INTERVIU EXPLOZIV: DINU SOLOJAN ADUCE ACUZE GRAVE LA ADRESA SERVICIILOR DE INFORMAŢII AUTOHTONE: "Fraudele SRI par să le întreacă pe cele ale SIE"

Reporter: Aţi transmis, în luna februarie 2015, Comisiei pentru Cercetarea Abuzurilor, Combaterea Corupţiei şi Petiţii din cadrul Senatului României şi Camerei Deputaţilor o petiţie în care aţi sesizat "maniera superficială şi dezinteresată" în care Comisia SIE şi-a exercitat atribuţiile ce-i revin, urmare a unei adrese înaintată de Transcarpat Sportours International cu privire la "acţiunile abuzive şi nelegale ale unor angajaţi ai Serviciului de Informaţii Externe (SIE), prin care au fost prejudiciate interesele comerciale legitime ale subscrisei (n.r.Transcarpat Sportours International), au fost afectate mecanismele pieţei libere, au fost cheltuite ineficient fonduri publice şi într-un mod contrar legislaţiei achiziţiilor publice şi au fost achiziţionate produse la preţuri supraevaluate şi din surse cu o bonitate incertă".

Aţi reclamat în petiţie şi "maniera superficială şi dezinteresată în care Comisia SIE îşi exercită atribuţiile ce îi revin", în cazul sesizat de dumneavoastră.

Cum comentaţi răspunsurile pe care le-aţi primit până acum de la comisiile parlamentare?

Dinu Solojan: Pînă acum am primit răspunsuri doar de la Comisia de abuzuri din Senat, condusă de domnul Gheorghe Flutur.

Aceasta a evitat, însă, să îşi exercite atribuţiunile şi să analizeze petiţia, afirmând că nu are mijloace/pârghii legale să determine Comisia SIE să îşi exercite atribuţiile.

Aştept răspunsul Comisiei de abuzuri din Camera Deputaţilor, care pare mai dispusă să pună în practică noţiunea de control parlamentar asupra activităţii serviciilor de informaţii, având în vedere că a pus în discuţia Biroului Permanent petiţia noastră.

Reporter: Care este raţiunea pentru care angajaţi ai SIE v-ar fi prejudiciat interesele comerciale?

Dinu Solojan: Aspectele sunt multiple şi îşi au rădăcini în structura sistemului instituţional clientelar. SIE nu este singura instituţie care procedează în această manieră, dar acesta a dat o dimensiune externă tarelor sistemului.

Eu nu am acceptat să îmi desfăşor activitatea după alte reguli decât cele legale, nu am avut nici simpatii şi nici antipatii faţă de instituţii sau persoane din aceste instituţii. Am considerat că banul public trebuie cheltuit măsurat şi pe produse de calitate, de aceea m-am străduit să conving cele mai renumite firme producătoare din domeniu să se intereseze de piaţa românească. Alte companii au fost interesate doar de profit şi sistemul a acceptat, mulţi ani, produse de calitate îndoielnică.

Nu am acceptat ca procedurile de atribuire să fie "aranjate" prin intervenţia comisiilor de evaluare, care, în multe cazuri, evaluează inegal, astfel putând favoriza unii participanţi. Există, din păcate, unele exemple incredibile chiar în acest moment.

La începuturile activităţii mele în acest domeniu şi mult timp după aceea am fost deseori întrebat de către diverse persoane din cadrul tuturor instituţiilor cu care am încheiat contracte "ce trecut am în sistem", ca o confirmare tacită că accesul la colaborarea pe linie comercială cu "instituţiile din sistem" este, oarecum, rezervată unor "aleşi".

Consider că neapartenenţa mea ex-profesională la "sistem" a făcut să se poată manifesta aceste abuzuri împotriva activităţii mele. Din păcate, anii de activitate mi-au confirmat aplicabilitatea proverbului "Corb la corb nu-şi scoate ochii".

Revenind la întrebare: la un moment dat, am fost obligat să învederez conducerii Direcţiei de Logistică din SIE anumite abateri de la lege, moment din care nu am mai fost invitat la proceduri de achiziţie. Este de notorietate că banul public se risipeşte într-un mod scandalos, unele contracte distribuindu-se după simpatii, nu după performanţă. Lipsa de control efectiv asupra activităţii serviciilor de informaţii - operativ, financiar, de legalitate şi constituţionalitate - a făcut ca acestea să acţioneze după bunul plac, nu după lege.

