Înapoi spre evul mediu

Dacă va trece de votul de învestitură - şi nimic nu indică faptul că ar fi vreo problemă din acest punct de vedere - cum va arăta noul guvern Dăncilă în arhitectura instituţională a României? Care va fi relaţia acestuia cu preşedintele Iohannis, cu Parlamentul, cum se va poziţiona faţă de atât de controversatul subiect al separaţiei puterilor în stat, de lupta anti-corupţie, de protecţia drepturilor omului? Dar, mai ales, după experienţa celor două guverne precedente, cum se va relaţiona cu PSD şi mai ales cu Liviu Dragnea? Un posibil răspuns, în notă ironică, a fost dat de Kelemen Hunor, care, întrebat fiind, după întâlnirea de săptămâna trecută cu primul ministru desemnat şi şeful PSD, dacă Viorica Dăncilă se conturează ca un veritabil şef de guvern, a răspuns: "Mi-a plăcut că a răspuns la toate întrebările fără să se uite la preşedintele Dragnea". Căci relaţia politică a doamnei Dăncilă cu Liviu Dragnea este punctul cel mai sensibil al viitorului guvern. În logica mecanicii constituţionale, precedenţii doi prim miniştrii şi-au asumat prerogativele ce le reveneau încercând să-şi asume guvernarea, dar au intrat astfel în conflict cu liderul partidului şi au fost înlocuiţi. Se va comporta altfel doamna Dăncilă? Va prefera să rămână doar o simplă executantă a dispoziţiilor noului "om forte" al României?

Sunt multe semne care indică faptul că viitorul guvern va fi unul docil, chiar dacă unii miniştri au personalităţi puternice. Câteva zile după declaraţia citată mai sus, sâmbătă, la Conferinţa Tineretului Maghiar, acelaşi Kelemen Hunor întreba retoric, tot în cheie ironică, "A citit careva planul de guvernare? Ştiu că Balint (preşedintele executiv al UDMR, Porcsalmi Balint n.a.) l-a citit şi mi-a spus că arată de parcă ar fi scris în Ministerul Agriculturii, printre două beri." Dar, exceptând Introducerea, în care sunt ilustrate "realizările" primului an de guvernare, este cam acelaşi.

UDMR, ca şi grupul minorităţilor naţionale, va vota noul guvern, folosind tactica deja cunoscută a libertăţii de acţiune dată membrilor grupurilor parlamentare. Dar nu programul de guvernare este explicaţia votului de învestitură pentru guvern, ci încercarea de a găsi mijloace pentru a asigura o reală impunitate pentru aleşii de la toate nivelurile. Altfel spus, aşa numita problemă a statului de drept. Acelaşi preşedinte al UDMR declara pe 21 decembrie în legătură cu o luare de poziţie a preşedintelui Partidului Popular European (PPE), Joseph Daul, care îşi manifesta "îngrijorarea" privind viitorul statului de drept în România că independenţa justiţiei şi statul de drept nu sunt deloc afectate de legile adoptate de Parlament, ba dimpotrivă, şi "inclusiv responsabilitatea magistraţilor" va întări separaţia puterilor în stat.

Ni se propune, de fapt, să ne întoarcem în evul mediu, atunci când un judecător care ar fi condamnat pe cineva din greşeală la moarte să plătească o amendă considerabilă, să-l elibereze personal pe condamnat şi să-l sărute pe gură în faţa mulţimii. Unii ar putea crede că această epocă a apus, dar iată magistraţii sunt astăzi chemaţi să plătească.

Aparent, "responsabilitatea magistraţilor", care este cheia de boltă a noului sistem de control politic al justiţiei, ar fi o contrapartidă la independenţa de care aceştia beneficiază constituţional şi un răspuns la prejudiciile pe care le-ar putea provoca libertăţii şi onoarei individului. Dar, de fapt, în ciuda unei idei preconcepute, responsabilitatea magistraţilor există deja. Pe de o parte, aceştia răspund penal ca orice alt cetăţean, pe de altă parte, răspunderea lor civilă este indirectă, ca pentru toţi agenţii statului, şi nu poate să implice consecinţe financiare. Asta, cel puţin în ceea ce priveşte statele moderne. Dar, dacă modelul pentru reforma justiţiei este iliberala Turcie a lui Ergodan, de unde s-a preluat cuvânt cu cuvânt formula magică a "statului paralel" (chiar dacă unele idei sunt luate şi din arsenalul extremei drepte americane şi europene cu tezele privind "deep state" sau "l'etat profond" de care vorbeşte mai nou şi Marine le Pen), atunci drumul nu este către întărirea statului, ci către întărirea liderilor providenţiali.

