri de apreciere a francului elveţian, având în vedere creşterea economică lentă din zona euro.

În acelaşi timp, obligativitatea de menţinere a rezervelor de aur la 20% din active ar reduce semnificativ flexibilitatea decizională a SNB, mai spun analiştii citaţi.

Avocatul Gheorghe Piperea opinează că francul elveţian va creşte într-o astfel de situaţie, considerând că măsuri de acest gen pot fi adoptate oricând la nivelul Elveţiei.

Domnia sa ne-a declarat: "Un astfel de lucru se poate întâmpla de nenumărate ori. Este ceva ce ţine de hazard şi nu poate fi evitat, iar riscul merge întotdeauna către consumator. Acest fapt are efect asupra întregii economii, inclusiv asupra băncilor, în condiţiile în care cu cât se pune mai multă presiune pe consumator, cu atât cheltuielile sunt mai mari şi creditele neperformante mai multe".

Analistul economic Dragoş Cabat consideră, în schimb, că nu există şansă ca francul elveţian să se întărească, atâta vreme cât Elveţia şi-a asumat că va ţine cursul CHF/euro la un anumit nivel.

Oricare ar fi efectele unui astfel de referendum, Oana Petrescu, reprezentantul Deloitte, recomandă clienţilor care au credite în franci elveţieni să le convertească într-o altă monedă.

Domnia sa ne-a spus: "Chiar dacă se va întâmpla ca un vot pentru consolidarea rezervelor de aur deţinute de Banca Centrală Elveţiană să aibă efecte asupra cursului CHF/euro, acest lucru nu se va întâmpla atât de rapid, este nevoie de ani. Cu toate acestea, eu îi sfătuiesc pe consumatori să-şi convertească în altă monedă împrumuturile contractate în franci elveţieni".

Oana Petrescu ne-a precizat că băncile sunt deschise unui astfel de proces, întrucât urmăresc şi ele să se elibereze de aceste credite.

Recent, Laszlo Diosi, directorul general al OTP Bank, a "recomandat" clienţilor împrumutaţi în franci elveţieni să-şi păstreze creditele în această monedă, susţinând că francul elveţian va avea un curs descendent, în circa doi ani, în timp ce economia europeană se va întări: "Creditele în CHF sunt pe termen lung şi cred că de acum, când cursul este fix la 1,2 CHF/euro, potenţialul va fi mai bun când economia europeană se va îmbunătăţi. Sincer, cred că în doi ani va fi 1,35-1,4 CHF/euro. Recomand clienţilor să-şi păstreze creditele în CHF pentru că nu poate fi mai rău de atât, dar există un mare potenţial pentru îmbunătăţire".

Declaraţiile bancherului au fost aspru criticate de economiştii din piaţă, dar şi de parlamentari, care consideră că aceste afirmaţii nu ar avea nicio bază economică.

Gheorghe Piperea ne-a spus: "Domnul Laszlo Diosi se şi contrazice, pentru că a spus public că pentru OTP nu este o problemă conversia, numai că trebuie să se facă după reglementările europene, care intră în vigoare în martie 2016. Declaraţiile sunt şi în disonanţă cu apărările avocaţilor băncii, care spun că nici în 2007 şi nici acum nu poate nimeni să prevadă cursul CHF. Aşadar, declaraţia domnului Diosi este în ton cu ceea ce spuneau băncile prin 2007 - < veniţi de luaţi credite în CHF pentru că este foarte profitabil (nu spuneau pentru cine, iar oamenii au crezut că este profitabil şi de basm pentru ei) > -, dar este mult mai periculoasă acum, când s-a văzut cât de multă încredere mai au oamenii în bănci. Face rău sistemului bancar".

În contextul în care în Elveţia se întâmplă lucruri care pun în pericol stabilitatea cursului CHF/euro, declaraţiile domnului Diosi par manipulatoare, potrivit analiştilor.

Un sondaj realizat, recent, de agenţia Bloomberg pe un eşantion de 23 de economişti arată că SNB va menţine plafonul minim impus cursului de schimb franc/euro cel puţin până în anul 2016, întrucât redresarea economică din zona euro este slabă.

Banca Elveţiei a stabilit, în septembrie 2011, plafonul minim pentru cursul francului la 1,20 unităţi/euro, ca să protejeze exportatorii, să prevină deflaţia şi recesiunea. În august 2011, francul urcase la 1,008 unităţi/euro, de la un minim de 1,6828 unităţi/euro în 2007.

În luna iulie, preşedintele SNB Thomas Jordan afirma că acest plafon rămâne principalul instrument de politică monetară, în viitorul apropiat, pe fondul volatilităţii de pe pieţele financiare şi valutare.

Banca Centrală a Elveţiei a afirmat în mai multe ocazii că este pregătită să cumpere volume neliminate de euro ca să-şi impună punctul de vedere în ceea ce priveşte cursul CHF/euro.

• SNB ar trebui să cumpere câte 10% din producţia anuală mondială de aur, în fiecare din următorii cinci ani, dacă referendumul ar fi votat

În 2008, rezerva de aur a SNB era de 20%, Elveţia având, în prezent, o rezervă de aur în valoare de 500 miliarde franci elveţieni (414,4 miliarde de euro), respectiv 1.040 de tone. Această cifră a avut o creştere importantă din 2011, când SNB a introdus un prag minim de 1,20 franci/euro pentru cursul de schimb, în vederea stopării aprecierii accelerate a francului elveţian, în contextul crizei datoriilor de stat din zona euro.

În fiecare din cei cinci ani pe care i-ar avea la dispoziţie să se conformeze referendumului, în cazul în care acesta ar fi votat, SNB ar trebui să cumpere câte 10% din producţia anuală mondială de aur, respectiv 1.500 de tone, în total, după cum estimează Beat Siegenthaler, strateg la UBS, cea mai mare bancă elveţiană.

Aceste achiziţii ar avea un impactul puternic asupra preţului aurului pe termen mediu şi ar împinge în sus preţul de echilibru al metalului preţios pe termen lung, estompând efectul avut în ultimii ani de scăderea cererii.

În aceste condiţii, elveţienii vor vota cu "nu" la referendumul care ar urma să aibă loc în 30 noiembrie, estimează sursele citate.

Beat Siegenthaler spune că principalul argument al susţinătorilor iniţiativei, că aurul ar reprezenta o sursă de stabilitate pe termen lung, este invalidat de volatilitatea ridicată din ultimii ani a preţului aurului. WSJ mai arată că şi în cazul unui vot favorabil, referendumul ar trebui validat, ulterior, de o majoritate simplă a cantoanelor elveţiene, obstacol care pare imposibil de depăşit având în vedere opoziţia vehementă a Băncii Centrale şi a guvernului faţă de iniţiativă.