IRESPONSABILITATEA FISCALĂ A AUTORITĂŢILOR URCĂ PE NOI CULMI Guvernul va ascunde dimensiunea adevărată a datoriei publice prin derivate financiare

Pe fondul atenţiei aproape exclusive acordate de presă "complotului" de "asasinare" a pre­şedintelui Camerei Deputaţilor, premierul Viorica Dăncilă a semnat o ordonanţă pentru modificarea şi completarea OUG 64/2007, ale cărei prevederi vor conduce la "asasinarea" economică a ţării într-un viitor nu prea îndepărtat.

Cum? Prin introducerea unei modificări a Articolului 3 din OUG 64/2007, care arată că "În cazul operaţiunilor de administrare a riscurilor aferente obligaţiilor de natura datoriei publice guvernamentale, Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să realizeze, în numele statului, tranzacţii cu instrumente financiare derivate pentru acoperirea riscurilor asociate portofoliului de datorie publică guvernamentală. În acest scop, Ministerul Finanţelor Publice poate încheia contracte de compensare şi/sau de compensare cu clauza de exigibilitate imediată cu instituţii financiare şi/sau cu entităţi înfiinţate în acest scop de către instituţiile financiare".

Modificarea legislaţiei privind datoria publică arată că autorităţile se pregătesc pentru vremurile când nu vor mai putea reduce ponderea datoriei în PIB prin lansarea unor prognoze optimiste de creştere a economiei, dar şi pentru creşterea ponderii împrumuturilor în valută, pe fondul unui avans accelerat al dobânzilor pentru moneda naţională.

Noţiunea de "tranzacţii pentru acoperirea riscurilor" sună foarte bine şi creează impresia de prudenţă în administrarea datoriei publice, dar nu este deloc aşa, după cum demonstrează mai multe studii de specialitate, dar, mai ales, experienţa unor ţări precum Grecia sau Italia, care şi-au ascuns mulţi ani adevărata dimensiune a datoriei publice cu ajutorul unor mari bănci internaţionale.

În cazul Greciei, bancherii de la Goldman Sachs au "construit" un instrument swap special pe baza "unor rate de schimb fictive", după cum mai scrie Der Spiegel, iar această tranzacţie nu a apărut în statistica privind datoria publică, în condiţiile în care "regulile de raportare de la Eurostat nu cer înregistrarea tranzacţiilor cu derivate financiare".

Un dealer de instrumente derivate declara atunci pentru revista germană că "regulile Maastricht pot fi evitate în mod legal prin folosirea tranzacţiilor swap".

Care a fost efectul asupra deficitului bugetar al Greciei? Impresionant. Deficitul oficial al guvernului de la Atena a fost de 1,2% din PIB în 2002, iar datele revizuite de Eurostat în 2004 l-au "mutat" până la 3,7% din PIB. Noi revizuiri ale datelor oficiale, până la data publicării articolului din Der Spiegel, arătau că deficitul bugetar al Greciei din 2002 a fost de 5,2% din PIB. În prezent, datele oficiale de la Eurostat arată că deficitul bugetar al Greciei a fost de 6% din PIB în 2002.

Revista germană mai scrie că şi Italia a folosit "trucuri similare" pentru a-şi masca adevărata dimensiune a datoriei, dar cu altă bancă din Statele Unite.

Aşa ceva doresc să facă şi "autorităţile noastre", care nu scapă nicio ocazie pentru a-şi declara patriotismul şi fac apel la unitate naţională cu ocazia Centenarului?

"Goldman Sachs se confruntă cu pers­pectiva unei acţiuni în justiţie în cazul tranzacţiilor cu derivate din 2001 în Grecia", scria în iulie 2015 cotidianul The Independent, care mai arăta că "un consultant specializat în datoriile suverane şi-a oferit serviciile guvernului de la Atena pentru a recupera o parte din profiturile realizate de bancă".

Printr-o ironie a sorţii, respectivul consultant era un fost bancher de la Goldman Sachs. Până acum nu am găsit informaţii referitoare la derularea unei acţiuni în justiţie, însă recuperarea unor sume de către autorităţile elene este puţin probabilă.

Cotidianul britanic a mai dezvăluit un aspect deosebit de important şi pentru administrarea unor astfel de instrumente derivate de către ministerul nostru de finanţe.

