ÎNGROPAŢI SUB ZĂPADĂ, ÎNGROPAŢI SUB DATORII România, o "Costa Discordia" în derivă

După o lună de iarnă grea, cum nu a mai fost în ultima jumătate de secol, primăvara îşi arată primele semne. Dar nu şi pentru economia României.

Tăcerea preşedintelui din ultimele săptămâni ne-a arătat că lucrurile nu stau deloc bine pe frontul luptei anticriză. Nu, nu este vorba de tăcerea în faţa protestelor din Piaţa Universităţii şi din ţară, este vorba despre modul în care a ales să ignore "comunicarea" prognozelor macroeconomice înainte de publicarea rezultatelor de către Institutul Naţional de Statistică.

Datele preliminare privind evoluţia economiei din T4 2011 arată că ţara este departe de a fi "într-o formă excelentă", după cum declara Jeffrey Franks într-un interviu recent pentru "BURSA". Triumfalismul "moderat" al autorităţilor, privind succesul programului de austeritate, şi-a dovedit goliciunea încă de la mijlocul anului trecut.

Într-un articol din iunie 2011 (n.a. "Cum reintrăm în recesiune dacă nici nu am ieşit?", BURSA, 27.06.2011), arătam că ieşirea din recesiune este iluzorie, în condiţiile în care creşterea stocurilor distorsionează puternic indicatorii creşterii economice.

Atunci am lansat şi o prognoză "optimistă": "Menţinerea tendinţelor actuale indică, într-un scenariu favorabil, un prim trimestru negativ în T4 2011 şi confirmarea recesiunii după T1 2012". Datele preliminare de la INS au confirmat această prog-noză, iar publicarea primelor estimări sectoriale, în 6 martie 2012, ne va arăta cât de bine mai funcţionează motoarele economiei.

Deocamdată, datele pentru decembrie 2011 arată că industria s-a gripat, înregistrând o scădere lunară de 16,9%, conform datelor neajustate pentru sezonalitate, şi o scădere trimestrială de 16%, după un avans de 5,1% în T3 2011.

Scăderea trimestrială a PIB-ului cu 0,2% ascunde, aproape sigur, o nouă creştere a stocurilor. După primele trei trimestre din 2011, creşterea netă a fost de 23,7 miliarde de lei (vezi grafic), faţă de 19,1 miliarde pentru întreg anul 2010. Şi în termeni reali, stocurile au fost aproape de trei ori mai mari decât cele din întreg anul 2010. (vezi grafic)

În manualul privind metodologia de calcul a Produsului Intern Brut, de la Bureau of Economic Analysis, se precizează că stocurile reprezintă una dintre cele mai volatile componente ale acestuia, iar creşterile accelerate ale stocurilor pot indica o reducere viitoare a producţiei.

BEA defineşte şi structura stocurilor, alcătuită din produse finite, produse aflate în procesul de producţie şi materii prime sau materiale achiziţionate de la furnizori.

Indiferent în ce stadiu al producţiei se află stocurile din economia noastră, în trimestrele următoare vom asista la o corecţie severă a acestora, iar efectul negativ asupra PIB-ului va fi major.

În acest context extrem de nefavorabil, ultimul lucru de care aveam nevoie era o dezlănţuire a iernii, care să ne îngroape sub nămeţi şi să oprească transporturile. Dar şi aici există un punct de vedere "optimist": Guvernul şi Banca Naţională îl vor condamna fără milă pe acest "suspect de serviciu", care le acoperă, din nou, incompetenţa.

Iar dacă stratul de zăpadă nu este de ajuns pentru această acoperire, Fondul Monetar Internaţional este gata să ne "ajute". Deschiderea pe care o manifestă FMI faţă de propunerea măririi salariilor bugetarilor şi a pensiilor arată că Fondul este gata să pună mâna pe bidinea pentru a contribui la învigorarea culorilor din ţara lui Potemkin.

Nu mai contează că o astfel de creştere este nesustenabilă, fără o creştere iniţială a salariilor din mediul privat, iar acesta nu poate să le crească fiind în continuare sufocat de datorii, taxe şi reglementări aberante. În anul electoral 2012 important este un singur lucru: alegerile democratice trebuie să producă un "rezultat" obedient, care să convingă populaţia că nu există o bucurie mai mare decât plata datoriilor acumulate de autorităţi în numele unei prosperităţi iluzorii.

Un prim pas a fost făcut deja. Guvernul a anunţat că ne-am încadrat în ţinta de deficit bugetar pentru 2011, fără a intra prea mult în detalii. Dar...