Reporter: În petiţie afirmaţi că, în intervalul 2006-2009, aţi derulat contracte cu SIE pentru mai multe categorii de produse, reprezentative din punct de vedere al complexităţii. Spuneţi, de asemenea, că toate contractele au fost îndeplinite corespunzător.

Aţi primit, oficial, din partea SIE vreo reclamaţie cu privire la derularea acestor contracte? De ce credeţi că problemele pe care le-aţi întâmpinat la licitaţii au început în 2009?

Dinu Solojan: Nu a existat niciodată vreo reclamaţie referitoare la derularea contractelor. În schimb, începînd cu anul 2009, în SIE au început să se manifeste interese personale ale conducerii serviciului în legătură cu banii ce se vehiculau în achiziţiile publice derulate transparent. Totodată, 2009 a fost anul în care compania mea a obţinut multe contracte semnificative ca grad de complexitate la celelalte instituţii armate ale României, derulate prin proceduri concurenţiale şi transparente, iar anumiţi concurenţi de pe piaţă au văzut că "micile aranjamente" din care făceau parte nu mai dau roade, motiv pentru care cred că s-au arătat nemulţumiţi în anumite cercuri, adică acolo unde aveau simpatii, iar "prietenii" s-au simţit obligaţi să facă ceva, în sensul vicierii procedurilor de achiziţii prin acţiuni îndreptate împotriva companiei mele şi a celor pe care le reprezentăm în România.

Reporter: Care este valoarea contractelor pe care le-aţi derulat până acum pentru instituţiile armate ale statului român? Cu ce produse le-aţi înzestrat?

Dinu Solojan: Valoarea contractelor este greu de precizat şi nu este relevantă, având în vedere diversele tipuri de contracte pe care le-am derulat. Piaţa românească este, din păcate, una mică. Necesităţile reale şi potenţialul pieţei ar fi unele suficient de interesante din punct de vedere economic pentru orice companie de profil, românească sau din străinătate, dar fondurile şi bugetele la nivelul tuturor instituţiilor sunt ineficient şi inegal distribuite, parte din achiziţii derulându-se fără aplicarea reală a prevederilor legale în materie.

Compania mea este specializată pe elementele esenţiale ale dotării pentru lupta armată - armele mici de tipul pistoalelor semiautomate, pistoalelor automate (sub-machine gun), puştilor de asalt şi sistemelor sniper - şi pe muniţiile corespunzătoare, echipamentele optice şi opto-electronice speciale şi sistemele de antrenament. În toate aceste segmente de piaţă lucrăm cu unii dintre cei mai prestigioşi fabricanţi din lume şi am promovat întotdeauna calitatea înaltă a produselor şi a serviciilor.

Reporter: Aveţi dovezi potrivit cărora "Direcţia de Logistică din SIE i-a recomandat firmei de construcţii să caute o sursă alternativă pentru sistemele respective şi să renunţe la colaborarea cu subscrisa (n.r. Transcarpat Sportours)"?

Sau vă bazaţi doar pe declaraţiile oficialilor firmei de construcţii? Pot fi schimbate "regulile jocului" după organizarea unei licitaţii (înţeleg că firma de construcţii în cauză a fost declarată câştigătoare, iar dvs. eraţi subcontractori)?

Dinu Solojan: Am purtat discuţii telefonice cu mai mulţi angajaţi ai direcţiei de logistică, aceştia mi-au confirmat că a fost luată această decizie, fără să explice de ce. Totodată, nu am putut să obţin o întrevedere oficială cu aceştia, deoarece mi-au spus că nu au permisiunea să mă primească în audienţă.

În mod evident, regulile jocului nu pot fi schimbate nici în timpul şi nici după derularea unei proceduri de achiziţie, dar cine controlează serviciile?

Trebuie însă menţionat că, în ceea ce priveşte gama de produse pe care compania mea le comercializează, SIE este un client important, dar valorile contractelor nu sunt mari. Însă maniera de acţiune a fost cea mai deranjantă: să îi contacteze pe partenerii mei comerciali tradiţionali şi să le impună acestora să nu lucreze cu mine dacă vor să se cumpere ceva de la ei, adică o încălcare flagrantă a limitelor legale ale activităţii SIE, reprezintă o intervenţie nepermisă pe piaţă liberă. Această manieră incalificabilă de acţiune a instituţiei m-a determinat să sesizez Comisia de control.