Verificările preliminare de la Atena au adus în faţa anchetatorilor două persoane cu funcţii de conducere în cadrul departamentului de administrare a datoriei publice, care au declarat că "la intrarea în tranzacţiile cu derivate, departamentul nu a înţeles exact ceea ce cumpără, deoarece a lipsit expertiza necesară pentru evaluarea riscurilor şi costurilor".

Oare este prezentă această expertiză la nivelul Ministerului de Finanţe de la Bucureşti? Iar dacă răspunsul este afirmativ (n.a. gluma este cam nesărată), atunci cum va fi repartizată responsabilitatea, dacă lucrurile nu vor merge conform planului?

Financial Times a scris, în iunie 2013, că şi în Italia s-a declanşat o anchetă privind utilizarea derivatelor financiare pentru administrarea datoriei publice, după ce au apărut informaţii în cotidianul La Republica referitoare la restructurarea a opt contracte de acest fel în 2012.

Ancheta s-a blocat în faţa piedicilor ridicate de Trezoreria statului, care nu a dorit să facă publice tranzacţiile, şi a jus­tificat decizia prin "confidenţialitatea contractelor comerciale", în condiţiile în care contrapartidele erau bănci care aveau şi calitatea de dealer primar pe piaţa obligaţiunilor guvernamentale, după cum arăta Financial Times.

Deteriorarea gravă a finanţelor publice din Grecia de la începutul deceniului a determinat autorităţile europene să treacă la evaluarea adevăratei dimensiuni a problemei derivatelor financiare utilizate pentru ascunderea unei părţi semnificative a datoriei publice.

Profesorul italian Gustavo Piga, de la Universitatea Roma Tor Vergata, a fost solicitat să prezinte, în noiembrie 2010, implicaţiile utilizării derivatelor financiare pentru administrarea datoriei publice în faţa Comitetului pentru Afaceri Economice şi Dezvoltare al Consiliului Europei. Subtitlul prezentării a fost "Supraîndatorarea: un pericol pentru democraţie şi drepturile omului".

De ce a fost invitat profesorul Piga? Deoarece a publicat în 2001, la solicitarea International Securities Market Association (ISMA) şi în colaborare cu influenta organizaţie americană Council on Foreign Relations (CFR), o lucrare cu titlul "Derivatele şi administrarea datoriei publice".

Principalele concluzii au fost prezentate şi în faţa oficialilor europeni. La întrebarea dacă utilizarea derivatelor nu conduce la creşterea datoriei publice, profesorul Piga a răspuns că "derivatele reprezintă o altă formă a datoriei", iar creşterea datoriei publice are loc doar în condiţiile în care aces­te instrumente sunt folosite pentru "înfrumuseţarea conturilor publice".

Există garanţii că autorităţile noastre guvernamentale nu vor utiliza derivatele pentru "înfrumuseţare"? Nici pe departe. Orice altceva în afara unei transparenţe totale, care să includă toate condiţiile contractelor, numele contrapartidelor şi colateralul aferent tranzacţiilor, va fi un semnal clar în ceea ce priveşte adevărata intenţie din spatele apelării la instrumente derivate.

În lucrarea sa din 2001, Gustavo Piga scria că "examinarea tranzacţiilor cu derivate ale debitorilor suverani sugerează că nu s-a ajuns la o transparenţă suficientă a conturilor publice", o afirmaţie pe care a repetat-o şi în faţa oficialilor europeni.

Dacă din 2011 până în 2010 nu s-a întâmplat nimic, oare putem spera că totul s-a rezolvat până în 2018?

Profesorul italian a avertizat că "în absenţa raportărilor din partea administratorilor datoriei publice, monitorizarea din partea cetăţenilor va fi slabă, iar această lipsă de transparenţă va conduce la o res­ponsabilitate scăzută din partea adminis­tratorilor".

De asemenea, Gustavo Piga a mai sub­liniat şi principalele motive de îngrijorare în ceea ce priveşte folosirea instrumentelor derivate pentru adminis­trarea datoriei publice. "În primul rând, poziţia fiscală a guvernului devine foarte greu de evaluat", scrie profesorul italian.

