Invenţia engleză a Libertăţii

Imprecizia a ajuns o epidemie a zilelor noastre. Mulţi au ceva de spus. Problema este că nici ei nu ştiu prea bine ce anume.

Niciun alt gen de vocabular nu este afectat de această imprecizie, cred, precum limbajul politic. Cuvintele au ajuns să fie rostogolite fără niciun fel de respect pentru înţelesul lor veritabil, simple pachete de silabe trimise pe un curs de coliziune.

Iată de ce salut cartea abia apărută a lui Daniel Hannan, "Inventarea Libertăţii. Cum popoarele anglofone au creat lumea modernă" (Inventing Freedom: How the English-Speaking Peoples Made the Modern World). Este, cred, una dintre lecturile necesare ale anului 2014, pentru că ne explică ceva despre sensul autentic al noţiunii de libertate politică.

Teza lui Hannan, pe scurt, este următoarea: libertatea politică a modernilor nu este o invenţie oarecare. Are un loc anume de naştere: Anglia. Ea nu este, aşa cum cred unii, un "concept occidental" sau o "invenţie europeană". Nu a apărut, spontan, în "regimurile democratice". Este rezultatul unei evoluţii lente, petrecută în sfera anglo-americană.

Dacă Daniel Hannan are dreptate, atunci modul în care ne raportăm - cel puţin unii dintre noi - la libertatea politică este susceptibil de o corecţie. Adesea credem că un regim liber este doar unul în care indivizii sunt, pur şi simplu, liberi să facă ce doresc. Şi suntem încrezători că acest tip de regim poate fi realizat aproape oriunde şi oricum. Credem că fiecare stat are un "Sonderweg" (cale aparte, drum special - am preluat intenţionat o expresie celebră a istoriografiei germane). Democraţia liberală a englezilor ar fi, aşadar, doar una dintre aceste realizări, "naţionale", ale ideii de libertate.

Acesta este edificiul de sensibilităţi pe care cartea lui Hannan şi-a propus să îl demoleze. Cum? Printr-o analiză precisă a ceea ce înseamnă un regim democratic modern.

"Parlamente alese (corect - aş adăuga eu), habeas corpus, libertatea contractelor, egalitate în faţa legii, piaţă liberă, presă fără restricţii, dreptul de a face prozelitism în favoarea oricărei religii, judecata cu juriu" - acesta este profilul unui regim liber.

Desigur, sunt multe regimuri, democratice sau autoritare, care reclamă pentru ele una sau mai multe dintre aceste valori sau instituţii. Însă pachetul complet, original, este acela creat de englezi. După cum afirmă Hannan, totul a început acum un mileniu, când locuitorii unei insule ceţoase din vestul Europei au venit cu ideea, extrem de curioasă pentru contemporanii lor, că statul nu este stăpânul, ci servitorul cetăţeanului.

Această intuiţie a generat apoi o serie de schimbări revoluţionare, unele dintre acestea unice în istoria universală. De exemplu, proprietatea individuală, protejată în cadrul statului de drept, a permis formarea ordinii capitaliste.

Trebuie spus că această teză, a excepţionalismului englez, este abil dezvoltată de Daniel Hannan. El ştie foarte bine că, alături de englezi, au contat şi ceilalţi mari actori ai "anglosferei" (concept pe care Hannan îl aminteşte frecvent). În primul rând, marea republică de peste Ocean, pe care Hannan o vede ca organizată în jurul valorilor şi instituţiilor tradiţionale engleze. Dar şi Australia, Canada şi Noua Zeelendă. Alături de acestea au o menţiune onorabilă şi acele state protestante a căror istorie modernă a avut un curs apropiat (în primul rând, evident, Olanda).

Caz unic în lume, englezii par să nu aibă un "costum naţional". Dar asta se întâmplă pentru că straiele clasei mijlocii din Anglia au ajuns un port acceptat universal. În ocazii formale, toată lumea se îmbracă precum englezii (costum), iar restul timpului precum americanii (în blugi). La fel s-au petrecut lucrurile cu libertatea politică: un produs specific anglosferei, acum a ajuns unul cu apel universal.

Într-un punct, minor, am rezerve faţă de analiza lui Hannan. Libertatea aceasta are, crede Hannan, rădăcini arhaice, "germanice". Se poate. Însă codurile de legi sau mărturiile contemporanilor cu privire la triburile vandalilor, francilor, burgunzilor, vizigoţilor, ostrogoţilor şi lombarzilor, ne dezvăluie societăţi violente, instabile, conduse mai degrabă autoritar, chiar după standardele aspre ale vremii. Cât despre Tacit, istoricii contemporani sunt destul de sceptici cu privire la acurateţea relatărilor din lucrarea sa "Germania". S-ar putea ca istoria anglo-saxonilor şi a englezilor Evului Mediu să fi fost, în anumite privinţe, mai specială chiar şi decât pare să admită Hannan.

Cred că, pe fond, reconstrucţia istorică a lui Daniel Hannan este corectă. Libertatea politică modernă este, la originile sale, anglo-americană mai degrabă decât orice altceva. Iar dacă trebuie să tragem o concluzie, atunci aş spune că, pe cale de consecinţă, declinul libertăţii este asigurat atunci când valorile şi instituţiile anglosferei sunt ignorate. Să citim, aşadar, cartea lui Hannan. Ea vorbeşte nu doar despre libertatea englezilor, ci despre libertatea tuturor.