Desigur, pentru mine există şi o latură pozitivă a acestor acţiuni neconstituţionale ale SIE, şi anume că a confirmat implicit că produsele promovate de compania mea servesc cel mai bine nevoilor operaţionale ale Serviciului. Faptul că, din motive absolut ieşite din comun, dânşii nu vor ca eu să înregistrez venituri de pe urma acestor tranzacţii nu face decît să le pericliteze poziţia.

Regretabil este că şi SRI a abandonat calea legalităţii şi s-a angrenat în fraude care par să le întreacă pe cele de la SIE.

Reporter: Oficialii SIE v-au cerut vreodată mită în bani sau bunuri?

Dinu Solojan: Nu direct, îmi cunoşteau foarte bine activitatea bazată pe respectul pentru lege, dar pot să spun că am fost testat şi evaluat cu privire la "disponibilitatea" de a mă lăsa angrenat în astfel de practici.

Reporter: Aţi dat în judecată SIE sau ofiţeri ai SIE pentru prejudicierea imaginii în faţă partenerilor?

Dinu Solojan: Nu încă. Strategia noastră de remediere a acestei situaţii nelegale cuprinde mai multe mijloace de acţiune prevăzute de lege, ordonate în funcţie de proceduri şi priorităţi.

Am oferit celor în cauză toate ocaziile posibile de remediere a acestor acţiuni abuzive prin invitare la dialog, prin manifestarea unei atitudini cooperante - deşi nu eram eu cel care încălcase legea şi moralitatea -, însă mijloacele de mediere pe care le-am aplicat nu au avut răspunsul scontat.

Interesant este că ultima comunicare oficială venită de la SIE, deşi nu aborda tema căilor de atac, conţine o frază în care mi se explică faptul că nu aş putea să îi acţionez în instanţă, ceea ce reprezintă o încercare de descurajare a recursului la justiţie, dar şi expresia unor temeri.

Reporter: Aţi cerut din partea SIE o explicaţie cu privire la declaraţiile agenţilor privind discreditarea firmei dumneavoastră în faţa partenerilor?

Dinu Solojan: Da, drept răspuns mi s-a comunicat fraza standard folosită în România de către instituţiile publice atunci cînd culpa lor este de domeniul evidenţei: "nu putem nici să confirmăm, nici să infirmăm".

Urmare a insistenţelor mele şi a faptului că partenerii de afaceri mi-au confirmat corespondenţa purtată cu SIE, unde figurau numele şi datele de contact ale ofiţerilor, răspunsul instituţiei a fost că "poate nu sunt reale". Esenţial este că SIE ştie că totul este real.

Reporter: Cum au reacţionat partenerii din străinătate la astfel de acuzaţii? Au încetat colaborarea cu dumneavoastră sau au continuat-o?

Dinu Solojan: În ultimii 6 ani de când aceste acţiuni anticonstituţionale şi antiromâneşti continuă, câţiva parteneri comerciali externi au cedat presiunilor şi au decis suspendarea relaţiilor cu mine, unii pentru perioade limitate, alţii revenind rapid asupra deciziei. Este lesne de înţeles că au existat prejudicii imediate şi pe termen lung, litigii etc.

Cred că renunţarea acestor parteneri comerciali la colaborarea cu mine s-a produs mai mult datorită numelui rezonant al instituţiei, companiile fiind abordate de la un nivel care oferea, aparent, o impresie de legalitate a acţiunilor. Totodată, datorită unor interpretări eronate ale situaţiei pieţei din România, unde credeau că există o achiziţie centralizată de echipament militar, deci s-au lăsat induşi în eroare de o posibilă prezenţă mai mare pe piaţă prin intermediul unei structuri guvernamentale.

Cei mai mulţi au fost păcăliţi, deoarece nici SIE nu a cumpărat de la ei, nici noi nu am mai continuat colaborarea cu ei.

Într-un domeniu de nişă şi foarte specializat ca acesta, unde seriozitatea şi eligibilitatea partenerilor comerciali sunt elemente foarte importante, intervenţiile de acest gen ale unei instituţii care poartă emblema ţării de reşedinţă a partenerului determină o confuzie a companiilor străine, care nu întîrzie să se întoarcă împotriva României, decredibilizând ideea de piaţă liberă şi de economie democratică.