Al doilea motiv are implicaţii politice extraordinare. În opinia lui Piga, "deoarece majoritatea acestor tranzacţii au ca scop amânarea recunoaşterii cheltuielilor, costurile vor fi suportate de guvernele viitoare", care "ar putea cere auditorilor interni sau instituţiilor supranaţionale reevaluarea datelor, astfel încât să anuleze efectele operaţiunilor de înfrumuseţare".

Rezultatul va fi o creştere a tensiunilor politice, însă acestea vor avea un rol secundar în faţa costurilor viitoare pe care trebuie să le suporte contribuabilii ca urmare a iresponsabilităţii în administrarea bugetului de stat.

Un alt aspect important al angajării guvernului în tranzacţii cu derivate financiare îl reprezintă "impactul negativ asupra relaţiei dintre guvern şi contrapartidele sale", după cum mai arată profesorul italian, în condiţiile în care "implicarea unor formatori de piaţă în consultarea autorităţilor pentru înfrumuseţarea rezultatelor fiscale are efecte negative din punct de vedere al transparenţei", adică se mai adaugă un element pentru întărirea cercului vicios dintre stat şi bănci.

Utilizarea derivatelor financiare în scopul "înfrumuseţării" finanţelor publice mai implică şi un alt aspect deosebit de grav din punct de vedere al pers­pectivelor dezvoltării economice. "Un guvern poate considera mai convenabilă amânarea programelor de stabilizare economică, astfel încât să obţină resurse financiare de la instituţiile supranaţionale sau să stimuleze atragerea capitalurilor străine", mai scrie profesorul Piga, însă "aceasta nu va face decât să amâne aplicarea unor programe reale de stabilizare financiară şi va oferi un sprijin nemeritat pentru un guvern ineficient şi necinstit".

Un exemplu oferit de profesorul italian în faţa oficialilor europeni arată că banca centrală poate avea un rol deosebit de important în blocarea accesului la datele referitoare la derivatele financiare utilizate de guvern.

În septembrie 2010, Bloomberg a citat un oficial de la Eurostat, care a declarat că nu a văzut documentele reale ale tranzacţiilor cu instrumente derivate din Grecia. Biroul de statistică al UE a cerut informaţii suplimentare de la BCE.

Rezultatul? "Banca Centrală Europeană a refuzat transmiterea documentelor referitoare la ascunderea datoriei guvernamentale, deoarece exista un risc acut de destabilizare a pieţelor financiare", după cum a declarat preşedintele de atunci al băncii, Jean-Claude Trichet.

Autorităţilor care au solicitat datele, Trichet le-a trimis o scrisoare, în care a arătat că "informaţia din cele două documente va submina încrederea publică în eficienţa politicii economice".

Va proceda şi BNR la fel în cazul unei solicitări de informaţii? Bineînţeles, mai ales pe fondul conflictului de interese reprezentat de faptul că este, în acelaşi timp, atât instituţie de politică monetară cât şi instituţie de supraveghere a sistemului bancar.

În ceea ce priveşte încrederea în politica economică, nici Ministerul de Finanţe şi nici Banca Naţională nu trebuie să-şi facă griji, deoarece, după aproape trei decenii de "economie de piaţă", nimeni nu mai încearcă să afle care este acesta.

În încheierea prezentării sale din faţa comitetului Consiliului Europei, profesorul Gustavo Piga a subliniat necesitatea aplicării unor reforme substanţiale la nivelul UE în ceea ce priveşte utilizarea derivatelor financiare pentru "adminis­trarea" datoriei publice şi a accentuat importanţa transparenţei.

Dincolo de toate acestea, la nivelul economiei noastre, unde piaţa derivatelor financiare este subdezvoltată, intrarea guvernului în această "ecuaţie" poate avea un rol profund destabilizator, iar momentul ales pentru modificarea legilor referitoare la datoria publică ridică mari semne de întrebare cu privire la efectele pe termen mediu şi lung al actualului program de guvernare.

Bugetul României nu are nevoie de instrumente derivate pentru "adminis­trarea riscului", ci de prudenţă şi res­ponsabilitate, iar construirea sa nu trebuie să pornească de la stabilirea unor cheltuieli nesustenabile, pentru care se caută apoi venituri acoperitoare.

Grecia ne-a arătat cum se ajunge la faliment, în ciuda instrumentelor "sofisticate" de "administrare a riscului", pentru că acestea nu pot fi niciodată instrumente de hedging a iresponsabilităţii fiscale.