Jocurile dragostei, hazardului şi distrugerii

Pentru a înţelege ceea ce se întîmplă în politica din România şi care sunt consecinţele, formula clasică a lui Marivaux, joc, dragoste, hazard, nu este suficientă. În politică şi nu numai, rezultanta este decisivă. La noi, ea se măsoară în tipuri şi grade ale dis­trugerii. Nu mai departe, actuala guvernare.

Faptul că oamenii ce deţin astăzi în România autoritatea şi exercită puterea sub diferitele ei forme, legislativă, executivă şi judecătorească, înţeleg şi tratează ca pe un joc politica este în afară de orice îndoială. Spre deosebire de orice alte activităţi umane, jocul, cu sau fără reguli prea bine, ori prea clar stabilite, are două proprietăţi definitorii: se poate relua oricînd şi de oricîte ori, atîta timp cît există jucători doritori să participe, respectiv, costurile jocului sunt pur simbolice. În sensul acesta, expresia "jocuri de noroc" este o pură înşelătorie. Astfel de activităţi nu sunt deloc jocuri, ci "maşinării" de transfer prin care banii sau alte valori materiale trec din buzunarele credulilor dornici, fascinaţi sau de-a dreptul intoxicaţi psihologic de speranţa cîştigului rapid şi uşor, în buzunarele organizatorilor şi al proprietarilor respectivelor maşinării, cazinouri, case de pariuri, loterii etc. invocînd "şansa/hazardul" ca element de justificare a onerosului transfer. Ce altceva dacă nu un joc a fost şi este politica pentru actuala putere, atîta vreme cît au resetat de trei ori formula guvernamentală, la nivel de prim-ministru, şi nu este deloc exclus să o mai reseteze cel puţin o dată, pînă la finele mandatului, fără nici o altă motivare decît jocurile de culise ale păpuşarilor care controlează mişcările din PSD, atît din interior cît şi din exterior. Cum altfel decît "un joc" ar putea fi caracterizat dispreţul total pentru competenţă al celor responsabili de numirea unui prim ministru care nu se califică nici măcar pentru funcţia de director de şcoală, necum pentru cea de şef al Guvernului. Ce altceva decît un joc poate fi reluarea neîncetată a încercărilor de a forţa legislaţia şi structurile instituţiilor justiţiei, cu speranţa şi obiectivul de a obţine protecţia faţă de lege a cîtorva oameni de la vîrful politicii, în spatele cărora stau cîteva sute de baroni locali pe care se sprijină puterea celor dintîi, în spatele cărora mai stau cîteva mii de baroneţi şi aspiranţi ai puterii, care susţin întreaga structură, îmbogăţiţii de azi pe mîine ai post-decembrismului nostru de cumetrie, în principal, dacă nu exclusiv, prin "afaceri cu statul"? Vi se pare că Guvernul şi Preşedintele României se află în alte relaţii decît cele ale unui joc de-a politica externă, de-a politica de apărare, de-a politica de reprezentare internaţională a României, de-a politica de legiferare etc.? Nu e cazul să vă înşelaţi, oamenii aceştia chiar se joacă! Cu legile, cu instituţiile, cu regulile... chiar şi cu cele ale elementarului bun simţ. Le calcă în picioare cînd nu le mai convine ceva şi o iau din nou de la capăt! Există alte costuri decît cele pur simbolice? În orice caz, nu pentru cei implicaţi direct în joc. Ei sunt imuni. Costurile reale le încasăm noi, sub formă directă şi indirectă, prin degradarea credibilităţii internaţionale a României, prin distrugerea atuurilor şi ratarea oportunităţilor de cooperare, prin eliminarea de la masa deciziilor care ne afectează direct, politic, economic, financiar.

Guvernarea Romîniei de azi este, fără îndoială, rezultanta unui joc al dragostei... şi al urii, desigur, dintre diferite grupuri, coterii, găşti şi haite de prădători politici aflate în competiţie pentru putere, prestigiu şi salvarea propriei pieli, mă rog... averi, de sub ameninţarea consecinţelor justiţiei. Atît şi nimic mai mult. Ce rol joacă şi cît intervine în acest joc hazardul? Suficient de mare pentru a ţine cea mai mare parte a deciziilor şi a acţiunilor majore de politică sub cupola imprevizibilului. Îl dau jos pe Drag­nea sau nu îl dau? Dăm cu banul şi aflăm cam cu acelaşi grad de certitudine! Pleacă Viorica de la Palatul Victoria, ca să îşi salveze Dragnea poziţia de "lider"? Dăm cu zarul şi dacă iese şase rămîne! Dacă nu... nu! Se remaniază Guvernul sau nu se remaniază? Luaţi de colea o tablă de bingo şi o să vă lămuriţi imediat! Dacă v-au ieşit doi de cinci după doi de şapte se remaniază! Se măresc pensiile sau scad? Care se măresc şi care scad? Rouge, noire, pair, impair! Îl suspendăm pe Preşedinte ori modificăm Constituţia de dragul unei inexistente şi imposibile definiţii a "familiei tradiţionale"? Dacă ne iese 21 cu ultima carte dată pe faţă de dealer, se modifică, dacă nu... cine ştie, poate data viitoare! Hazard se poate numi şi "bunul plac" care domină deciziile de alocare ale fondurilor bugetare sau europene şi accesul la ele, deciziile de modificare aberantă a legilor şi a modificărilor la legi, deciziile de organizare şi adjudecare a licitaţiilor pentru lucrări din aceleaşi "inepuizabile" fonduri publice, deciziile de structurare a impozitelor, a fondurilor de investiţii sau a datoriei publice etc..

Cît despre dezastru, el este rezultanta sigură, implacabilă, a acestui fel de a face politică şi din păcate nimeni nu pare prea interesat de cuantificarea mărimii lui, de afişarea publică a bilanţului şi de tragerea la răspundere, politică, civilă şi penală, a celor res­ponsabili de generarea lui în şi prin exerciţiul funcţiei publice.