Majoritatea partenerilor mei comerciali, însă, nu a considerat nici pe departe necesară întreruperea relaţiilor comerciale cu mine ca urmare a intervenţiei directe a SIE, portofoliul şi cartea de vizită profesională a companiei mele find mult prea solide.

Reporter: Este Transcarpat Sportours International furnizor agreat în sistemul militar din România?

Dinu Solojan: Pot spune că Transcarpat este compania privată care are cele mai multe agrementări legale pentru comerţul cu arme şi muniţii din România, ceea ce iarăşi deranjează. Atât compania în sine, cât şi personalul deţin toate autorizările şi atestatele care există în România în legătură cu comercializarea de arme şi muniţii.

O chestiune total de neînţeles din activitatea SIE şi, mai nou, a SRI este că, pentru firmele favorite, simpatice, ele fac rabat de la lege şi în ceea ce priveşte autorizările necesare pentru derularea în totală legalitate a acestor operaţiuni. Deşi este nevoie de autorizări specifice clar menţionate în lege, serviciile au făcut presiuni asupra autorităţilor competente să emită astfel de autorizări, astfel încât acestea să manifeste toleranţă şi inacţiune în ceea ce priveşte controlul şi tragerea la răspundere a faptelor cu caracter de infracţiune reprezentate de comerţul neautorizat cu arme şi muniţii.

Deci, pentru a favoriza anumite firme, unii dintre paznicii legalităţii în România - să nu uităm că operaţiunile fără drept sau în alte condiţii decât cele ale legii pot constitui ameninţări la adresa siguranţei naţionale - închid ochii la prevederile legii.

Reporter: Aveţi dovezi potrivit cărora SIE ar depozita bani pentru perioade lungi de timp în conturile companiilor private străine? Aveţi cunoştinţă că mai există şi astfel de companii, în afară de cea americană pe care o menţionaţi în petiţie?

Dinu Solojan: Nu am dovezi referitor la alte companii, există însă indicii că aceasta ar putea fi o metodă utilizată şi cu alte companii.

Reporter: În petiţie mai spuneţi: "Negocierea preţurilor finale cu subscrisa s-a făcut într-un mod ostentativ, chiar cu demonstraţii de forţă din partea angajaţilor SIE, manieră care nu poate fi aplicată în relaţia cu o companie străină". Ce înseamnă, mai precis, "demonstraţii de forţă din partea angajaţilor SIE"?

Dinu Solojan: O manieră foarte agresivă de negociere, lipsită de argumente concrete - nivel de preţ al produsului, cost al transportului special -, bazată foarte mult pe replici de genul "ştim că preţul produsului este mai mic", trebuie să accepţi nivelul de profit pe care ţi-l indicăm noi" etc.

Reporter: Afirmaţi, în petiţie, că oficialii SIE au transmis că vor procura accesorii "din surse alternative". Potrivit documentului transmis, susţineţi că "această sintagma înseamnă, cel mai probabil, din surse neautorizate să le re-exporte, cu încălcarea flagrantă a regimurilor de control al produselor. Este incredibil cum această instituţie acceptă să încalce legile internaţionale şi pe cele naţionale, expunând România riscurilor unor sancţiuni internaţionale".

Aţi sesizat alte organe ale statului român, respectiv CSAT, sau instituţii europene despre aceste acuzaţii? Dacă da, care a fost răspunsul?

Dinu Solojan: În ceea ce priveşte re-exporturile neautorizate, sesizările cele mai eficiente se fac la autorităţile din ţările de origine ale produselor. Sunt eficiente, deoarece decredibilizează SIE şi obligă statul român, care permite astfel de practici, să ia măsuri pentru remedierea lor.

Prin intermediul partenerilor străini care s-au simţit lezaţi de insistenţele SIE şi de abordarea neconformă practicilor comerciale internaţionale, există astfel de sesizări.

Reporter: Acuzaţiile dumeavoastră privind implicarea SIE în "direcţionarea activităţilor comerciale ale unor entităţi de drept privat, române şi străine" sunt extrem de grave. De ce ar avea SIE interes că alţi operatori economici să realizeze câştiguri şi pe ce criterii îi selectează?

