ITALIA VA FI LA FEL DE FALIMENTARĂ ŞI DUPĂ REFERENDUM Un bail-out de 40 de miliarde de euro pentru sistemul bancar italian?

Prin referendumul constituţional din 4 decembrie 2016, autorităţile guvernamentale de la Roma doresc să obţină aprobarea cetăţenilor pentru aplicarea unor reforme ale sistemului politic, prin care se urmăreşte diluarea puterii Senatului şi a regiunilor.

De la anunţarea sa, însoţită de promisiunea demisiei premierului Matteo Renzi dacă propunerile sunt respinse, o nouă "febră" a cuprins Europa, ale cărei simptome sunt, de acum, binecunoscute.

"Totul se va prăbuşi dacă populaţia va vota împotrivă" este "refrenul" autorităţilor italiene şi europene, iar în prima linie se află sistemul bancar.

"Până la opt bănci riscă să se prăbuşească pe fondul turbulenţelor majore de pe piaţă", scria recent Financial Times.

Tot FT scria în urmă cu o săptămână că "sistemul bancar italian are nevoie de terapie intensivă", iar echipa editorială a cotidianului financiar recomanda autorităţilor UE să nu insiste asupra "interpretării rigide a legislaţiei privind bail-in-ul". Cu alte cuvinte, când situaţia este suficient de disperată, atunci pot fi ignorate, din nou, legile europene.

De ce? Pentru că aplicarea unui bail-in este "explozivă din punct de vedere politic în Italia", în condiţiile în care băncile italiene au recomandat clienţilor retail să cumpere propriile obligaţiuni ca alternativă "sigură", dar mult mai profitabilă, în comparaţie cu plasarea economiilor în depozite.

Acesta este contextul în care BCE se pregăteşte să crească volumul achiziţiilor de obligaţiuni italiene, dacă rezultatul referendumului va conduce la creşterea accelerată a randamentelor, după cum scrie Reuters. Pentru susţinerea pe termen lung, Italia trebuie să ceară în mod formal asistenţa BCE, mai arată agenţia de ştiri.

Banca Centrală Europeană a anunţat deja că volumul achiziţiilor din cadrul programului de relaxare cantitativă va creşte peste ritmul normal până la 21 decembrie 2016, astfel încât să fie acoperită şi perioada de după Crăciun.

Datele de la Investing.com arată că randamentul obligaţiunilor guvernamentale de 10 ani ale Italiei au oscilat în jurul pragului de 2% în ultimele zile, după o dublare în ultimele luni, iar spread-ul faţă de obligaţiunile similare ale Germaniei au crescut până la maximul ultimilor doi ani, de circa 1,9 puncte procentuale (vezi graficul 1).

Italia se mai confruntă şi cu ieşirea accelerată a capitalului, conform ultimelor date de la BCE, din octombrie 2016. Soldul negativ al Italiei din cadrul sistemului Target2 a ajuns la 355,5 miliarde de euro, de la -251,3 miliarde în ianuarie 2016, depăşind semnificativ minimul înregistrat în perioada acută a crizei datoriilor suverane din zona euro (vezi graficul 2).

După cum se observă, problemele Italiei nu sunt suficient de simple pentru a fi rezolvate printr-un "da" la referendum.

Într-un interviu acordat televiziunii online Real Vision TV şi preluat pe site-ul publicaţiei Wall Street Italia, Valerio Onida, fost preşedinte al Curţii Constituţionale, a declarat că "un vot negativ nu înseamnă dezastru, la fel cum nici un vot pozitiv nu va rezolva problemele". În opinia profesorului Onida, "soluţia reală o reprezintă doar schimbarea sistemului politic şi a politicii economice, deoarece nu mai există o orientare clară".

Tot Wall Street Italia mai scrie că Pier Carlo Padoan, ministrul economiei din guvernul Renzi, nu este îngrijorat de creşterea costurilor de finanţare, deoarece "datoria publică este sub control, atât din punct de vedere al dinamicii cât şi al costurilor de finanţare", iar "trecerea acestora la un nivel mai ridicat poate fi determinată de perspective mai bune pentru creşterea economiei şi a inflaţiei, care reprezintă veşti bune pentru datoria publică".

Padoan este ferm convins că "nu se va repeta criza din 2011" şi nu se teme nici de atacuri speculative împotriva obligaţiunilor guvernamentale, deoarece "aspectele fundamentale ale economiei s-au îmbunătăţit".

Din păcate pentru cel considerat viitor premier al unui posibil guvern tehnocrat, care să-i urmeze cabinetului Renzi, nimic nu s-a îmbunătăţit în ceea ce priveşte aspectele fundamentale ale economiei, şi asta nu doar în perioada post-criză, ci de la intrarea Italiei în zona euro.

Mai este apoi şi eterna problemă Monte dei Paschi (BMPS), cea mai veche bancă din lume, a cărei istorie pare să se apropie de sfârşit.

BMPS tocmai a anunţat că se poate confrunta cu plata unor despăgubiri care să depăşească pragul de 8 miliarde de euro, în urma unor acţiuni în instanţă declanşate recent. În prospectul pentru transformarea datoriilor subordonate în acţiuni, BMPS a precizat că a alocat 627 de milioane de euro în acest scop.

Suma va fi mai mult decât insuficientă, deoarece acţionarii şi creditorii actuali primesc "muniţie" inclusiv de la BCE, care, în urma evaluării portofoliului de credite, a descoperit că banca nu a evaluat în mod realist portofoliul de credite neperformante, conform unei ştiri Reuters. "Impactul asupra capitalului şi a situaţiei financiare va fi semnificativ", mai scrie agenţia de ştiri.

În aceste condiţii, cotidianul Corriere della Sera scrie că între Italia şi Comisia Europeană există negocieri privind condiţiile unei intervenţii a statului pentru salvarea BMPS, operaţiune care ar putea fi lansată chiar săptămâna viitoare.

Despre o astfel de "salvare" a scris, în urmă cu câteva zile, şi Ambrose Evans-Pritchard în The Telegraph. Pe baza unor informaţii de la surse bancare italiene, jurnalistul britanic a arătat că "guvernul italian ar putea să ceară ajutorul Mecanismului European de Stabilitate (ESM) pentru salvarea sistemului bancar".

Conform acestor surse, "băncile au nevoie de o majorare a capitalului cu 40 de miliarde de euro, care se poate face doar cu un bail-out de la ESM", iar "opţiunea ar fi dureroasă şi umilitoare, deoarece trebuie aprobată de Bundestag şi alte parlamente europene", după cum mai scrie Evans-Pritchard.

Din decorul ultimelor declaraţii publice ale lui Matteo Renzi a lipsit steagul UE, fundalul fiind ocupat exclusiv de stindardul Republicii Italiene.

Oare nu este ironică o astfel de manifestare, în condiţiile în care tocmai fundaţia republicii va fi subminată, dacă vor fi aprobate la referendum propunerile guvernamentale?

Probabil că situaţia este aşa de gravă, încât ironia a trecut neobservată. Ce nu va trece neobservat este falimentul de facto al Italiei, a cărui "vizibilitate" se va îmbunătăţi considerabil după anunţarea rezultatelor referendumului.

Indiferent cine va ocupa fotoliul de prim-ministru de săptămâna viitoare, sarcina sa va fi relativ simplă: găsirea unui covor adecvat pentru primirea "salvatorilor" europeni.