Încadrarea deficitului bugetar în ţinta convenită cu FMI s-a realizat doar în condiţiile neincluderii în capitolele de cheltuieli bugetare a arieratelor. Conform raportului de supraveghere al FMI din ianuarie 2012, până la sfârşitul T3 2011 valoarea arieratelor a ajuns la 24,6 miliarde de lei, din care arierate de 3,6 miliarde au fost "descoperite" doar la ultima misiune de supraveghere. Adăugându-le deficitului bugetar oficial se ajunge la un deficit de 8,8% din PIB-ul nominal estimat pentru 2011. Formă excelentă a economiei, într-adevăr!

În condiţiile în care şi economia Europei se află într-o "formă" la fel de bună, pe fondul unui impact negativ al comerţului exterior inclusiv pentru Germania, cum vom avea creştere economică în 2012?

Acest mister trebuie explicat de noul guvern şi de Banca Naţională, care tocmai a apăsat puternic pe acceleraţia tiparniţei, descoperind, în acelaşi timp, şi efectele nocive ale fiscalităţii incoerente asupra me-diului de afaceri.

Din păcate, această "descoperire" a oficialilor BNR vine mult prea târziu, mai ales în condiţiile în care aveau la îndemână independenţa instituţională şi o serie de instrumente de politică monetară care să prevină actuala situaţie dezastruoasă a economiei şi a actului de "guvernare".

Tardive sunt şi lamentaţiile Guvernatorul Isărescu, privind scăderea dramatică a investiţiilor străine din ultimii ani. Într-un studiu recent de la FMI (n.a. "Capital Inflows, Exchange Rate Flexibility, and Credit Booms", Working Paper No. 12/41, Februarie 2012), se arată că rigiditatea ratelor de schimb valutare este asociată cu o pondere ridicată a creditului în valută în totalul creditului dintr-o economie: "Intrările masive de capital străin permit băncilor să creas-că portofoliile de credite, iar acestea vor încerca să evite deze-chilibrele valutare din bilanţuri prin creditarea în valută".

Autorii (n.a. Nicolas Magud, Carmen Reinhart şi Esteban Vesperoni) au realizat studiul şi pe baza datelor din România din perioada 1999 - 2008, iar concluziile lor reprezintă o condamnare puternică nu doar a politicii de curs a BNR: "Concluziile noastre sugerează că ţările cu un regim valutar mai puţin flexibil beneficiază cel mai mult de pe urma reglementărilor care reduc motivaţia băncilor de a apela la finanţări externe şi la creditele în valută; aceste regelementări includ nivelul rezervelor minime pentru creditele în valută, cerinţe de lichiditate specifice fiecărei valute şi cerinţe mai ridicate de capital pentru creditele în valută".

Niciuna dintre aceste recomandări nu s-a regăsit la nivelul politicilor Băncii Naţionale în perioada de creştere explozivă a creditării, iar odată cu euforia creşterii pe datorie s-a risipit şi mitul atracţiei irezistibile a economiei naţionale pentru investitorii străini.

Acum Guvernatorul BNR ne spune că "a câştiga încrederea investitorilor este o treabă grea" şi nu este pertinentă ideea unei schimbări totale, a unei noi revoluţii, "soluţia pentru crearea unui cerc virtuos fiind paşii mici şi consecvenţa", după cum scriu agenţiile de presă. "Nu se poate să fie revuluţie... Câtă vreme sunt ai noştri la putere, cine să stea să facă revuluţie?", declara şi Conu Leonida în mahalaua lui prăfuită.

Din păcate pentru autorităţile noastre, timpul paşilor mici a trecut de mult. Reconstrucţia nu se mai poa-te face în cadrul unei structuri instituţionale, monetare şi fiscale similare celei care a condus la prăbuşirea sis-temului anterior. Acum nu mai sunt suficiente reduceri simbolice de taxe şi impozite, iar conceptul de investiţie publică trebuie desfiinţat complet, pentru că nu face decât să alimenteze iluzii deşarte.

Revoluţia de care avem nevoie este aceea a libertăţii economice, într-un cadru instituţional care să nu mai permită statului confiscarea cu impunitate a roadelor muncii, atât prin taxarea directă abuzivă cât şi prin scăderea constantă a puterii de cumpărare a monedei.

Să fie şi libertatea economică tot o iluzie îndepărtată? Să sperăm că nu, să sperăm că mai avem doar puţin până când se vor fi "copt" condiţiile care să permită un nou început pentru România.

Altfel, vom rămâne doar o economie în derivă care, atunci când va eşua, va fi "salvată" asemeni Greciei.

Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.