Al treilea trimestru a fost plin de confuzii, majoritatea venind din partea politicienilor, susţine Steen Jakobsen, economist şef Saxo Bank, în raportul pe Q4 2013.
"Scuza oficială a Băncii Federale a SUA de a nu renunţa la "medicamentul" infuziei monetare a fost restricţionarea politicilor monetare. E un alt mod de a spune că prognozele băncii nu au reuşit să oprească aşteptările privind dobânzile să crească vertiginos majoritatea anului. Banca a tras o linie pe nisip pentru 3% la bondurile guvernamentale pe 10 ani şi 4,5-4,6% pentru dobânda la împrumuturile pe 30 de ani pe locuinţe", se arată într-un comunicat remis redacţiei de Saxo Bank.
"Deschidem, astfel, o analiză interesantă. Un aspect ar fi schimbarea relativă a valorilor asseturilor. Echilibrul relativ s-a înclinat către venituri fixe, în dauna pieţei de equity. Vor mai fi necesare câteva reuniuni ale FOMC pentru a înţelege asta, dar aşteptaţi-vă ca dobânda la bondurile guvernamentale SUA pe 10 ani să atingă 2,25% până la sfârşitul trimestrului", mai scrie Jakobsen.
Alternativa ar fi investiţiile, consumul şi activarea întreprinderilor mici şi mijlocii. "Să nu uităm că politica monetară în regimul infuziei monetare e direcţionată către 20% din economie, reprezentată de companiile listate şi marile bănci aflate sub cvasi-sponsorizare de stat. Aceste 20 de procente obţin 95% din tot creditul şi capitalul politic. Celelalte 80% din economie care creează de fapt slujbele - IMM-urile - rămân fără oxigen adică fără acces la creditare. E o ironie faptul că IMM-urile sunt responsabile de crearea a 65% din slujbele de pe întreg mapamondul, iar în Europa, IMM-urile creează 85% din toate locurile de muncă, din 2000 încoace", se mai arată în comunicat.