Dinu Solojan: Eu nu văd alte explicaţii decât interesele personale ale conducerii SIE şi ale unor angajaţi obedienţi. De asemenea, dorinţa de a exercita un control al pieţei, tot din motive oculte. Este o atitudine îndreptată împotriva capitalului românesc şi împotriva calităţii actului de comerţ cu produse militare. SIE ar trebui să fie interesat de calitatea produselor şi de a obţine preţuri corecte, printr-o competiţie transparentă, nu de cine le livrează. SIE îşi selectează furnizorii pe criterii de simpatie personală, nu pe criterii de eficienţă economică. Este dispus să cheltuiască sume necontrolabile, care grevează preţul real de achiziţie al produsului şi generează aspecte contabile artificiale.

Reporter: Ce v-a făcut să aveţi suspiciunea că SIE se răfuieşte prin firma dumneavoastră cu celelalte servicii de informaţii?

Dinu Solojan: Nu doar cu celelalte servicii, ci şi cu alte instituţii.

Problema esenţială este că serviciile de informaţii se consideră elite absolute. Desigur, ele sunt elite, dar în ceea ce priveşte culegerea de informaţii, nu neapărat în ceea ce priveşte intervenţia armată. Tendinţa firească în culegerea de informaţii este ca aceasta să depindă din ce în ce mai mult de tehnologii şi mai puţin de factorul uman. În schimb, confruntarea armată a rămas o chestiune de factor uman, dublată de calitatea armelor utilizate. Deci, nu se poate spune că un luptător din serviciile de informaţii este mai bine pregătit decât un luptător din echipele de intervenţie ale poliţiei sau jandarmeriei sau din forţele pentru operaţii speciale ale armatei, deşi serviciile încearcă să acrediteze acest lucru. Trebuie să avem în vedere câte misiuni cu grad ridicat de risc au unităţile de intervenţie ale poliţiei sau jandarmeriei şi câte au cei din servicii. Există materiale de specialitate foarte recente care confirmă cele afirmate mai sus.

Văzând că alte structuri armate ale statului român cumpără armament şi munţii de ultimă generaţie şi cu performanţe uluitoare şi că în procedurile concurenţiale şi transparente, derulate după lege, compania noastră are cele mai mari şanse de a câştiga aceste contracte, serviciile s-au simţit lezate în pretinsa lor superioritate faţă de poliţie, jandarmerie sau armată. Au intervenit astfel încât unele contracte să fie întârziate, prin tergiversarea emiterii de către instituţia abilitată a licenţelor de import de produse militare.

Grav este faptul că entităţi ale statului român creează dificultăţi altor entităţi ale statului român, într-o luptă absurdă pentru supremaţia influenţei instituţionale, de cele mai multe ori exercitată în mod ocult. În tot acest timp, ele clamează apărarea interesului naţional.

Reporter: Ce şanse de câştig credeţi că aveţi în această luptă, în condiţiile în care activităţile SIE sunt secrete, iar organele se pot prevala de acest fapt ca să nu vă răspundă?

Dinu Solojan: Conform legii, doar activităţile operative pe linia informaţiilor au caracter secret. Activităţile de achiziţie de arme şi munţii nu sunt secrete prin efectul acquis-ului comunitar, pe care serviciile pretind că îl respectă. Mai mult, a "trece la secret" o activitate care s-a derulat şi nu a fost secretă înseamnă că se recunoaşte că există o vină a instituţiei şi nu se vrea a fi descoperită. Dovezile mele ţin de corespondenţă purtată cu firmele străine, care nu a fost şi nu poate fi clasificată, deoarece achiziţiile făcute de SIE nu au fost clasificate.

Reporter: Aţi contestat amenda de la Consiliul Concurenţei?

Dinu Solojan: Decizia de sancţionare a fost atacată în instanţă imediat după comunicarea ei, adică în decembrie 2013. Investigaţia a durat 4 ani, interval în care nu s-a adus nici măcar o singură dovadă care să fondeze acuzaţiile. Practic, amendarea a fost antepronunţată din ziua în care s-a declanşat investigaţia Consiliului Concurenţei. Sunt mai multe chestiuni relevante ce privesc abuzurile comise de Consiliul Concurenţei în investigaţie şi în decizie, inclusiv modul în care a fost impusă executarea amenzii, care acum ies la iveală în mod cert. Există date noi, care arată că s-a acţionat la comandă, motivul fiind protejarea intereselor unor firme concurente, care aveau înţelegeri anticoncurenţiale dovedite de noi şi care nu sunt investigate nici astăzi.

Asupra companiei mele s-au putut exercita măsuri nelegale, în contextul pretinsului stat de drept şi al domniei legii.

Reporter: Vă mulţumim!