JURNAL DE CĂLĂTORIE Ecologism şi spirit civic

Există mai multe "locuri comune" atunci când se vorbeşte despre tabieturile unor popoare. Despre greci se spun multe, dar mai ales că nu prea muncesc în general şi după-amiaza în special. După ora 14.00 terasele şi cafenele sunt pline, străzile oraşelor sunt foarte populate, nu doar cu turişti, lumea e liberă. Timpul se suspendă pentru puţină relaxare.

Ca să iau pulsul lipsei de preocupare exact când soarele ardea mai tare am ieşit la plimbare prin capitala insulei Creta, Heraklion. Puhoi de lume se foia pe străzile comerciale şi în localuri. Am văzut multe zâmbete, am simţit atmosferă de vacanţă. Vizual, lucrurile erau conform aşteptărilor. Acustic, scârţâiau. De pe o stradă, care ajungea la Muzeul de Istorie (un obiectiv turis­tic care nu trebuie ratat), se auzea un zgomot atât de familiar oricărui bucureştean: un picamer muşca lacom din tot ce prindea, asfalt, piatră, pământ, lemn. Strada era decopertată şi pregătită pentru un nou covor asfaltic. Munceau puţini oameni pe şantier, nebăgaţi în seamă, eroi anonimi ai muncii în vremea odihnei. Dintr-o dată, picamerul tace şi câţiva oameni încep să ţipe. Un muncitor cu un utilaj mai mare pusese la pământ un copac. Un trecător a observat şi s-a revoltat. În câteva minute, zeci de oameni au ajuns la faţa locului, au început îmbrâncelile, câţiva filmau. Moartea copacului i-a isterizat. Au uitat că sunt la ora sies­tei. Un scop comun îi unea. Şantierul a fost paralizat complet, pur şi simplu oamenii doreau să primească garanţii că nu se va mai repeta "crima". Un copac, nişte oameni care aparent lâncezesc şi o lecţie de spirit civic altoită în ecologism (termenul ecologie vine din cuvintele greceşti ecos - casă şi logos - ştiinţă).

Nu poţi vorbi despre libertatea deplină dacă nu respecţi viaţa. Orice formă de viaţă! Nu întâmplător în Creta se află cel mai bătrân măslin din lume, care încă mai rodeşte după aproape 3500 de ani de când prima frunză a sa a aflat ce e fotosinteza.