Opinia Cititorului ( 11 )

1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 29.01.2018, 00:17)
În cazul procuroului coclet Portocală s-a văzut câtă responsabilitate a magistratului există deja.
Cu o adresă DNA, majoritatea șantajabilă din CSM a lăsat-o moartă-n păpușoi, iar procurorul securist își vede mai departe de profesia onorabilă. :)
Pârvulescule, fără securiști România era departe. Întâmplarea face că securiștii sunt foarte bine, iar România e praf. Tu știi asta, dar ceva te obligă să publici astfel de opinii. :)
2. Da spre evul mediu
(mesaj trimis de mhcrnl în data de 29.01.2018, 08:33)
Si v-om rescrie Noul Testament. Dragnea este Dumnezeu!
3. Dar daca condamnatul erai tu?
(mesaj trimis de mhcrnl în data de 29.01.2018, 08:42)
"Ni se propune, de fapt, să ne întoarcem în evul mediu, atunci când un judecător care ar fi condamnat pe cineva din greşeală la moarte să plătească o amendă considerabilă, să-l elibereze personal pe condamnat şi să-l sărute pe gură în faţa mulţimii. Unii ar putea crede că această epocă a apus, dar iată magistraţii sunt astăzi chemaţi să plătească."
Dupa ce trei ani ai fi fost penal, bagat la puscarie trei luni, si apoi declarat nevinovat, ai dori ca judecatorul si procurorul sa fie trasi la raspundere?
4. profesorul si gramatica
(mesaj trimis de giga în data de 29.01.2018, 10:24)
Hotarat lucru , pentru acest autor trebuie angajat un corector : precedenţii doi prim miniştrii (randul 14 de sus).Corect : precedenţii doi prim miniştri.
1. 4.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
  (mesaj trimis de anonim în data de 29.01.2018, 17:01)
  hai ma!!! te cheama cumva stan?
5. despre blaturi si alte intamplari
(mesaj trimis de anonim în data de 29.01.2018, 10:37)
Toti va legati de abuzurile magistratilor si e normal pentru ca au afectat vietile unor oameni nevinovati, dar de dosare trantite si la care nu s-a luat nici o masura cu procurorul si / sau judecatorul implicati, vad ca nu scrie nimeni (ex. vezi dosarul Videanu, Nicolae & comp sau cazurile in care cei "abuzati" de justitie nu au reclamat abuzul pt ca s-ar fi descoperit neglijenta, incompetenta, blatul si/sau favorizarea infractorului)
1. 5.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5)
  (mesaj trimis de anonim în data de 29.01.2018, 10:54)
  Este de la sine înțeles că scopul principal al Securității de a controla zona justiției are legătură cu protecția afacerilor mafiei securiste, și cu asigurarea protecției mafiei multinaționalelor.
  De asta din dosarul Microsoft lipsește subiectul, iar dosarul EADS este cercetat prin alte țări, nu în cea prejudiciată.
  Tupeul maifie securiste tocmai de asta este atât de drăgălaș, pe fondul protecției securiste la vedere se dedă și la abuzuri securiste staliniste în timp ce propaganda securistă, pretins deontoloagă, înfierează în cel maji abject stil comunist victimele abuzurilor.
6. fără titlu
(mesaj trimis de Cristi C în data de 29.01.2018, 12:51)
Să adresăm metafora pupatului pe gura nedreptățitului de justiția română. Și mai ales a afirmației că judecătorii răspund.... da, dacă șofează beți, dacă omoară pe cineva .... iar în privința răspunderii asupra actului de judecată să îi dăm cuvântul dnei judecător Dana Gârbovan, președinta unei asociații a judecătorilor din România.

"Inainte de a vorbi despre modificarile propuse la lege, este important de stiut ca in legea actuala exista prevederi privind raspunderea materiala a magistratilor, inteleasa ca actiunea in regres a statului impotriva magistratului pentru a recupera prejudiciul pe care l-a creat prin eroarea judiciara cauzata din rea-credinta si grava neglijenta.

Conditionarile puse, insa, in lege pentru ca persoana vatamata sa poata formula cerere de despagubiri impotriva statului (vedeti punctul 1 de mai sus), precum si termenele de prescriere a dreptului statului de a exercita actiunea in regres impotriva magistratului, au facut ca prevederile actuale din lege sa fie practic inaplicabile.
Astfel, in actuala lege, dreptul persoanei care a fost victima unei erori judiciare intr-un proces civil era restrans la situatia in care eroarea era rezultatul relei credinte sau a gravei neglijente a magistratului.

Ca atare, nu orice persoana care era victima unei erori judiciare putea cere despagubiri statului, ci numai cea care putea dovedi apriori culpa magistratului, fapt ce restrangea dreptul constitutional al persoanei in raporturile sale cu statul.
Apoi, atat termenul de prescriere al dreptului la actiune pentru repararea erorii judiciare, cat si pentru exercitarea dreptului in regres era foarte scurt, facand prevederea inaplicabila.
Din aceste motive, actualul text de lege a fost total nefunctional, trebuind a fi modificat.
Modificarile aduse in Comisie au pornit de la principiul constitutional al responsabilitatii statului fata de PERSOANELE care au suferit din cauza unor erori judiciare, principiu ce trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori."
1. 6.1.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 6)
  (mesaj trimis de Cristi C în data de 29.01.2018, 12:57)
  Să luăm apoi opinia APADOR-CH, Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului - Comisia Helsinki.
  
