JAKOBSEN, SAXO BANK: "Uniunea Europeană se va lupta pentru supravieţuire după potenţiale Grexit şi Brexit"

Alegerile generale din Marea Britanie au o importanţă colosală pentru că vor da tonul unui potenţial referendum privind rămânerea sau părăsirea Uniunii Europene de către această ţară, consideră Steen Jakobsen, economist-şef al Saxo Bank.

"Mai întâi au fost două, apoi trei, iar acum sunt patru mari partide politice în Marea Britanie", îşi începe Jakobsen analiza asupra alegerilor din 7 mai, adăugând că este din ce în ce mai dificil să faci predicţii privind rezultatul alegerilor din Regatul Unit.

"Cele două partide «venerabile» sunt departe de nivelul obişnuit de sprijin pe care l-au avut de-a lungul istoriei, sprijin ce se diluează cu fiecare nou val de alegeri, din cauza nou-veniţilor pe scena politică", arată domnia sa, adăugând: "Liberal democraţii sunt deja, de ceva vreme, pe scenă, dar creşterea lor a determinat, abia în 2001, un parlament fără majoritatea unui partid tradiţional.

De data aceasta, alegerile vor deveni o «afacere scoţiană», din moment ce Partidul Naţional Scoţian (PNS) ar vrea să câştige 41 de noi mandate, iar conservatorii vor pierde 19. De asemenea, laburiştii ar putea obţine 15, iar liberal-democraţii ar putea pierde 32 de fotolii parlamentare. Aceste calcule lasă principalele partide la mare distanţă de a «umple» cele 326 de locuri necesare unei majorităţi parlamentare pentru a forma guvernul, dar ceea ce este şi mai rău e că nici eventualele coaliţii nu vor avea majoritate: «Conservatorii + Liberal-Democraţii = 283 + 24 = 307 sau Laburiştii + PNS = 271 + 47 = 318».

Mai rămân 19 mandate într-o zonă foarte neclară, disputată de ambele tabere".

Potrivit analistului, există o tendinţă de a construi campania electorală plecând de la ideea: «economia este de vină».

Acum, conservatorii derulează o campanie periculoasă, rugând alegătorii să "nu-i lase pe laburişti să distrugă economia", a precizat domnia sa, adăugând: "Coaliţia conservatori - liberal democraţi a stabilizat Marea Britanie, dar deficitul de cont curent este scăpat de sub control, ceea ce înseamnă că progresul a fost... împrumutat. Cu toate acestea, membrii coaliţiei joacă pe cartea creşterii numărului de locuri de muncă, una modestă a salariilor şi a PIB-ului.

Partidul Laburist s-a întors la retorica din anii '70, luptându-se pentru redistribuirea averilor, suprataxarea lor şi la politicile de şcoală veche care au dominat pieţele când aveam de a face cu mari industriaşi, taxe uriaşe, creştere zero şi sindicate foarte puternice. E o strategie care sugerează - din nou - că trăim într-o lume cu creştere zero, în care retorica ne îndeamnă la redistribuire, în loc să se găsească noi modalităţi de creştere.

Cu toate acestea, platforma laburiştilor atacă şi problema dezvoltării inegale, în extreme, care este consecinţa unei politici monetare cu dobânzi reduse şi cu sprijin arătat numai pentru 20% din economie, adică băncilor şi marilor companii, în vreme ce întreprinderile mici şi mijlocii, odată cu cei care se plasează sub venitul mediu, o duc mai rău ca niciodată".

Analistul opinează că rezultatul alegerilor va fi decis de două lucruri: inegalitate şi numărul de mandate pe care le va obţine UKIP pe 7 mai: "Cifrele din economia Marii Britanii arată bine la suprafaţă, dar nu putem închide ochii în faţa inegalităţii: 80% din companii sunt marii perdanţi de când a început criza. Problema conservatorilor este că aceşti 80% reprezintă clasa de mijloc, adică exact votanţii care sunt angajaţi politic. Ei se simt lăsaţi deoparte şi, sunt convins, frustraţi din cauza lipsei de schimbare şi speranţă. Toate acestea transformă UKIP într-o alternativă interesantă: ei reprezintă «partidul de protest» pentru mulţi dintre aceşti alegători.

Am văzut cum în Spania şi Franţa partidele nu prea s-au bucurat de popularitate în sondaje, însă după perdeaua cabinelor de vot oamenii prind curaj şi-şi exprimă mai îndrăzneţ opiniile politice.

După cum arată tabelul de calcul electoral, cu 20% din votul naţional (în sondaje, ajunseseră la 23% în ultimii doi ani), ar putea câştiga 8 fotolii; un 24% ar putea produce 46 de mandate pentru UKIP".

În final, Steen Jakobsen se ocupă şi de "elefantul din cameră": "Aceste alegeri generale sunt punctul de referinţă pentru referendumul din Marea Britanie privind rămânerea în Uniunea Europeană. O potenţială ieşire a englezilor din UE ar fi singura mare ameninţare asupra viitorului Uniunii, mult mai importantă decât un posibil Grexit.

Marea Britanie este partenerul şi ancora majorităţii statelor liberale din Europa. Danemarca, Suedia şi Olanda sunt printre ele. Cu toţii ne bazăm pe Marea Britanie să intervină când Bruxelles-ul sau Club Med sunt prea «ocupate» să risipească banii din impozitele plătite de europeni. Pierderea Marii Britanii din UE nu ar părea doar lipsită de scrupule, dar ar crea imediat o presiune asupra industriei financiare europene de a se redefini".

Analistul Saxo prevede că voturile de protest acordate partidelor UKIP şi PNS se vor dovedi mult mai numeroase decât arată sondajele: "Asta ar putea duce la o alianţă conservatori + liberal-democraţi, susţinută de UKIP. Dar sprijinul UKIP va veni cu condiţia de a se organiza un referendum privind UE în 2016. Asta va deschide cutia Pandorei, iar Uniunea Europeană se va lupta pentru supravieţuire după potenţiale Grexit, Brexit (ieşirea britanicilor din UE) şi renunţarea la noi emisiuni monetare".