English
Cunoaşterea realităţii pune serioase probleme de percepţie. Când vorbim despre o realitate economică, socială sau politică, despre ce vorbim? Lucrurile au devenit cu atât mai complicate cu cât atât noţiunea "realitate", cât şi cuvântul care o desenează au cunoscut un proces de depreciere constantă. O "realitate" este opusă alteia, în mod constant. Şi totul pleacă de la un stereotip statistic conform căruia "realitatea" este dată de evidenţa numerică a faptelor. Doar că faptele pot fi manipulate numeric în diferite forme, pot fi clasificate, pot fi comentate. Deşi aceasta este o evidenţă pentru cei ce lucrează cu date economice sau sociale, rezultatele cercetărilor lor sunt prezentate ca o reflectare a "realităţii". Din acest punct începe dezbaterea pentru "fabricarea" realităţii. Altfel spus, hora începe să se învârtească.
Unul din cei mai cunoscuţi spin doctors americani, Lee Atwater, consultant politic al preşedinţilor Ronald Reagan şi George Bush senior, preşedinte al Partidului Republican între 1988 şi 1990, supranumit de adversarii săi democraţi - datorită strategiei sale de a repeta la infinit aceeaşi temă până când publicul o prelua - the boogieman (i s-a "dedicat" în 2008 chiar un documentar: Boogie Man: The Lee Atwater Story), a explicat sintetic acest "concept" al "realităţii": "spin this afterward" (o întoarcem după aceea). După aceea, adică după ce lucrurile s-au întâmplat, atunci când începe dezbaterea publică. Iar cel ce "câştigă" dezbaterea publică defineşte "realitatea". Puţin contează că această "realitate" nu este decât un fapt al propagandei.
La propagandă, numită pudic marketing politic pentru a o diferenţia de învechita propagandă totalitară, pare să se reducă aproape toată dezbaterea mediatică cotidiană. Presa, şi nu doar cea televizuală, ci şi cea virtuală, la noi sau de aiurea, face şi desface zilnic "realitatea". Mai întâi, schimbă ordinea priorităţilor punând faptul divers pe primul plan şi ridicându-l la statutul de evidenţă statistică. Aşa se întâmplă, de exemplu, cu aşa numitul "caz Udrea", aşa cum s-a întâmplat cu un alt scandal celebru, "cazul DSK". Un fapt divers este transformat într-un serial melodramatic privind suişurile şi coborâşurile Puterii, acoperindu-se, în acelaşi timp, esenţialul. Acum este criza politică românească, atunci era criza economică mondială. Mai apoi, se urmăreşte impunerea unei viziuni dominante: fabricarea "realităţii". Cam aşa cum se întâmplă acum cu aşa-zisa confruntare dintre Grecia şi Europa. O autentică campanie de spinning, de răsucire a firelor într-o ţesătură, a început după ce Grecia şi UE (via Eurogrup) au ajuns la un acord privind prelungirea cu încă 4 luni a asistenţei financiare pentru Atena. De la buletinele de ştiri ale agenţiilor de presă la informaţiile difuzate pe reţele sociale s-a încercat transformarea unui compromis de moment, util ambelor părţi, într-un eşec. În esenţă, ar fi vorba de un eşec al Greciei, al lui Tsipras, al lui Varoufakis, Syrizei, al celor care critică austeritatea.
Odată ce acordurile s-au încheiat, a început o dezbatere privind interpretarea acestora, iar această "confruntare" nu vizează nici elucidarea complicatei probleme a datoriei greceşti, nici a creditului politic de care ar putea beneficia Syriza în faţa opiniei publice europene, ci menţinerea unei viziuni dominante asupra "realităţii". Şi de data aceasta scopul scuză mijlocele? Oare această "realitate" este atât de fragilă încât are nevoie de propagandă pentru a se impune? Şi ce mai rămâne din democraţia afirmată şi afişată permanent dacă în locul deciziei libere şi rezonabile a cetăţeanului este pusă propaganda? Întrebările rămân de cele mai multe ori fără răspuns: important e ca hora să se învârtească!
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Da, da și propagandă
(mesaj trimis de Cristi C în data de 02.03.2015, 15:55)
Sunt răspunsurile mele la ultimele trei întrebări.
Realitatea este fragilă altfel nu se justifică propaganda. În fapt, cu cât este propaganda mai disperată, cu atât situația din teren este dezavantajoasă.
Acum ați descoperit propaganda? Citez din studiul "The Power of Propaganda: The Effect of U.S. Government Bias on Cold War News Coverage of Human Rights Abuses"
"În timpul anilor 1980, Oficiul diplomaţiei publice (OPD) a fost oficial parte a Departamentului de Stat şi a lucrat îndeaproape cu Consiliul de securitate naţională (NSC). În timp ce Guvernul SUA a stabilit de mult timp ministere interne de propagandă în timpul războiului, Administraţia Reagan a fost prima ce a stabilit un astfel de birou în timp de pace. Un scop explicit al Oficiului a fost de a manipula opinia publică şi Congresul pentru a acumula sprijin pentru agenda puternic anti-comunista a președintelui, într-un program de "acţiune publică" (Parry şi Kornblub, 1988).
Planul pentru a creşte sprijinul pentru acţiunea împotriva non-aliaţilor şi a întoarce opinia publică împotriva acestora este precizat într-un recent declasificat "Planul de acţiune" din 1985. Acesta subliniază importanţa de a portretiza aliaţii ca luptători pentru libertate religioasă; în timp ce subliniază că non-aliaţii sunt marionete sovietice care comit o lungă listă de încălcări ale drepturilor omului. Pentru a sublinia importanţa acesteia din urmă acțiuni în portretizarea negativă a oponentilor, memo-ul listează potenţiale încălcări ale drepturilor omului (ex. recrutarea forţată, persecuţia Bisericii). Nota specifică
faptul că publicul țință pentru campania de informare include Congresul şi mass-media din SUA. Pentru cele din urmă, planul conține o listă de mass-media şi identifică spefic editori, comentatori, talk show-uri şi ziariştii (Jacobwitz, 1985)"
Trebuie remarcat că acest oficiu de propagandă a lui Reagan a fost declarat ilegal de un soi de Corp de Control al Guvernului în 1987, pentru motive "prohibited, covert propaganda activities, beyond the range of acceptable agency public information activities". Adică minciună inacceptabilă pentru o agenție publică. Părerea mea este că mânușile au fost aruncate și bătălia astăzi nu mai are scrupule. Asta dacă ne uităm și la ce spunea un ziarist german care a admis că a fost plătit recent de CIA pentru a propaga mesaje aliniate cu politica externă a SUA. Și a spus că mass-media este plină de astfel de trompete.
Iar din zilele noastre, The Guardian: "Ucraina are un nou minister în guvern. Luna aceasta, Parlamentul a votat pentru a crea un minister de politică de informare, care va fi condus de Iuri Stets, şeful Departamentului de securitate a informaţiilor din Garda Naţională. Potrivit noului ministru, război informaţional împotriva Rusiei nu poate fi câştigat fără el. Dar în a recurge la aceste măsuri, Ucraina nu riscă a pierde lupta ei pentru Democraţie?"
2. La gherla cu toti ticalosii!
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 06.03.2015, 11:30)
Realitatea este unica si adevarata
Este normal ca responsabilii pe domeniu ai Statului Mafiot sa caute prin cele mai neasteptate mijloace ascunda jaful la care au supus tara. La fel de normal, ba, poate, mai normal, este ca intelectualii onesti ai tarii sa afle adevarul si sa stabileasca dreptatea.