  "Din 2010 până acum niciun judecător sau procuror nu a plătit pentru greșelile făcute în procese sau în decizii care ulterior au atras condamnarea României la CEDO. Motivul: regulile sunt făcute astfel încât greșelile magistraților se prescriu mai repede decât judecă CEDO o cauză. Ce soluții ar fi ca să schimbăm lucrurile?"
  
  "Răspunsurile primite în 2013 şi în 2016 nu au diferit (după cum se poate vedea), concluzia fiind că în perioada 2010-2015 nu a fost formulată nicio acţiune în regres împotriva magistraţilor pentru despăgubirile plătite de stat în baza hotărârilor CEDO.
  
  CSM a motivat că nu are atribuţii legale pentru a stabili răspunderea materială a magistraţilor, ci doar pentru stabilirea răspunderii disciplinare."
  
  "Ministerul Finanţelor, care, în numele statului, este titluarul acţiunii în regres împotriva magistraţilor, a dat un răspuns mai amplu.
  În esenţă, Ministerul Finanţelor susţine că, potrivit legii, indiferent dacă este vorba de erori/abuzuri comise în dosare civile sau penale, statul nu-şi poate recupera banii plătiţi pentru erorile/abuzurile magistraţilor dacă nu există o hotărâre definitivă de sancţionare disciplinară sau de condamnare (sancţionare penală) a magistratului pentru comiterea unei abateri disciplinare sau infracţiuni constând în fapte încadrabile la exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă."
  
  "De ce nu există astfel de hotărâri privind magistraţii? Să vedem.
  A) În cazul răspunderii penale, ca să se ajungă la condamnarea magistratului pentru rea-credinţă sau gravă neglijenţă, ar trebui reţinută o infracţiune de abuz în serviciu (art. 297 cod penal) sau neglijenţă în serviciu (art. 298 cod penal), dar cu condiţia ca, până în momentul condamnării definitive, răspunderea pentru acea infracţiune să nu se fi prescris.
  Potrivit art. 154 cod penal, în cazul abuzului în serviciu, răspunderea penală se prescrie după 8 ani de la comiterea faptei, iar în cazul neglijenţei în serviciu, după 5 ani de la comiterea faptei. Dacă, reaua-credinţă/grava neglijență a magistratului rezultă/este descoperită în urma pronunţării unei hotărâri CEDO în cauza respectivă, este foarte posibil ca, în momentul rămânerii definitive a hotărârii CEDO, termenul de prescripţie de 8 ani să fie expirat sau foarte aproape de expirare, iar termenul de 5 ani este în mod sigur expirat. De ce? Pentru că, în medie, procedura judiciară pe intern durează 2-3 ani, iar la CEDO cam 5 ani (pentru obţinerea unei hotărâri CEDO definitive).
  B) În cazul răspunderii disciplinare a magistraţilor, ea se stabileşte de către CSM, iar calculele sunt şi mai simple. Exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă de către un magistrat constituie abatere disciplinară (art. 99 lit. t din Legea nr. 303/2004). Răspunderea magistraţilor pentru abaterile disciplinare se prescrie în termen de 2 ani de la data comiterii abaterii (art. 46 al. 7 din Legea nr. 317/2004 privind CSM) ). Deci, dacă, reaua-credinţă/grava neglijentă a magistratului rezultă/este descoperită în urma pronunţării unei hotărâri CEDO privind cauza respectivă, este sigur că, în momentul rămânerii definitive a hotărârii CEDO, termenul de prescripţie de 2 ani de la data săvârşirii abaterii a expirat, astfel că nu poate fi aplicată sancţiunea disciplinară. De ce? Pentru că, așa cum precizam şi mai sus, în medie, procedura judiciară pe intern durează 2-3 ani, iar la CEDO cam 5 ani, în total 7-8 ani.
  Cu alte cuvinte, răspunderea patrimonială (bănească) a magistraţilor nu funcţionează pentru că actualele reguli sunt făcute pentru ca ea să nu funcţioneze. Principalul blocaj apare din cauza prescrierii răspunderii magistratului. Dar, mai sunt și altele."
  6.2.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.1)
  (mesaj trimis de Cristi C în data de 29.01.2018, 13:05)
  Mai punem și schema tipică prin care, din cei doi ani ai termenului de prescripție, unul este câștigat de judecător care întârzie redactarea sentinței. Ce răspundere materială a magistraților? Ea nu există.
  6.3.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.2)
  (mesaj trimis de anonim în data de 29.01.2018, 14:24)
  Cristian Pârvulescu nu se împiedică de astfel de paranteze. Săptămâna viitoare mai publică un articol pe aceeași temă, cu exact aceleași argumente.
  Magistrații români sunt perfecți, atât timp cât servesc interesele statului paralel.
  Securitatea ceaușistă de asta a preluat arhiva SIPA, să-i aibă în grijă să nu greșească.